Nu reusesc sa imi fac nici un prieten

Ma confrunt cu o problema de aproximativ 14 ani. Am locuit intr-un oras de provincie pana la varsta de 15 ani, pana cand parintii mei au divortat si eu am plecat cu mama din localitate. De atunci m-am confruntat cu o problema majora (precizez ca am avut o relatie destul de dificila cu tata, are un temperament mai coleric) si anume nu am reusit sa-mi fac nici o prietena, un prieten (iubit). Singurele mele prietene sunt mama si o verisoara. Cel mai mult ma deranjeaza ca aceasta incapacitate de a comunica cu cei din jur, care imi face probleme la locul de munca, nu mi se acorda incredere, de fapt eu nu fac fata.

La ultimul loc de munca nu mi se acorda nici un fel de ajutor, dar in schimb eu a trebuit sa-i invat/ajut pe altii, dar pe mine nu ma ajuta nimeni si nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa-i ajut, mai ales ca nu reuseam sa ma inteleg asa bine cu colegii mei.

De mica nu am tinut cont cum arat, cum merg, astfel incat si in ziua de astazi merg cocosata, nu am o pozitie normala, creierul meu nu percepe ca ar trebui sa ma schimb. Ma gandesc ca ar trebui sa duc o viata normala pentru a-mi asigura o pensie, imi vine foarte greu sa merg la locul de munca, este un loc unde nu-mi place, dar trebuie sa ma duc, pentru ca asa este normal. Nu am facultate, pentru ca simt ca este peste puterile mele, am fost studenta si am abandonat-o, pentru ca am simtit ca nu sunt in stare sa o termin (sa asimilez cunostintele). Am consultat vreo patru psihologi care mi-au spus ca nu este nimic de facut, asa sunt eu, unul singur mi-a facut niste teste despre care nu mi-a spus nimic.

Care credeti ca ar fi problema? M-ar interesa sa citesc despre aceasta problema, sa ma documentez. Nu doresc sa mai consult un alt psiholog, pentru ca stiu ca voi primi acelasi raspuns. Poate sunt timida sau sufar de fobie...

Multumesc anticipat,
Sara

Sara,

Problemele sunt usor de gasit... E suficient sa rasfoiesti un manual de psihiatrie si sa alegi de acolo un pattern comportamental care se apropie de al tau. Poate ai dreptate, esti timida, sau suferi de fobie, sau de anxietate, sau de depresie, sau etc. Dar faptul ca vei gasi o eticheta sau un nume pentru starea in care esti acum, nu iti va dezvalui automat solutii la dificultatile pe care le intampini.

Esti focusata pe ce nu ai, pe ce nu merge bine, pe imperfectiunile tale. Ce-ar fi sa privesti mai indelung ce ai deja?

Sa fii intr-o relatie buna cu mama ta nu e putin si nici nu vine de la sine. E suficient sa arunci o privire scurta in jur si vei vedea cat de putini oameni stiu sa construiasca si sa mentina o relatie calda si satisfacatoare cu cea care le-a dat viata.

Sa fii capabila sa-i inveti si formezi pe altii inseamna sa ai cunostintele necesare si o serie de alte calitati, cum ar fi persuasiune, rabdare, abilitati de comunicare si relationare.
Sa poti sa mergi la servici cand impulsurile tale te imping in directia opusa si distructiva, inseamna sa ai o buna capacitate de a-ti gestiona pornirile si de a le lua sub control.

Cu alte cuvinte, Sara, ai la dispozitie resursele necesare pentru a provoca schimbarile dorite de tine.

Iti lipseste doar un plan de actiune pe care sa-l pui in aplicare acum (nu de maine sau de saptamana viitoare), pe care sa-l urmezi cu vointa si concentrarea pe care stii deja ca le ai.

Succes!

Simina Munteanu
psiholog clinician

Alte raspunsuri date de Simina Munteanu