Aspiratia catre celalalt in adolescenta

Ne propunem sa surprindem cateva dimensiuni ale imaginii ceilulalt si ale aspiratiei spre celalalt in adolescenta. Pentru a realiza aceasta am investigat un grup de adolescenti de 17-18 ani, cu preponderenta fete.

Cine este celalalt?
Raspunsurile pun in evidenta ca pentru 75,85% dintre adolescenti celalalt este alteritatea (cineva difera de mine), iar pentru 24,15% celalalt este "eu" in alta ipostaza. Pentru mai putin de un sfert dintre adolescentii investigati, celalalt sunt "eu" in ipostaza de "tu", "el", "ei". Pentru trei sferturi dintre adolescenti, celalalt este altul decat mine si astfel. In adolescenta experienta alteritatii este mai bogata si precede experienta analogonului (a celuilalt ca dublul sinelui).

Principiul de individualizare in prezenta celuilalt, in mentalitatea adolescentului, il reprezinta valorile. Prntre cele mai frecvente sunt valorile neposedate de eul propiu al evaluatorului prezente in referentialul celalalt ("Celalalt este ceea ce nu sunt eu"); puternica proiectie a aspiratiilor, a eului propriu ("Un vulcan de dorinte si aspiratii"); misterul, enigma ("O entitate misteriosului angrenaj universal"); melancolia tipic adolescentina ("O umbra trecatoare, asa cum suntem toti"); valori de autoreferinte ("Un punct de reper fata de care noi suntem mai buni sau mai rai"); valori ale introspectiei ("Celalalt poate fi eu insumi sau o parte a eului meu pe care nu o descopar decat in unele situatii, de obicei limita").

Identitatea de varsta este o valoare prezenta la toti adolescentii investigati. Pentru acestia, celalalt este tot un adolescent, un membru al aceleiasi generatii. Este ca si cum generatiile ar constitui inele concentrice pe axa timpului fiintarii, universurile existentiale gasindu-si implinirea in sine si pentru sine. Adolescentul ar vrea sa se distinga de cei ce apartin varstei sale, doreste sa fie asemeni lor, dar in acelasi timp vrea sa fie el insusi.

Celalalt este pentru adolescent cel care apartine "inelului existential" al varstei adolescentei. Martin Heidegger ("Fiinta si timp", Editura Jurnalul Literar, Bucuresti, 1994) a explicat acest fenomen: "Ceilalti nu definesc totalitatea acelei multimi ramasa in afara mea, fata de care eul meu se distinge: ceilalti sunt mai degraba aceia de care eu insumi nu ma pot, de cele mai multe ori, distinge si prin care sunt si eu".

Deci valoarea identitatii de varsta se plaseaza pe primul loc in raportarea la celalalt.
Valorile prieteniei se plaseaza imediat dupa valoarea identitatii de varsta. Pentru 83% dintre subiecti, celalalt este posibilul prieten, posibilul partener de comunicare afectiva, niciodata indiferentul sau dusmanul potential. Chiar daca se recunoaste ca celalalt poate avea trasaturi negative, acestea sunt considerate de catre adolescent ca fiind tolerabile, cu putinta de a fi indrepate si ca neimpietand asupra posibilei prietenii.

Aceasta ne indreptateste sa afirmam ca adolescentul are o imagine pozitiva despre cealalalt, imagine pe care o putem interpreta ca fiind o reminiscenta a credulitatii infantile. Remanenta credulitatii infantile este generata de experientele sociale sarace ale adolescentului si de caracterul protejat al acestuia de catre familie si scoala. Pe aceasta baza are loc expansiunea relationala a sinelui in adolescenta.

Doresc sa-l cunosc pe celalalt?
Toti adolescentii investigati isi manifesta dorinta de a-l cunoaste pe celalalt. Dorinta de celalalt si aspiratia spre celalalt cunosc o expansiune maxima, un maximum maximorum in aceasta etapa a vietii. Se pare ca acum se structureaza constiinta neputintei ceiluilalt, frica instrainarii prin neaccederea la celalalt. Ceea ce sublinia K. Jaspers: "Dar eu nu fiintez decat impreuna cu ceilalti; sigur nu sunt nimic" ("Originile filosofiei", in "Texte filosofice", Editura Politica,Bucuresti, 1980) se constientizeaza incepand din adolescenta.

Acest maximum maximorum al adolescentei catre celalalt exprima cautarea obiectului de devotatiune pentru adolescent. Celalalt, prietenul sau potentialul prieten, apare frecvent in ipostaza de obiect al devotatiunii. Printre primele valori ale devotatiunii, la aproximativ 82% dintre adolescenti gasim solicitudine ("Si celalalt are nevoie de ajutor, chiar daca nu recunoaste acest lucru"; "Sa-i ofer sansa de a se cunoaste mai bine si de a-si regasi incredere in propiile-i forte"; "Sa il ajut"etc.).

Deoarece 85% dintre subiectii investigati sunt fete, s-ar putea ca aceasta sa explice de ce cea mai proclamata valoare a dorintei de celalalt este grija, solicitudinea. Tzvetan Todorov, in studiul sau "Face a l'éxtreme" (Edition du Seuil, Paris, 1991), face o constatare similara. "Virtutiile cotidiene" - cum le numeste Todorov - grija, servirea binelui celuilalt, solicitudinea au fost constatate de autor ca fiind prezente preponderent la femei. De acea el le numeste "virtuti feminine".

Celalalt este pentru adolescent un ansamblu de asteptari si promisiuni pozitive care indreptatesc ipostazierea lui in obiect de devotatiune sau posibil obiect de devotatiune. Aceasta reprezentare a celuilalt ca posibil obiect al devotiunii constituie unul dintre mecanismele cele mai profunde ale cuceririi umanitatii de catre adolescent. El este absolut necesar echilibrului afectiv al tanarului si al viitorului adult care va deveni acesta, asa cum remarca Erich Fromm: "Omul are nevoie nu numai de cadre de orientare, ci si de obiecte de devotatiune, care devin o necesitate vitala pentru echilibrul sau afectiv" ("Speranta si revolutie", in "Texte alese", Editura Politica, Bucuresti, 1983).

In adolescenta, obiectul dorit al devotiunii este celalalt; el merita aceasta consacrare. In acest fel imaginea celuilalt este pentru adolescent "celebrare a fiintei" - ca sa folosim o expresie a lui Emmanuel Lévinas.

Din aceasta nevoie de a se devota se naste cultul prieteniei in adolescenta. El este celebrat in diferite modalitati specifice, adeseori ritualizate, cum observam in grupurile de prieteni.

Pentru 76,86% dintre subiecti, determinatiile cele mai repudiante in intalnirea celuilalt sunt minciuna, fatarnicia, duplicitatea. Aproape toti subiectii considera ca minciuna este corelata intotdeauna cu un ansamblu de alte determinatii negative. "Sa nu minti" - este prima porunca morala in intalnirea cu celalalt.

Putem conchide ca in adolescenta reprezentarea celuilalt este o proiectie a afectivitatii si imaginarului si mai putin a rationalitatii. Celalalt este promisiunea binelui, niciodata a raului. Taramul intalnirii cu celalalt este pentru adolescent taramul spiritual si cel etic. Prin urmare, afirmatia lui Lévinas: "Nu e sigur ca la inceput a fost razboiul", pare a fi valabila in concertul existential al adolescentei.