Am facut o obsesie pentru firele care, dupa epilat, cresc sub piele. A aparut ca o problema minora acum cativa ANI, cand am inceput sa folosesc depilatorul electric si sa ma ocup singura de problema pilozitatii. Evident ca facand acest lucru singura, eu fiind mereu nemultumita de rezultatele obtinute in urma vizitelor la saloanele de infrumusetare, dadeam o atentie foarte mare detaliilor si incercam sa scap de orice firicel nedorit, fie el si sub piele.

E de la sine inteles ca metodele folosite au lasat urme la nivelul dermei si tocmai de aceea m-am hotarat sa renunt la depilarea electrica si sa apelez la serviciile unui salon pentru depilarea traditionala cu ceara. In plus, am facut si un tratament pentru albirea petelor care imi ramasesera pe piele. Problema e ca tratamentul a esuat. Nu din cauza produselor folosite, ci din cauza mea, pentru ca, la un moment dat, am inceput sa devin atat de preocupata de aceasta problema incat controlam zilnic zonele afectate si, mai mult de atat, continuam sa scot firele respective in mod regulat, constienta fiind de urmari...Si continui sa o fac, aproape zilnic. Precizez ca am apelat la serviciile salonului de cosmetica pentru ca mi-am dat seama ca situatia mea era grava, si ca, de fapt, manifestarile mele aveau radacini psihologica mai adanci. Am considerat ca, implicand o alta persoana in aceasta problema, imi va fi mai usor sa o rezolv. Insa nu a fost asa.

Aceasta problema de estetica a degenerat intr-o problema psihica. Am devenit obsedata de ideea ca trebuie sa scap de urmele pe care mi le facusem pe piele si stiam ca, pentru asta, trebuia sa scap de preocuparea in sine, insa cu cat imi doream mai mult sa nu o mai fac, cu atat ma gaseam mai des in situatia de a repeta actul respectiv. A devenit acum o preocupare aproape cotidiana. Am observat ca am aceste manifestari in conditii de stres. Preocuparea a avansat la gradul de obsesie si, de fiecare data dupa ce fac lucrul acesta, imi propun sa incetez si chiar cred ca voi inceta, insa recidivez mereu. Desigur, asta imi cauzeaza stari de nemultumire. Constientizez cat de marunta si de absurda e preocuparea aceasta, ma gandesc la mine si imi zic ca am innebunit.

Uneori mi se pare o prostie, o copilarie ceea ce fac si-mi spun ca de acum incolo nu se va mai intampla, e de-a dreptul ridicol ceea ce fac. Mi se pare chiar hilar sa am genul asta de probleme, dar ma sperii cand vad ca perseverez si ca recidivez mereu. Cred ca mai mult decat o preocupare exagerata pentru mine, cred ca sunt de fapt simptomele unei afectiuni psihice si am nevoie de un indiciu. As vrea sa stiu de unde sa incep in rezolvarea acestei probleme. Probabil ca e util sa precizez faptul ca aceste manifestari sunt asociate cu o stare accentuata de stres si survin in momentul in care ceva nu a mers bine. Imi fac de obicei multe reguli, in aproape toate domeniile vietii mele. In alimentatie, de exemplu si, mai ales in ceea ce priveste activitatea mea scolara. Am mereu liste cu ce am de facut intr-o zi, si, cand ceva nu merge conform planului, ma panichez. Daca am hotarat sa ma trezesc la o anumita ora si sa invat, dar nu am facut-o, mi se pare ca ziua s-a dus, imi pierd concentrarea. Cam astea sunt momentele in care am preocuparile descrise mai sus. Sau seara, cand nu pot sa dorm dupa o zi in care nu mi-am facut "datoria" si nu pot sa-mi bifez toate punctele din lista.

Am ajuns la concluzia ca e mai grav decat pare cand am vazut ca nu pot renunta la aceasta preocupare si cand, mi-am dat seama ca, in momentul in care imi propun sa fac acest lucru, in mintea mea se nasc si alte obiective de atins. Acest aspect are o legatura foarte stransa si cu altele care mi-ar putea asigura multumirea de sine. O alta completare pe care o mai fac pentru a reusi sa va explic contextul e faptul ca traiesc o stare de neimpacare cu mine si la nivel fizic. Nu am nicio problema majora, doar ca am douazeci de ani si nu sunt perfecta. Ma incadrez in normaliate, insa am mici complexe legate de anumite parti ale corpului meu, fara ca aceste parti sa aiba defecte majore. Care e legatura? Pai mi se intampla sa-mi mai spun, totul e ok, e perfect, doar sa scap de afurisitele astea de pete! Ar putea fi preocuparea asta "foliculara" un mod de a-mi abate atentia de la aspecte mai importante ale propriei persoane, cu care nu am reusit sa ma impac?

Am de asemenea momente in care nu-mi gasesc locul, in care nu-mi place nimic din ce trebuie sa fac si de obicei ma nemultumeste situatia prezenta. Astept mereu altceva. Momentan nu sunt in Romania, am plecat cu o bursa. Inainte sa plec de-abia asteptam sa ma vad in avion, sa fug de mine si sa ma reabilitez intr-un loc nou cu oameni noi. Acum astept sa ma intorc pentru ca eu am ramas la fel.

Am aceeasi problema ca inainte si acum cred ca o voi rezolva acasa. Plec de la premisa ca manifestarile mele in sine sunt singulare si sunt aproape sigura nu mai este nimeni care sa aiba acest gen de preocupari, insa cred ca ceea ce ce se ascunde in spatele lor nu e decat o problema care necesita ingrijiri psihologice.

As vrea doar sa reusesc sa-mi explic de unde porneste totul, pentru a putea sa-mi fac o strategie care sa dea rezultate.
Va multumesc.

Din ceea ce povestesti aici despre tine, cred ca treci printr-o perioada ceva mai dificila a vietii tale.

Noi toti, oamenii, suntem in asa fel facuti incat sa fim in continua transformare. Asa functionam noi. Un fir de par creste, moare, cade, altul creste in locul lui. Atitudinile si comportamentele noastre se schimba in functie de contextul in care ne aflam, chiar daca ramanem tot noi, cu emotiile si amintirile noastre. Tot timpul descoperim lucruri noi, invatam despre lume si despre noi insine, ne dezvoltam. Am putea spune ca suntem un sistem dinamic. Daca incercam sa ne impotrivim, sa stopam evolutia, sa nu invatam, atunci murim. Norocul nostru este ca organismul, psihicul, sufletul, ne atrag atentia cand am stagnat prea mult, prin diverse moduri, in asa fel incat informatia sa ajunga la nivel constient. Asa cum nu ne putem impotrivi schimbarii, nu o putem nici forta.

Acum am sa-ti pun cateva intrebari. Poti sa-ti raspunzi doar tie, fara sa scrii aici concluziile sau, daca doresti, poti continua sa scrii.

Din ceea ce am citit despre tine, am aflat ce te nemultumeste. Dar ce calitati ai?

Apoi as vrea sa iti indrepti atentia spre relatiile tale cu cei din jur: ce te nemultumeste aici? Ce dificultati observi ca ai si ce ai vrea sa imbunatatesti, sa schimbi? Cum crezi ca te vad ceilalti? Ce le place la tine prietenelor tale, tinerilor din jurul tau, profesorilor si, mai ales, parintilor tai? As vrea sa fii atenta la CE LE PLACE la tine.

Acum as vrea sa te privesti de-a lungul anilor si sa incerci sa observi cum te-ai schimbat, cum ai crescut, cum ti-ai dezvoltat anumite abilitati, cum ti s-au schimbat preferintele. Exista unele parti din tine de care esti mandra. Care sunt acelea? Alte parti din tine parca nu s-au dezvoltat destul de repede sau in directia in care ai fi dorit tu. Ai rabdare cu tine. Lucrurile nu se pot schimba peste noapte. Asa cum corpul tau este in schimbare continua (firele de par cresc, unele pe deasupra pielii, asa cum este de dorit, iar altele pe sub piele si ne dau batai de cap si pete pe piele de care nu mai stim cum sa scapam), la fel se intampla cu toata fiinta noastra. Daca nu ne acceptam asa cum suntem si ne fortam sa fim altfel, unele parti din fiinta noastra se vor manifesta precum firele care cresc pe sub piele.

Asadar, incearca sa te accepti asa cum esti, toti avem defecte.

Acorda-ti timp, ai rabdare cu tine, schimbarile necesita timp. Si nu uita de calitatile tale: bazeaza-te pe ele in relatiile cu cei din jur si fii sigura ca ceilalti te vor iubi cu tot cu defecte.

Oana Soroaga
psiholog clinician, master in psihoterapie analitica

Alte raspunsuri date de Oana Soroaga