Complexele de inferioritate

Bineinteles, aici fiind vorba de o persoana matura.
O persoana care nu are incredere in sine, nu are incredere in propria-i gandire si tinde sa ia drept bun ce stabilesc altii pentru ea, mai mult decat atat, risca sa devina in timp imaginea pe care persoanele apropiate, si importante din viata ei i-au proiectat-o.
Risca de asemenea, sa ajunga victima unor persoane care ii folosesc slabiciunile in favoarea lor, etc...
Problema aceasta apare la oamenii care nu se cunosc. O persoana care se cunoaste cu adevarat nu o sa se comfrunte niciodata cu asa ceva, dar pentru a ajunge sa te cunosti, e nevoie sa interactionezi cu cei din jur, sa capeti ceva experineta de viata, sa treci poate prin situatii grele, la care nu te-ai fi asteptat, pentru ca atunci adevaratul potential iese la iveala.

Complexele de inferioritate provin din experientele traite in copilarie si concluziile trase atunci despre sine si despre ceilalti. Conteaza modul cum treci prin filtru personal ceea ce spun cei din jur despre tine. In primii ani de viata (primii 7 ani) se contureaza imaginea de sine si idealul de sine, parerea nostra despre lume si despre viata.

complexele de inferioritate se datoreaza , dupa parerea mea, celor de langa noi. de cate ori n-am auzit comentarii pline de rautate la adresa "celor slabi", incepand cu "uite la aia, ce urata e , nici macar nu stie sa-si acopere defectele", cand saraca fata era preocupata sa invete , nu sa arate bine, "uite la ala, e un pamapalau", cand in realitate bietul om era doar bine crescut si manierat, si, evident, licentiat, etc., etc. acest gen de persoane pline de agresivitate stiu de asemenea foarte bine sa se puna in valoare, incat persoanele mai naive, adica de fapt cu mai mult bun simt, si cu simt autocritic, tind sa cada in plasa si sa se subaprecieze, inchipuindu-si ca nu sunt de "valoarea" celorlalti. bine ca nu sunt !!!
trebuie doar sa va dati seama ca un om care judeca pe altii dupa aparente, nu dupa caracter, chiar daca are studii superioare si vi se pare a fi extrem de inteligent, este cu siguranta mult mai putin inteligent decat pare.
se poate de asemenea ca si parintii dumneavoastra sau/si rudele apropiate sa nu va fi apreciat cum trebuie reusitele, fiind prea preocupati de alte probleme, si atunci e firesc ca dumneavoastra sa nu aveti sentimentul ca ceea ce ati realizat in viata valoreaza ceva.
si , cel mai important, incercati sa va uitati in oglinda si sa va numarati si calitatile , nu numai defectele chiar trebuie sa faceti asta zilnic:) incercati sa va reamintiti tot ce ati realizat in viata, incepand cu copilaria si adolescenta, toate problemele si obstacolele pe care le-ati depasit, pentru ca toate sunt rodul efortului dumneavoastra personal, al sacrificiilor pe care le-ati facut, nu sunt lucruri fara importanta. ceilalti fac asta tot timpul, fiind intr-o permanenta admiratie fata de ei insisi, si, evident, asta le intareste continuu parerea buna despre sine, numai dumneavoastra nu!. deci, ridicati capul si succes!

noi amplificam reactia celorlati fata de noi si daca noi interpretam gresit o reactie care poate este una normala, tind sa cred ca la noi e problema.

datorita mentalitatii noastre si a reactiilor celorlalti fata de noi (fata de ceea ce spunem, facem etc)

datorita mentalitatii noastre, nu a celor de langa noi.