am nevoie de terapie, pls

Multumesc de incurajari, nu ma asteptam sa-mi ra^spundeti atat de repede. Nu am mai fost la psiholog pana la urma, dar nici nu imi mai amintesc exact de ce (sunt asa stresata ca imi pierd memoria). Pana la urma m-am mai calmat. M-am dus la cursuri, mi-am facut de mancare, ceea ce nu mai facusem de mult de cand ma apucase afurisita de panica. Am observat ca inca mai pot sa fac glume, ceea ce e bizar pentru ca nu prea mai pot sa rad ca lumea, asa cum o faceam inainte, din toata inima mea. Da...frumoase vremuri, cand ma bucuram din orice nimic si ma intristam cand nu-mi iesea ceva ca absolut orice om pe lumea asta. Acum imi dau seama parca ce frumos era sa nu am nici o grija. Cat de mult ne putem schimba in timpul vietii nu ne putem niciodata imagina. Si inca mai sper sa fie o schimbare reversibila, intr-o zi voi fi iar vesela atunci cand voi iesi din casa pentru ca afara e primavara si e soare.

Si eu sunt asa, crede-ma! Si zilele astea mi-a stat gandul numai la cum sa ma sinucid - sa nu fie prea grotesc..prea scarbos..sa nu fac prea multa mizerie.. etc.De ceva timp incoace o tin numai intr-un plans.Nu stiu daca te ajuta cu ceva, dar singura problema este INCREDEREA IN SINE.
Am gasit cateva citate care mi-au abatut gandul asta sinistru.
"Viata poate fi inteleasa numai privind in urma dar poate fi traita numai privind inainte"
Inteligenta unui individ se masoara în cantitatea de incertitudini pe care e capabil sa le suporte. ( Soren Kierkegaard )
Tot ce e bine e greu de facut. Sa mori e usor, sa pierzi e usor, sa trisezi e usor, sa fii mediocru e usor. Evita lucrurile usor de infaptuit. (Scott Alexander)
Sper ca nu te-am seriat si ca de fapt ti-am fost de folos!

Elanka,

in lipsa unui diagnostic nu ai cum sa fii "destul de sigura".

O boala nu este o condamnare decat daca tu o privesti in felul acesta. Ar trebui sa ai incredere in capacitatea corpului tau de a face fata oricarui tip de provocare.

Corpul tau este o masinarie de supravietuire si ar trebui sa ai incredere in acest lucru. Concentrarea excesiva pe eventualele aspecte negative, pe ceea ce NU iti doresti de fapt, nu face altceva decat sa il incurce.

Decizia de a vorbi cu cineva despre problema ta este una foarte buna, te va ajuta cu siguranta.

Deasemenea, daca doresti poti sta de vorba si cu noi, aici, pe chat. Ne intalnim in fiecare joi la ora 21.30

Faptul ca mergi la psiholog e poate cel mai bun lucru care il poti face. Eu nu te pot sfatui ce sa faci sau cum sa te simti, eu nu pot decat sa iti zic ca viata poate fi foarte frumoasa chiar si atunci cand simti ca nu mai poti sau nu mai are sens sa fie traita.
Nu stiu ce ii poti spune unui om foarte bolnav ca sa il incurajezi sau sa il motivezi sa mearga mai departe, decat poate sa nu uite ca timpul nostru al tuturor este limitat aici si de aceea trebuie sa incercam sa facem ce putem, cat putem, atata timp cat putem.
Presupun ca fiecare are nevoie de o perioada de ajustare si adaptare la o situatie noua, diferita de tot ce cunoscuse pana atunci, dar parerea mea este ca oricare ar fi situatia trebuie sa ne acordam timp sa o acceptam si apoi sa vedem ce putem face pentru a o face mai suportabila sau a o rezolva. Nu cred ca exista retete miraculoase pentru a face asta, trebuie sa gasim propria cale cum ar veni.
Sper sa iti fie cat mai bine si sa nu abandonezi lupta, uneori chiar si doar calatoria ne poate invata lucruri pretioase.

Si ca sa inchei pe un ton optimist:

Daca vezi un tunel cu o luminita la capat, Stay Away From The Light!!!