Era odata o caprioara singura si speriata,nici ea nu prea stia de ce,care traia intr-un satuc plin de animale de tot felul.Dar asa speriata cum era isi facea singura curaj si iesea afara ,socializa, se imprietenea cu toti si era placuta si iubita de catre multi dintre locuitorii satucului..In acel satuc mai locuia si un lup rau,de care se temea toata lumea si care ii cam dadea tarcoale caprioarei noastre,cu gandul sa-i faca rau cu toate ca ea nu lua in seama rautatea lui,vorbea si cu el asa cum facea si cu restul animalelor.
Intr-o buna zi,pe cand era la plimbare pe un camp inflorit,caprioara se accidenta si incepu sa sangereze..Se gandi ca cel mai bine ar fi sa gaseasca un culcus unde sa se odihneasca putin,lucru pe care il si facu.O lua inapoi spre casa si la intrarea in satuc gasi un culcus unde se aseza si in scurt timp adormi.
Dupa miez de noapte,cand obisnuia sa se intoarca de la vanatoare,lupul o zari acolo si se napusti asupra ei.Caprioara se trezi speriata si incepu sa zbiere dupa ajutor dar nu veni nimeni pentru ca tuturor le era frica de lup. Lupul isi infipse adanc ghiarele in gatul ei si coltii in capsor de mai multe ori iar ea, micuta si firava ,si pe deasupra si accidentata, se zbatu,lovi si zbiera pana spre dimineata , cand nu mai avu putere..Viata caprioarei se derula toata prin fata ei iar ea isi zise ca i-a venit sfarsitul,ca are sa moara acolo in pustietate si nu o sa o ajute nimeni si inceta sa mai riposteze de durere si de epuizare.
Lupul se lasa pagubas cand vazu ca nu are cu cine sa se mai lupte si pleca sa se culce,lasand-o pe caprioara desfigurata si intr-o balta de sange,mai mult moarta decat vie. Caprioara isi aduna ultimile puteri si se intoarse intr-un suflet acasa unde era mai in siguranta si incerca sa uite tot raul prin care a trecut.
Dar de atunci ea nu mai stata de vorba cu nimeni iar de cate ori se accidenteaza si sangereaza,caprioara noastra isi aduce aminte de tot si innebuneste de frica sa nu cumva sa se intoarca lupul si sa o omoare....
Poate intr-o zi o sa-si faca iar singura curaj sa iasa afara,sa socializeze si sa se imprieteneasca fiindca asa o sa-i treaca frica si o sa fie totul bine..
trauma
http://www.psychotherapy.net/interview/interview-peter-levine
cam trista povestea
cam trista povestea
trista..
mai trist e cand este si adevarat..
Post new comment