am 16 ani, deci sunt minora, mai am un frate de 19 ani, mama si ... "tata". "tata" e alcoolic de cand ma stiu, de cand sunt mica aud panarama zilnic, se aude 3 blocuri in rand, sa nu mai zic de cele din fata si de vecini am 16 ani, deci sunt minora, mai am un frate de 19 ani, mama si ... "tata". "tata" e alcoolic de cand ma stiu, de cand sunt mica aud panarama zilnic, se aude 3 blocuri in rand, sa nu mai zic de cele din fata si de vecini, dar nu asta conteaza. cand eram mici, o batea pe mama tare si spargea tot ce nimerea, unde nimerea, noi stateam ascunsi sub pat sau sub birou, acum face panarama zilnic si o bate mai rar, palme (inainte mult mai rau). astazi iar a facut scandal tare si a dat in mama, o ameninta cu moartea, ca de obicei si pe noi ca ne da in gradina sa dormim. eu una mai am putin si cedez psihic, nu mai rezist. cu lacrimi in ochi va intreb, CE AS PUTEA EU FACE? bani nu avem de divort, chiar si asa, judecatorul ar imparti casa in doua, tot cu el am sfarsi, e un apartament cu 2 camere, baie, bucatarie si un balcon mic. nu iesim nicaieri, ca nu avem unde ne duce.
sunt disperata, am ajuns in varful depresiei, ma gandesc puternic si la sinucidere, plecare de acasa, nu mai stiu ce sa fac.
va rog frumos, orice mic sfat e binevenit si sper sa nu deranjez aici..
Imi pare rau pentru felul asta de trai pe care ai fost nevoita sa il duci...dar trebuie sa ii puneti capat! Asa cum au spus si ceilalti prieteni, asta e o problema care trebuie rezolvata fiind uniti (tu si cu fratele) cu mama voastra...exista protectie sociala...
Draga mea, nu are rost sa mai fi trista, iti faci rau si problema ramane nerezolvata...in asemenea situatii (mai ales daca dureaza de atata timp) se actioneaza si gata - ne centram pe problema, nu pe emotii!...
Cu mai multi ani in urma am avut o colega de scoala, in familia careia se intampla la fel...bautura si batai...intr-una din seri, dupa ce a batut-o sotul, sotia (mama colegei)n- a mai rabdat...si ce crezi...direct la tribunal s-a dus, asa cum arata...cu hainele sfasiate si batuta...la procurorul de serviciu (era o doamna),noaptea pe la zece...s-a rezolvat problema imediat. Si de atunci e liniste in casa lor (el a fost trimis putin in puscarie cateva luni si evacuat din casa, sub mai multe acuzatii...).
Iarta-ma, draga mea ca ti-am descris problema in termeni cam drastici...dar cam asa se rezolva o asemenea problema! Draga mea, ai parte de toata compasiunea noastra. Asemenea probleme sunt create de oameni si tot ei le rezolva.
Kablan Hilda
psiholog clinician - psihoterapeut
buna draguta
sincer ma doare si pe mine sufletelul sa citesc o astfel de poveste,imi aminteste prea mult si de a mea copilarie.te inteleg perfect dar dupa cum spunea si alina poti apela la protectia copilului,acu cativa ani nu prea aveam acces la informatii cum ai tu acum si o sa iti fie mai usor.Eu pot doar sa incerc sa te incurajez si sa iti spun o vb buna.
Mai pot sa zic ceva ,ce stiu eu sigur ca nu iti va face bine eu am incercat la randul meu sa ma sinucid...initial am dat vina pe familia mea..adica in primul rand tatal meu....si da in continuare voi da vina pe el pentru ca el ma adus in acel prag dar acum stiu ca era decizia mea sa aleg sa fac asta sau nu. Ceea ce am facut mai mult mi-a complicat viata decat sa mi-o usureze...pe langa un tata alcoolic a tyrebuit sa mai suport si cum toti vecinii si "prietenii" ma aratau cu degetul pe strada pentru ce am facut,eram pe pragul de a ma inchide cu totul in mine....de ama izola de toti.norocul meu a fost ca ma pusesem sa fac terapie.asta ti-as sugera si tie ...e probabuil ca in scoala sa existe un psiholog al scoli...iti sugerez sa te duci la el...sa vb cu el...faptul ca te eliberezi si ai cui povestii te va face sa te simti mai bine..sa iti fie mai usor.
re: ce as putea face eu?
Of! M-a durut inima cand am citit cele scrise de tine. E asa de trist ca esti nevoita sa treci prin asta si este pacat ca mama ta nu gaseste puterea sa lupte pentru voi si pentru ea.
Ai doar 16 ani si esti inca un copil, sau cel putin ar trebui sa fi, dar din nefericire esti fortata sa te maturizezi cu mult inainte de vreme.
As vrea sa iti pot da o solutie dar aceasta nu poate veni decat de la adultii din jurul tau, respectiv mama ta.
Sinuciderea nu este o solutie, ai o viata intreaga inainte pe care sa o construiesti asa cum iti doresti tu, frumoasa, linistita, plina de iubire si intelegere. Din pacate ai avut un inceput dur in viata pentru care sunt responsabili adultii din jur nu tu, tu nu ai nici o vina, dar asta nu inseamna ca trebuie sa fie asa toata. Tu ai capacitatea si puterea sa iti construiesti viata pe care o doresti si tu poti lupta pentru tine.
Din cate stiu exista asociatii pentru protejarea si ajutarea membrilor familiilor abuzate, exista acum chiar si o campanie in acest sens.
Aici: http://www.violentaimpotrivafemeii.ro/ gasesti detalii. Citeste-le, vorbeste cu mama ta si faceti tot ce va sta in putinta sa va fie mai bine, sa va traiti viata cat mai frumos.
Abuzul de orice natura este o aberatie si nu trebuie suportat si acceptat, caci din nefericire atunci devine o alegere.
Eu inteleg cat este de greu dar daca voi nu luptati pentru voi atunci cine sa o faca?
Cu totii avem in noi capacitatea de a realiza lucruri minunate si nebanuite, in tine exista puterea care te va ajuta sa treci prin aceasta situatie, si stiind partea negativa a vietii, vei sti sa apreciezi frumusetea ei.
Iti doresc din tot sufletul mult noroc si multa forta, si oricand ai nevoie de noi suntem aici, pentru a te ajuta macar cu o poveste sau un gand bun. Orarul pentru intalnirile noastre online este postat aici: http://www.psihoterapie.net/chat/orar iar forum-ul este la dispozitia ta oricand.
Post new comment