Domnule Dan Gogleaza cum ati ajuns sa va doriti sa fiti psihoterapeut?
Aceasta este o intrebare autoanalitica la care trebuie sa-si raspunda fiecare inainte de a aborda domeniul si, cum orice decizie isi are povestea ei, as putea spune doar cum s-a intamplat cu mine.
Imi place sa repet motoul constructivist: "indiferent ce afirmam, spunem ceva despre noi insine".
Nu am avut un scop clar si dintotdeauna sa devin psihoterapeut, nici macar psiholog, hotararea de a studia psihologie-sociologie am luat-o din cauza sociologiei, mai apropiata de simpatiile mele filosofice.
Nu am avut un scop clar si dintotdeauna sa devin psihoterapeut, nici macar psiholog
Trackback URL for this post:
http://www.psihoterapie.net/trackback/2809
Astazi, joi, va invitam in chatroom la ora 09.00-10.00 la o discutie despre viata la scoala.
Discutia nu este moderata.
La ora 21.00-22.00 va asteptam la o discutie cu si despre adolescenti.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Adriana Ciurdar
La ora 22.00-23.00 va asteptam la o discutie despre sexualitate si psihosexologie.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Luminita Codrescu
Au raspuns la intrebari in ultimele 7 zile:
"A breath of fresh air"
Astfel aş putea "numi" cartea publicată de către domnia voastră dle Goglează. Întâmplător sau nu ori de căte ori o recitesc găsesc mereu lucruri noi, subtilităţi pe care iniţial nu le observasem sau gândisem.
O altă carte despre cazurile întâlnite şi experienţa dvs.profesională, cu siguranţă ar fi de nepreţuit.
Cu uimire şi simpatie
Andreea Darclee
Multumiri
Doresc sa multumesc pe aceasta cale d-lui Gogleaza,pentru meditatia "echilibrul polaritatilor", meditatie ce m-a ajutat si ma ajuta in continuare sa devin din ce in ce mai mult eu insumi si sa scot la suprafata calitati nebanuite.
Multumesc
Un subiect foarte interesant pe care interviul l-a prezentat excelent!Felicitari!
Felicitari
Stimate domnule Gogleaza,
Sculat dis de dimineaţă pentru a rezolva corespondenţa electronică (am lipsit de acasă peste 5 săptămâni) am început cu ultimnele mesaje, am deschis interviul dv. (mai mult din respect decât din interes), dar m-a pasionat atât de mult încât l-am citit CHIAR în întregime!.
Personal sunt sceptic privind psihoterapia, considerând că aceasta este mai mult un moft de cât o necesitate. Tot timpul am considerat că fiecare persoană are ascunse undeva în interiorul său FORŢELE necesare de a trece peste problemele psihiatrice. Dacă nu vă cunoşteam şi nu vă apreciam din alte puncte de vedere, în veci nu aşi fi citit un asemenea material.
Ma bucur acum că am făcut-o! Tot interviul, dar şi cele 20 de sugestii "din însemnările psihoterapeutului", m-au făcut mai "deştept".
O similitudine cu activitatea mea profesională din Germania este faptul că şi mie mi s-a spus că imperfectiunea limbii germane pe care eu o vorbesc, este chiar "atrăgătoare".
O să transmit mai departe interviul Dv., în special fetei şi ginerului meu, care deşi sunt medici stomatologi, pun mare preţ pe relaţia psihologica cu pacienţii.
Felicitări şi să auzim numai de bine,
Emil Mateiaş
(cel care critică faptul că românii scriu fără diacritice, ca în cazul celor de la "psihoterapie.net" care ar trebui să ştie acest lucru)
re:fiecare persoana are ascunse undeva in interiorul sau fortele
Fortele necesare pentru a trece peste probleme psihiatrice.Ete na,din opinia mea de nespecialit sunt mai mult ca sigura ca cei care sunt in stadiul de psihoze sau au schizofrenie,nu au fortele necesare de a trece peste aceste "probleme".Cand avem de a face cu un om care are halucinatii,aude voci cam greu sa se descurce singur.Pentru el realitatea este cu totul alta decat pentru noi.In mod sigur nu are cum sa treaca peste acele probleme psihiatrice......Poate cand vb de anumite stari de panica,depresi mai usoare poate dar numai poate se poate trece singur si fara nici un ajutor exterior. Insa un psiholog nu va avea el resursele necesare pentru al facepe client sa treaca peste probleme,el doar il indruma si il ghideaza si il ajuta sa faca mai bine fata,insa aici vb de o munca in echipa.Adica psihologul nu poate munci singur fara ajutotul clientului.Deci da resurele noi le avem insa cateodata avem nevoie de o mica ghidare caci suntem un pic dezorientati.
si eu..
Domnule Mateias,
Recunosc...si eu scriu fara diacritice,din comoditate si din dorinta de a nu ma complica!Consider ca important e mesajul,nu atat ambalajul!
Sunt doar studenta la psihologie si cred cu tarie in fortele fiecarui individ de a-si rezolva problemele!
Dar pentru ca ,,becul" sa se aprinda si sa se lumineze ,,incaperea " e nevoie ,da , de curent ,dar si de o ,,mana" care apasa pe un buton!..si nu e un moft!
Cu respect,
Camelia
re: românii scriu fără diacritice
Domnule Mateias,
motivele pentru care eu scriu fara diacritice sunt pur personale: folosesc un alt layout de tastatura decat rudimentarul "QWERTY" (pe motive de viteza si menajat incheieturile...) iar layoutul pe care il folosesc eu nu are diacritice. E simplu.
Motivele pentru care colegii mei care participa la Psihoterapie Net nu folosesc diacritice imi sunt necunoscute, poate va raspund ei
Spuneti ca "Personal sunt sceptic privind psihoterapia, considerând că aceasta este mai mult un moft de cât o necesitate." Este cu siguranta un moft, la fel ca si stomatologia, de ex. Se poate trai foarte bine si fara ea, cel putin pana la un punct
Mai spuneti ca "Tot timpul am considerat că fiecare persoană are ascunse undeva în interiorul său FORŢELE necesare de a trece peste problemele psihiatrice". Aici orice psihoterapeut e de acord cu dvs. Solutia se afla la persoana in cauza, "resursele" ii apartin. Mai putin partea cu "problemele psihiatrice", care nu sunt treaba psihoterapeutului, ci eventual psihiatrului. Pentru ca, stiti, sunt cumva profesii diferite.
Cu stima,
Dorin Victor Vasile
Felicitari
Felicitari pentru competenta, daruirea si onestitatea profesionala validate intr-un domeniu de mare complexitate si intr-un spatiu socio-cultural de recunoscuta exigenta
Ica Dumitriu
Competenta si onestitate profesionala - felicitari!
Remarcabil articol, d-le dr. Gogleaza! Felicitari!
Ca unul care – desi de alta formatie - a avut cumva de colaborat cu mai multi ani in urma cu psihologi, psihiatri, medici s.a. am apreciat in mod deosebit onestitatea Dvs profesionala – lucru care nu este chiar „selbstverständlich“ cum ar spune concetatenii nostri germani.
Am regasit si nume de care ma leaga niste amintiri – de pe vremea cind dl. dr. Vladimir Aristo Gheorghiu lucra la Institutul de Psihologie (inainte de sinistrul episod al „meditatiei transcedentale“ din cauza caruia a avut si d-sa, ca si alti intelectuali de marca din tara mult de suferit.
Si – „last but not least“ – am gasit foarte corecta aprecierea acestor „Gruppentherapien“ - din pacate foarte la moda aici, dar cu rezultate indoielnice (pe care le pot confirma, din pacate din experienta proprie de „Angehöriger“).
Cu toata stima – si urindu-va mult succes mai departe
Dipl.-Ing. Alex. Timoschenko
Köln
re: rezultate indoielnice ale terapiilor de grup
Domnule Timoschenko,
ar fi grozav daca am face o distinctie - absolut obligatorie - intre terapiile de grup legitime, consacrate, practicate de psihoterapeuti si "terapiile marginale" la care imi place sa sper ca va referiti prin "Gruppentherapien".
Primele sunt practicate de psihoterapeuti cu experienta, cu ani de formare, supervizare, etc. iar celelalte sunt practicate de vraci, vindecatori, vanzatori ambulanti care au facut un curs de cateva weekenduri in nlp, etc, etc.
Comentariile critice (si binevenite...) ale domnului Gogleaza se refereau, fireste, la categoria "vindecatorilor" si nu a psihoterapeutilor.
As vrea insa sa va invit sa ne impartasiti si noua cateva dintre experientele dvs. personale, placute sau neplacute cu terapiile la moda din Germania, un site de psihoterapie este probabil locul cel mai potrivit pentru asa ceva
felicitari pentru onestitate
Domnule Dan Gogleaza, felicitari pentru onestitate! M-as bucura daca si psihologii din Romania ar vorbi la fel de deschis si fara prejudecati despre ei insisi si despre profesia lor.