Poveste scurta despre o lume anormala

Era odata intr-o lume anormala o familie anormala.In acesta familie fetitele nu aveau voie sa faca nimic si sa zica nimic ,dar asta nu pentru ca ar fi facut ele ceva ci doar asa pentru ca erau fetite.In acesta lume era traditia sa se faca doar cate doi copii de familie iar fetita noasta dn poveste era ,din greseala,copilul numarul trei si era cam in plus pe acolo prin casa, si iar zic ,nu pentru ca ar fi fost vina ei ci doar pentru ca sarise din schema stupiditatii lumii in care traia,lume plina de stereotipii ,discriminare ,dezumanizare si mai ales pentru ca asta i se repeta zilnic de catre mama ei.

Acolo treaba cu fetitele statea in felul urmator: ele trebuiau sa faca curat si sa stea cuminti si singure intr-o casa cu pereti zdreliti in care oricat ar fi facut curat arata tot ca o ghena de gunoi.

Apoi fetitele asteptau sa implineasca 18ani si trebuiau sa se marite,chiar daca ele nu ar fi vrut sau nici macar nu s-ar fi gandit la asta dar tatal anormal din familia anormal nu mai trebuia sa-i poarte de grija fetitei dupa acesta varsta.Maritisul in lumea anormala era in felul urmator: femeia tace iar barbatul o bate in fiecare zi;iar fetita trebuia sa fie perfecta,sa stie tot si sa faca tot si sa nu credeti ca asta era ceva anormal pt lumea asta,era foarte normal iar fetita stia ca este asa pentru ca asa facea si mama ei.

Tatal fetitei avea grija apoi sa-i spuna barbatului ei ca femeia mai trebuie si batuta din cand in cand,ca asa se face treaba buna cu femeile,sfaturi pe care "ginericul" le lua ca atare,ca bune si verificate de generatii.Dar sa lasam asta si sa trecem la realitate: cati dintre voi procedati asa?

V-ati gandit vreodata ca nu e bine? V-ati gandit vreodata ca poate omului de langa voi poate ii e frica sa dorma noaptea de atata violenta?