Oamenii au avut dintotdeauna intuiţia faptului că stările de nelinişte (anxietatea), orele extenuante de muncă, nesiguranţa unui viitor ameninţator, neînţelegerile cu cei apropiaţi pot declanşa boli somatice şi psihice. Permanent simţim povara presiunilor, a constrângerilor exterioare, resimţim frustrări şi tensiuni emoţionale ce nu fac altceva decât să ne tulbure, ajungând chiar să distrugă echilibrul mental şi biologic.

În fiecare zi întâlnim oameni ce încearcă să reziste “atacurilor”, să concilieze dorinţele proprii în ecuaţia eficienţei sociale, cu un consum imens, nu întotdeauna justificat, fiind atraşi în capcana identificării greşite a adevăraţilor agenţi stressanţi, atât exteriori cât şi interiori; de ex: tensiunile din spaţiul profesional, ce nu-şi găsesc modalitatea de manifestare în acceaşi zonă, sunt exprimate, uneori în forme abuzive, agresive, faţă de persoane considerate apropiate, „care ne pot înţelege şi alina”: partener de viaţă, copii, prieteni.

Psihologii au creionat profilul persoanei dominată de stress, atrăgând atenţia asupra factorului de risc ce-l presupune o viaţă trăită sub semnul unei tensiuni continue: apatie/agitaţie; somn excesiv/insomnie; iritabilitate, agresivitate, apetit pentru stări conflictuale/pasivitate, indiferenţă; scăderea capacităţii de concentrare, de reţinere a informţiilor, a eficienţei personale; tulburări fiziologice (care nu sunt semne ale unor boli, cronice sau nu): palpitaţii, respiraţie îngreunată, senzaţie de sufocare, scăderea în greutate sau alimentaţie excesivă, etc; plonjarea într-o lume imaginară, pentru a eluda realitatea, devenită imposibil de controlat; negarea responsabilităţilor, ce par a fi prea multe şi prea sufocante.

O astfel de persoană, dominată de stress, este candidatul perfect pentru: imposibilitatea stabilirii unor relaţii de prietenie, de parteneriat, etc; perpetuarea stărilor conflictuale din familie; eşec în plan profesional; consum şi dependenţă de: alcool, tutun, droguri, jocuri de noroc, etc.

Psihologii ne reamintesc duioşia cu care mamele ştiu să netezească frunţile copiilor, alungând toate temerile şi neliniştile cuibărite într-un sufletele lor – dragostea fiind cea mai directă cale de atenuare a neliniştii, cale al cărui principiu activ se rătăceşte, din nefericire, de mulţi dintre noi, odată ajunşi la maturitate.

Râsul, plânsul, agresivitatea verbală sunt alte modalităţi de eliberare a tensiunilor, efectul obţinut fiind restabilirea echilibrului mental.

Retragerea emoţională într-un somn excesiv pare a fi o cale adoptată de unele persoane pentru a face faţă dificultăţilor, aceste persoane găsind în repaus închiderea porţilor către realitate.

A discuta despre starea emoţională dominantă sau a te ruga – iată două reţete verificate de eliberare a tensiunilor create de conflictele familiale sau profesionale. Această verbalizare duce la formularea unor noi puncte de vedere sau chiar la dispariţia unor tensiuni minore.

Încercarea de a găsi explicaţii strict logice la problemele ce ne frământă este un mecanism folosit frecvent, ce poate aduce o anume satisfacţie, datorată “curajului” de a le fi dezbătut. În acest caz, trebuie evitate cel puţin două potenţiale pericole: fie să-ţi analizezi şi reanalizezi situaţia, în aşteptarea unor soluţii, creionând terenul gândirii obsesionale, fie să dai o explicaţie ce pare satisfăcătoare pe moment, eliberându-te chiar de vină, responsabilitate, în final nesatisfăcând realitatea faptică.

Alţii dintre noi încearcă să se elibereze de stress printr-un comportament activ – joc, muncă fizică, sport – acestea fiind în fond mecanisme de descărcare a energiei în exces.

Garanţia succesului acestor mecanisme este o chestiune relativă, senzaţia de disconfort, efortul de concentrare intelectuală şi de control personal, mergând până la izolarea individului, perturbarea relaţiilor interpersonale sunt doar câţiva indici ai neputinţei de a lupta şi a ieşi învingători în faţa stress-ului.

În zilele noastre important este să conştientizăm ce probleme avem şi câte dintre ele se datorează stress-ului. Duşman recunoscut sau nu, el poate fi învins prin apelarea la o modalitate eficientă care vine în slujba omului contemporan: psihoterapia - ştiinţă a sufletului, capabilă să descopere în oameni resorturi şi mecanisme de a ieşi învingători din orice luptă. Nimic nu poate înlocui echilibrul fizic şi psihic care creează starea de bine, de fericire pe care toţi oamenii o doresc.