buna ziua. ma numesc cristiana, am un baietel, am mai fost casatorita. Sunt implicata intr-o relatie sentimentala care dureaza de 10 luni. Am trait clipe de fericire si implinire cum nu credeam ca pot exista.
Treptat toate astea au disparut. Am ajuns acum, sa ma gandesc, de ce, de 2 luni incoace , nu mai stiu ce se intampla cu mine. am constatat brusc, ca omul de langa mine, m-a izolat total de familie, prieteni, de lume. nu mai ies din casa, trebuie sa dau explicatii pentru orice miscare, imi este teama sa mai sune telefonul, sa stau de vorba cu cineva. Daca vorbesc cu un barbat, si raspund simplu cu da si nu, are impresia ca am vorbit codat. A inceput sa imi reproseze ca nu sunt sincera, ca ascund ceva, desi suntem nedespartiti 24 de ore. Ma avertizeaza mereu ca nu poate trai asa, desi il iubesc si nu are nici un motiv de repros, absolut nici unul. Am senzatia mereu ca imi cauta nod in papura, inventeaza acuzatii neadevarate si nefondate.
Sunt izolata, imi este teama sa vorbesc cu cineva, sa nu interpreteze gresit. Am indepartat pe toata lumea sa ii acord exclusivitate. Baietelul meu, s-a atasat foarte mult de el, imi cunoaste familia, colegii de serviciu, locuim impreuna de 3 luni. Mai mult, m-a cerut in casatorie copilului meu, dorea un copil, imi spunea ca suntem deja o familie. Acum, de cateva zile, imi spune ca a ajuns la concluzia ca nu ne potrivim si imi sugereaza o despartire, fara ca el sa spuna clar ca doreste asta.
Nu mai pot dormi, nu mai pot manca, nu mai sunt om. Nu inteleg ce a urmarit, de ce a dus atat de departe relatia asta, daca nu isi dorea lucrul asta. Il iubesc foarte mult , nu inteleg ce se intampla, ce urmareste si de ce a avut loc transformarea asta? Ma simt distrusa, umilita, plang mereu, nu mai imi pot reveni.
Va rog, ajutati-ma cu un raspuns. Multumesc
Post new comment