In ultimii ani in Romania au aparut tot mai multe servicii de consiliere psihologica si psihoterapie pentru copii si pentru adulti. Segmentul de populatie la care ne vom referi este cel al copiiilor cu varsta cuprinsa intre 3 si 7 ani. In urma unui sondaj de opinie efectuat, am constatat ca majoritatea parintilor considera ca este util sa existe psihologi care sa le ofere sprijin atunci cand au nevoie. Cu toate acestea, numarul parintilor care apeleaza la serviciile unui psiholog este redus.

Una din posibilele explicatii ar fi aceea ca si in prezent mai exista anumite prejudecati legate de solicitarea serviciilor unui psiholog. Afirmatii de genul "Nu sunt nebun ca sa merg la psiholog" sau "Copilul meu nu are probleme ca sa-l duc la psiholog", denota faptul ca in mintea anumitor persoane inca mai persista ideea conform careia la psiholog ajung doar oamenii care au probleme grave.

De asemenea, unele persoane chiar daca isi dau seama ca ceva este in neregula in viata lor, considera ca poate fi ceva trecator, sau neaga ca ar exista o problema pentru ca in felul acesta isi protejaza imaginea de sine sau, in cazul parintilor, faptul ca nu au fost capabili sa-si creasca copilul.

Consilierea psihologica reprezinta un proces de acordare a asistentei psihologice persoanelor care se confrunta cu anumite dificultati in relatiile cu ceilalti, cu sine sau in activitatea pe care o desfasoara. Pe de alta parte, psihologul acorda suportul necesar persoanelor care nu se confrunta cu nici o dificultate in momentul prezent, dar doresc sa valorifice la maxim potentialul si resursele personale sau ale copilului prin gasirea solutiilor alternative.

Un alt aspect important pe care vreau sa il mentionez este cel al numarului de ore pe care un parinte il petrece alaturi de copil. Parintii afirma ca stau, in general, intre patru si sapte ore cu copilul.

Important pentru copil nu este numai numarul de ore in care parintii se afla in acelasi spatiu cu el ,ci modul in care membrii familiei interactioneaza cu el. Copilul are nevoie de atentia si compania persoanelor semnificative pentru el, de interactiune autentica, simpla prezenta a parintilor nefiind de ajuns.

De asemenea, pe langa atentia acordata de parinti copiilor, este important ca prescolarii sa frecventeze gradinita, pentru ca acolo este locul in care copiii primesc educatie sociala, le este sprijinita dezvoltarea fizica, morala si intelectuala, le sunt dezvoltate abilitatile de limbaj.

Pentru copiii care traiesc intr-un mediu cu carente, carora le este greu sa isi faca prieteni, sa se exprime, gradinita este foarte importanta. Unele studii indica faptul ca, cu cat numarul anilor petrecuti intr-o colectivitate este mai mare, cu atat copilul risca mai putin sa repete o clasa in cursul ciclului primar.

Dificultatile pe care le intampina parintiii in relatiile cu copiii sunt printre cele mai diverse: neascultarea, incapatanarea, timiditatea copilului, lipsa de comunicare intre copil si parinti, rasfatul, agresivitatea, sensibilitatea accentuata, nervozitatea, agitatia continua, probleme legate de conduita alimentara, timpul petrecut in fata televizorului sau la calculator.

Neascultarea reprezinta refuzul copilului de a asculta de autoritate, in primul rand de familie. Acest refuz genereaza conflicte permanente. Neascultarea este mai frecventa la copiii educati intr-un climat de nedreptate si lipsa de respect. Apare mai frecvent in familiile in care nu exista un echilibru intre dragoste si pedepse, unde exista restrictii excesive sau libertate excesiva sau in familiile cu disensiuni in educatia copilului. Supunerea, ascultarea este reactia pozitiva a copilului la solicitarile din jur depinde de relatia lui emotionala cu persoanele respective. Cu cat relatiile copilului cu parintii sunt mai pozitive, cu atat copilul va fi mai ascultator.

Agresivitatea copilului poate veni dintr-un sentiment de ura care este generat de o tensiune psihica; astfel, pentru a reduce tensiunea ,trebuie rezolvat mai intai conflictul care genereaza tensiunea psihica.

Personalitatea copilului se contureaza in functie de zestrea ereditara pe care o are si in functie de exemplul parental, de educatia primita si de mediul cultural. Ambianta din familie, interesul diferit pe care il aloca parintii socializarii copilului va influenta comportamentul prescolarului care se va simti mai mult sau mai putin in largul lui in societate, fiind mai mult sau mai putin comunicativ.

Modalitatile prin care parintii incerca sa gasesca solutii la problemele cu care se confrunta in educatia copilului sunt dintre cele mai diverse: purtarea de discutii cu copiii sau oferirea de explicatii, dar pedeapsa sau amenintarea ca nu mai primeste ceva ce copilul isi doreste este considerata ca fiind o solutie mai rapida in rezolvarea problemelor.

Problemele de disciplina pot deveni teatrul unor desfasurari de forte disproportionate intre parinte si copil. Disciplinarea inseamna mai intai de toate formarea, educarea, instruirea, mustrarea, corectarea si indreptarea unor comportamente prin invatarea copilului pe ce cale sa mearga prin iubire si convingere, nu din teama si de durere.

Disciplinarea inseamna coerenta si constanta in ceea ce i se cere copilului, nu cicaleala si autoritate exagerata; inseamna afectiune si corectitudine, iar mesajul transmis copilului nu este constrangerea de a deveni perfect pentru a merita dragostea de parinte.

In ansamblu, parintii sunt preocupati de calitatea educatiei copiilor lor, insa uneori le este destul de greu sa gasesca solutii autentice pentru rezolvarea unor probleme. Avand in vedere acest aspect , consider ca in timp vor aparea o serie de schimbari pozitive atat in educatia copiilor, cat si in deschiderea parintilor catre cautarea de informatii si de sprijin in eforturile dumnealor.