Buna intrebare...si grea
Cand sunt singura ma simt libera sa-mi imaginez sau sa scriu lucruri pe care nu le-as putea imagina cu altii fiindca ma feresc. Insa nu reusesc sa ma tzin in priza prea mult.
Daca sunt cu mai multi ei ma tzin in priza, e un fel de creativitate mai liniara, mai putin profunda insa mai vivace. Conteaza si echipa. Trebuie sa fie competitiva, altfel adorm si mai rau decat singura.

Urasc singuratatea! Iubesc linistea, dar urasc singuratatea si probabil, de una singura, as reusi sa creez ceva maret si deprimant in care m-as pierde cu siguranta! Lasa-ma in desert si probabil va fi creatia deceniului, cu pretul unei minti ratacite! In adolescenta am compus poezii, frumoase zic unii, dar probabil toti adolescentii fac asta! Preferam singuratatea, eram nonconformista si nefericita!
Dar daca ma pui sa iti vorbesc despre familie, despre oamenii pe care ii intalnesc zilnic, despre cei pe care i-am intalnit si care mi-au marcat viata, chiar si in cel mai mic mod, poate ca ce va iesi nu va fi demn de Nobel, dar va fi o lectura pe care sigur nu vei vrea sa o lasi din mana! Am nevoie de oameni despre care sa scriu, am nevoie sa ma inspire!
Da, sunt doua feluri de creativitate, eu o prefer pe a doua, e mai "constructiva" pentru mine!

Eu am observat ca depinde foarte mult de persoanele cu care sunt, de mediul in care ma aflu, de starea sufleteasca pe care o am ca sa fiu mai creativa.
Tind sa cred ca sunt un pic mai creativa impreuna cu altii, decat singura. Am observat asta la ultimul team building cu colegii si nu numai. Nu stiu ce se intampla in acele momente, poate ca ma simt ca intr-o competitie, poate vreau sa ies cumva in evidenta, dar simt ca pers. din jurul meu deseori ma insipra