cert este un singur lucru...singuratatea este o sabie cu doua taisuri si da te afecreaza...te afecteaza nu numai pe tine dar si pe cei din jurul tau...
am inceput facultatea de psihologie cu entuziasm si-o dorinta imensa de-a profesa si-a avansa in acest domeniu...mergeam in practica,lucram ca voluntar...faceam tot ce putem sa fac si tot ce mi se oferea asta in anul 1 si 2...anul 3 a trecut la fel...anul 4 parca a schimbat tot.e drept ca s-au si intamplat multe nu legate strict de facultate...legatura ar consta poate in felul in care am ales sa-mi gestionez trairile...si m-am trezit cu o dorinta imensa de-a sta doar eu cu mine,o placere nebuna de-a cauta singuratatea nu pentru a face pe victima si-am cochetat cu aceasta dorinta...si-am stat singura...am tacut mult,imi suradea ideea dea gasi motive pt care nu vreau sa stau langa cei apropiati si normal ca am gasit.initial am luat toata trairea asta ca pe o experienta...sa vad daca se poate...acum depind de aceasta singuratate si de tacere...nu pot sa ma uit la parinti,nu vreau prieteni apropiati,nu vreau pe nimeni aproape...sau poate vreau asa fortat pt ca stiu ca drumul e gresit insa nu simt sa-i am langa mine...eu cu mine..atat a ramas dupa toata dorinta mea enorma de-a termina psihologia si de-a lucra...si de-a ma implica...lucrez ca psiholog la un camin de copii...toata treaba mea tine de hartii nimic mai mmult...deci raspunsul la intrebarea ta esta DA SINGURATATEA TE AFECTEAZA...SINGURATATEA DISTRUGE TOT CEEA CE DA VIATA SUFLETULUI...