as vrea sa vorbim despre tulburarea anxioasa-evitanta a personalitatii
eu nu am incredere deloc in mine...daca ma jigneste cineva.....intru in pamant de rusine simt ca o iau razna......ma doare sufletul parca ma simt rau....imi pasa prea mult de ceea ce cred ceilalti.....nu stiu cum sa fac sa ma vindec...sunt o fata dulce frumoasa, dar mereu am impresia ca celelalte fete sunt mult mai frumoase, le invidiez, ma simt inferioara........ma subestimez rau de tot....nu stiu ce sa fac...cum sa ma vindec:( as vrea neaparat un sfat....uneori nici eu nu mai suport felul meu de a fi.vreau sa am incredere in mine!!!!!!!! vreau sa realizez cat sunt de frumoasa si sa nu ma mai afecteze orice jignire....ma intreb uneori cum de ii place prietenului meu de mine.....parca nu s normala...stiu ca am o problema nushj cum sa o rezolv
i need help!!!!!!!!!!!!!
Vreau sa ne ajutam reciproc
Sunt si eu o fata cu probleme psihice de mai multi ani, am luat si eu antidepresive de tot felul, pentru ca am tot incercat, momentan tot sunt sub tratament cu antideptresive.Nu pot sa spun, de cateva luni iara ma simt mult mai bine, dar mai am probleme de tot felul, cum ar fi tocmai tulburarea anxioasa -evitanta a personalitatii, a fricii de oameni pe strada, sau a increderii in sine.
Sunt si eu o fata ca toti ceilalti desi mereu am complexe, si chiar crize pentru ca simt ca singura nu ma pot controla si ceilalti din jur nu ma inteleg.
Simt nevoia de a iesi dar prieteni nu-i am,iar momentan nu lucrez, nu-mi gasesc un loc de munca, si chiar mai mult, dupa un interviu cineva m-a lasat sa cred ca mi-am atins nivelul de incompetenta, deci sunt foarte neincrezatoare in fortele proprii si cred ca nu sunt capabila de a lucra undeva.
Mai vreau sa spun ca m-as bucura daca as putea vorbi cu cineva, pe prietenul meu tocmai boala mea m-a facut sa il pierd.Sunt foarte dezorientata si doresc sa imi gasesc prieteni, oameni care simt si se confrunta cu aceleasi probleme.
Va rog din tot sufletul sa ma luati cat se poate de in serios.
Multumesc.
vreau sa ne ajutam reciproc
buna Ella,
cred ca te inteleg...
m-as bucura sa putem sta de vorba.
Buna am putea vb sunt un bun
Buna am putea vb sunt un bun ascultator
re: m-as bucura daca as putea vorbi cu cineva
Ella,
aici la Psihoterapie Net intotdeauna vei putea vorbi cu cineva, pe forum, pe chat sau in alte feluri. Si poti sa fi convinsa ca vei fi luata in serios.
Te asteptam la intalnirile noastre pe chat de luni pana vineri de la ora 21.00.
tulburare de personalitate
Nu prea stiu de unde sa incep, ptr ca toata treaba asta mi se pare complicata.Ideea este ca, de ceva timp...de vreo 2 luni si ceva..incepusem sa ma simt mai increzatoare in fortele mele si nu in ultimul rand in mine.In tot ceea ce insemn.
Mi se parea foarte ok, eram multumita mai ales ptr ca inainte ma chinuiam sa ma accept asa cum sunt, iar acum totul mergea ca pe roate.Iar acum 3 zile in urma...s-a intamplat ceva.brusc.
Am inceput sa ma tem...dar era o teama fara obiect....Si chestia asta a evoluat prin a ma teme ca ma pierd pe mine.Ma si vedeam pierzand tot ceea ce am reusit sa cred.Acum spre exemplu, am senzatia ca nu sunt eu, ca si cum sunt prinsa in coprul asta.
Stiu cum ar trebui sa fiu..stiu cum sunt eu de fapt..dar parca nimic nu imi apartine..parca nu mai stiu sa fiu eu.Mi-e teama....Ce poate fi?
Multumesc
Multumesc si sper ca voi gasi prieteni adevarati.
Am sa incerc si pe chat, nu ma dau batuta.
Multumesc, Ella.
Urmatorul pas
Draga Ella
Ai facut deja un prim pas in rezolvarea problemelor tale prin aceea ca ti-ai recunoscut problema si ai cerut un ajutor. Urmatorul pas, dupa parerea mea, ar fi sa apelezi totusi la un specialist. Un prieten, profan, oricat de binevoitor ar fi, nu poate sa te ajute asa cum o face un om de meserie.
Succes!
Radu Bonta
www.radubonta.ro
Buna
Si eu ma confrunt cu aceeasi problema.De cateva luni nu mai ma simt in siguranta, nu mai am incredere in mine si in cei din jurul meu.Inainte nu eram asa , eram o fata plina de viata.Nu stiu ce e cu mine.Prieteni nu mai am...ma simt foarte singura, de si am un iubit.
M-am tot gandit sa fac un tratament , sa ma duc la psihoterapeut ,dar am zis ca imi va trece starea asta.
Draga Andreea Iti sugerez si
Draga Andreea
Iti sugerez si tie sa apelezi la un specialist. E bine ca ai cerut un ajutor aici... urmatorul pas este sa te adresezi unui profesionist.
Succes!
Radu Bonta
www.radubonta.ro
re:buna
Ce s-a schimbat de nu mai esti o fata plina de viata? care e motivul sau motivele care au declansat aceasta schimbare la tine? Ce a declansat pierderea increderii in tine? Incearca sa iti raspunzi la aceste intrebari.probabil ele vor fi esentiale in aflarea cauzelor ce a dus la aceste stari .Insa e destul de dificil sa lupti de una singura cu astfel de stari.Poti apela la un psihoterapeut,chiar te-ar ajuta.mai ales ca tu iti doresti asta dar probabil ca iti este frica. starea nu va trece de la sine.....si poti trece peste ea,si va fi o buna experienta de viata,care iti va schimba modul de gandire,si te va schimba cu totul pe tine ca om. Deci i-ati inima in dinti si cere ajutor,chiar daca e foarte dificil,poti face asta,si nu vei regreta decizia facuta
Iti doresc mult noroc si sa treci peste aceasta perioada mai nefasta din viata ta,si nu uita toate lucrurile-chiar si alea rele-sunt trecatoare si va rasari si soarele pe strada ta.
Buna
Si eu ma confrunt cu aceeasi problema.De cateva luni nu mai ma simt in siguranta, nu mai am incredere in mine si in cei din jurul meu.Inainte nu eram asa , eram o fata plina de viata.Nu stiu ce e cu mine.Prieteni nu mai am...ma simt foarte singura, de si am un iubit.
M-am tot gandit sa fac un tratament , sa ma duc la psihoterapeut ,dar am zis ca imi va trece starea asta.
personalitate evitanta -depresie atipica
Salut!
e posibil sa am si eu aceasta problema. Pe linga tratamentul cu antidepresive am decis sa fac si terapie de grup. Din pacate, cred ca psihiatrul incearca sa se descotoroseasca de mine pentru ca ceilalti din grup nu ma accepta, pentru ca e un tratament care presupune multa rabdare . Poate fi exasperanta pentru el chestia asta? ma intreb...
Mi-as dori sa discutam . Diacnosticul pus e de depresiv atipic.
Astept un sgn. din partea voastra.
Multumesc!
Follow up
Constat ca afirmi niste lucruri pe care nu cred ca le poti argumenta.
1. "...incearca sa se descotoroseasca de mine.." - in afara de faptul de a-ti spune in fata raspicat, poate fi o simpla supozitie nefondata a ta.
2. "...ceilalti nu ma accepta....". Iarasi, cum iti dai seama de asta? Nu te integreaza in lucru?
3. Te intrebi daca pt psihoterapeut poate "fi exasperanta chestia asta"....CARE CHESTIE? Depresia ta, este materialul sau de lucru, deci nu cred...Din nou mi se pare doar o impresie a ta.
Lucrul intr-un grup este cu atat mai eficient cu cat membrii grupului au acelasi "diagnostic", sau mai bland spus, se confrunta cu aceleasi probleme. Cu toate astea, pentru anumite probleme "atipice" e greu de alcatuit un grup optim. Ceea ce ar trebui sa faci, este sa exploatezi in contextul dat resursele tale, ale grupului si ale terapeutului prin observatie, participarea activa la jocurile de rol si discutii si chiar abordarea in particular a terapeutului sau conlucrarea in paralel cu acesta in terapie individuala, pentru optimizarea rezultatelor.
Vad ca a trecut mult timp de cind ai postat, poate avem un feedack la ce s-a mai intamplat intre timp.
RE
Ca sa ma exprim asa si eu sint in aceesi oala cu tine.Nu stiu ce sa-ti spun despre terapia de gruppentru ca nu fac terapie, insa daca tu ai posibilitate cred ca e f bine sa incerci daca nu cu un grup incearca la altul.Nu poti sti niciodata.Apoi subscriu si la parerea domnului
psiholog ..nu cred ca un terapeut te poate rejecta asa cam cum vrea dinsul..cred ca exista niste norme profesionale pe care trebuie sa le urmeze.Ce sa-ti spun..?Succes!
re: psihiatrul incearca sa se descotoroseasca de mine
Fozy,
in primul rand daca vorbim de terapie de grup vorbim de psihoterapeut si nu de psihiatru.
Daca ar fi real ce spui tu, ca terapeutul incearca "sa se descotoroseasca de tine" ar fi un gest de neprofesionalism grav din partea lui. Eu cred insa ca este doar un sentiment al tau de neacceptare din partea grupului si ar trebui sa discuti acest lucru chiar in grup sau eventual mai intai intre patru ochi cu terapeutul care se ocupa de grup.
Exista insa posibilitatea de a cauta si un alt grup cu o tema foarte asemanatoare cu problema ta unde cu siguranta iti va fi mai usor sa te simti acceptat din prima...
Si eu am acelasi diagnostic....
Ce sa-ti spun?Si eu am acelasi diagnostic in schimb nu prea vad multi respondenti la acest topic.Fac tratamente cu antidepresive fara rezultate de cele mai multe ori.Mai nou mi-am pierdut jobul si am probleme financiare maricele.Dar am invatat sa nu ma mai consum, am inteles ca sanatatea e pe primul loc.Nu stiu ce virsta ai dar scuza-ma problemele tale sint minore din ce ai descris tu.Important mi se pare sa ai un job stabil.E normal sa ai si armonie in cuplu dar asta dupa ce
ai o ocupatie stabila(nu stiu care e situatia ta...)Din experienta mea
depsre incerdera in sine se cistiga in timp, cu mult calm ,rabdare,timpul uneori aseaza lucrurile...Incearca sa vb cu un psiholog
bun,cu experienta si nu oricine iti iese in cale.E bine ca te framinti pt ca asa poti ajunge la oameni care-ti pot oferi un ajutor.Daca vrei mai tinem legatura.Ce sa-tispun....?Sanatate si sa auzim de mai bine!
Post new comment