Buna, am 23 de ani si sufat de bulimie. Am unele tendinte tare ciudate cand vine vb de mancare. de foarte multe ori cand sunt trista/deprimata pur si simplu nu ma pot abtine, mananc asa mult incat am dureri foarte mari de stomac.
multa lume ma indeamna sa ma controlez si sa ma opresc, dar asta e baiul in acele momente simt ca nu ma poate opri nimic, deoarece nu gandesc clar, e ca si cum ceva ar lua controlul corpului meu. am folosit laxative in exces am facut exercitii fizice in exces si sincera sa fiu nu stiu cum sa trec de aceste momente. recunosc ca anul trecut am avut niste incidente care mau marcat psihic dar totusi as vrea sa trec peste, desi mi se pare a fi imposibil. Ce as putea face?
Mancatul compulsiv are intotdeauna o baza emotionala si primul pas pe care ar trebui sa il faceti - cel mai important de altfel - este sa invatati sa faceti distinctia intre foamea "naturala", obisnuita si foamea emotionala.
Chiar daca acum vi se pare dificil aceste lucruri se pot (re)invata: a manca doar atunci cand ti-e foame, a te opri atunci cand este destul si a te confrunta altfel decat cu ajutorul mancarii cu conflictele emotionale.
Cel mai important element in schimbare nu este un plan detaliat, pas-cu-pas, facut de 'experti' care sa va spuna ce, cand, cum sa mancati ci increderea in sine si dorinta de schimbare.
Dietele "magice", planurile complexe de exercitii sunt doar mijloace care sa va ajute sa ajungeti acolo unde doriti iar punctul terminus al calatoriei il stabiliti dvs. nu altcineva. Sunt mijloace si nu scopuri. Iar laxativele in mod cert NU sunt o solutie.
Daca simtiti ca problema va scapa de sub control iar solutiile personale pe care le-ati aplicat pana acum nu au functionat un psihoterapeut v-ar putea ajuta la inceput pentru a pune lucrurile in directia dorita.
buna. si eu sunt de parere ca
buna. si eu sunt de parere ca in spatele mancatului compulsiv se afla intodeauna o cauza emotionala si pana nu afli cazuza emotionala si o vindeci, mi-e greu sa cred ca laxativele sau orice incercare de a trata simptomul ar avea vreun efect. Din cate am citit eu, principala cauza este legata de acceptarea si stima de sine. Iti recomand 2 carti: Lise Bourbeau -Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine, Louise L. Hay -Poti sa-ti vindeci viata. Sper sa te ajute si toate cele bune
re: Mananc asa mult...
Draga mea,
Foarte bine ai spus ca suferi de bulimie caci este o boala, nu ai tendinte ciudate sau etc. pur si simplu suferi de o boala, si este o boala greu de inteles daca nu ai trecut prin ea.
Incearca sa nu te invinovatesti pentru asta, eu am bucur din suflet ca iti dai seama ca este o problema si vrei sa o rezolvi, acesta este primul pas.
E foarte greu sa reusesti singura sa treci peste asta -si nu zic asta ca sa te sperii ci pentru ca este o realitate-, in opinia mea ai nevoie de suportul familiei si de ce nu chiar al unui psihoterapeut care sa te ajute, sa te ghideze, sa te sustina prin acest proces de vindecare.
Eu nu sunt psiholog sau psihoterapeut asa ca nu iti pot oferi o opinie specializata, eu nu sunt decat cineva care intelege prin ce treci si cat de dificil este, si ca intr-adevar uneori ai senzatia ca esti domninat/ controlat etc., dar ce iti mai pot spune este ca se poate trece peste asta, ca tu poti trece peste asta important e sa iti doresti cu tot sufletul sa lupti pentru tine, pentru viata pe care o doresti pentru tine.
Nu te gandi la ceea ce ti-se intampla ca la un eveniment negativ, abordeaz-o ca pe ceva ce te va invata foarte multe despre tine, care te va face mai puternica si intr-un final victorioasa, si victoriile totdeauna sunt un lucru minunat nu?
Eu iti doresc din suflet mult succes si poate ne mai scrii sa ne povestesti despre tine.
Numai bine!
Post new comment