Inca din copilarie am avut o sensibilitate deosebita. atunci cand sunt expus la scene mai mult sau mai putin sangeroase simt ca mi se face rau, iar uneori ajung chiar sa lesin. problema mea e ca nu e neaparat nevoie sa vad nemijlocit astfel de scene, fiind suficient sa le aud din povestite.
Astfel imi creaza disconfort o buna parte din fimele artistice sau din stirile difuzate la diversele televiziuni romanesti.
Cum pot scapa de problema asta? Va multumesc
Florian,
suferinta ta este impartasita de multe persoane si este denumita Hemofobie.
Dupa cum sugereaza si numele, este vorba de o fobie care se manifesta, asa cum ai descris si tu, la vederea sangelui propriu sau al altcuiva, in realitate, la televizor/computer sau chiar in imaginatie, ascultand povestiri care implica sange.
Simptomele generale ale hemofobiei sunt dificultati de respiratie, transpiratie excesiva, uscaciunea gurii, ameteala, greata, slabiciune fizica, palpitatii cardiace, teama de accidente, de moarte si uneori se poate ajunge la lesin.
Pentru a depasi hemofobia, este important sa mergi la persoane specializate: psihiatru, psiholog/psihoterapeut. Ei sunt pregatiti sa te ajute pentru a-ti regasi echilibrul interior si starea de bine. Pentru aceasta, cere-i medicului de familie sa-ti recomande specialisti din orasul tau.
Pana atunci insa, te invit sa te gandesti la urmatoarele intrebari:
Alt lucru pe care il poti face, este sa te informezi in ceea ce priveste anatomia. Cauta informatii in carti sau pe internet, citeste si priveste desene care reprezinta diverse parti ale corpului, cu reteaua de vase de sange, sistemul osos, muschii, etc. pentru a-ti fi mai usor, la inceput nu cauta filme sau fotografii, ci numai informatii scrise si desene schematice.
Sangele este lichidul vital prin definitie. Astfel, el reprezinta dinamismul vietii, dar si misterul si secretele ei. Bucura-te de viata! Nu o lasa sa treaca pe langa tine. Daca ai un hobby, implica-te cat mai mult. Daca nu, alege-ti unul care sa te bucure si in care sa te implici zilnic. Acorda-ti cateva ore pe zi pentru a te distra: iesi cu prietenii, mergi la o sala de sport, urmareste comedii, fa excursii in week-end.
Nu uita: acorda-ti timp sa te bucuri de viata!
Oana Soroaga
psiholog clinician, master in psihoterapie analitica
Astazi, joi, va invitam in chatroom la ora 09.00-10.00 la o discutie despre viata la scoala.
Discutia nu este moderata.
La ora 21.00-22.00 va asteptam la o discutie cu si despre adolescenti.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Adriana Ciurdar
La ora 22.00-23.00 va asteptam la o discutie despre sexualitate si psihosexologie.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Luminita Codrescu
Multumesc si eu...
Citez pe domnul Florian:
"Totusi nu atat sangele, ca element/produs biologic izolat, imi provoaca rau, cat mai ales vizualizarea a unui traumatism suferit de un organism viu."
Asa mi se intampla si mie, am 30 de ani si consider asta o problema mare. As dori sa stiu cum sa reduc aceasta..."frica". Multumesc.
Va multumesc foarte mult
Va multumesc foarte mult pentru raspuns. L-am citit cu atentie si mi-a adus multe lamuriri. De asemenea am citit si profilul dumneavoastra profesional si as fi interesat sa aflu mai multe despre domenii ca orientarea profesionala, optimizarea, autocunoasterea si dezvoltarea personala. Pentru aceasta insa am sa revin pe acest forum cu intrebari.
Simptomele avute de mine se regasesc printre simptomele generale pe care le-ati descris ca fiind specifice hemofobiei. Etimologic eu inteleg insa hemofobia ca teama provocata strict de sange. Totusi nu atat sangele, ca element/produs biologic izolat, imi provoaca rau, cat mai ales vizualizarea a unui traumatism suferit de un organism viu. In acest caz este vorba tot de hemofobie?
In ceea ce priveste debutul problemei mele, imi este foarte greu sa il localizez in timp. Am aceasta sensibilitate de cand ma stiu. Daca ma concentrez pot rememora cateva intamplari din viata mea legate de acest subiect. Nu pot stii insa cu certitudine daca cea mai veche dintre ele e intr-adevar prima.
Chiar daca nu mai sunt foarte proaspete, cunostintele de anatomie pe care le-am dobandit in scoala cred ca inca depasesc media. As putea sa le improspatez/completez cu informatii despre proceduri invazive, interventii chirurgicale etc, insa spuneati la inceputul mesajului ca in cazul meu "este vorba de o fobie care se manifesta(...) la vederea (...) in realitate(...) sau chiar in imaginatie". De aceea imi e teama ca aceste informatii odata asimilate sa nu devina o sursa generatoare de imagini care mi-ar provoca in anumite contexte acea stare de slabiciune.
Am observat ca de regula contextele sociale/publice imi potenteaza sensibilitatea. Desigur, ea s-a manifestat si acasa, cand am fost absolut singur. Este posibil sa am si astenofobie sau chiar agorafobie?
Va multumesc pentru sfaturi. Fac sport la o sala de cateva ori pe saptamana, desfasor activitati care ma implica si ma bucura (in general ceea ce fac, fac din dragoste si nu din vreo constrangere), din lipsa de timp ies mai rar cu prietenii, dar mi se intampla si asta ocazional.
Post new comment