Am 16 ani jumatate si nu ma inteleg de loc cu parintii mei.de 1 an am un prieten pe care ei nu-l vrea din cauza situatiei materiale...de cand a auzit ca sunt cu el imi vorbeste urat ma cearta ma ameninta ca ma da afara din casa..viata mea a devenit un cosmar nu stiu ce sa mai fac... va rog ajutati-ma!!
la varsta asta, majoritatea oamenilor nu se inteleg cu parintii lor..e ceva normal. daca vrei ca cineva sa te inteleaga, e nevoie ca in primul rand sa il intelegi tu pe el.
parintii vor sa protejeze si sa asigure bunastarea copilului lor, dar nu gasesc intotdeauna si cele mai potrivite sau utile metode pentru asta. adolescentii, la randul lor, nu si-au format inca capacitatea de a comunica. stiu ca e greu, dar poti sa incepi prin a intelege de ce se poarta asa cum se poarta cu tine, sa vezi ca in spatele raului pe care simti ca ti-l fac (fie ca e vorba de jigniri, certuri, amenintari) se ascunde defapt dragostea, pe care nu stiu cum sa si-o exprime altfel.
tu incerci sa iti dai seama cine esti, ce iti place si sa iti asumi aceste lucruri, dar parintii vad in incercarile tale pericole potentiale, le este frica..probabil ca tu consideri ca nu au de ce sa se teama, dar experientele lor de viata le spun altceva. ai putea sa profiti de ele si sa inveti sa fi un pic mai prudenta, mai atenta. cu cat ai mai mutle pareri despre o situatie, cu atat o poti intelege mai bine.
apoi, s-ar putea ca tu sa nu le fi spus totul despre prietenul tau. cand nu au toate datele problemei, e normal sa fie ingrijorati. spune-le de ce consideri tu ca relatia aceasta iti face bine, care sunt avantajele, care sunt calitatile prietenului tau si de ce ai ales sa fi cu el.
am observat ca, vorbind despre parintii tai, ai folosit la inceput pluralul (te refereai la amandoi)..apoi ai shimbat la singular. percepi poate pe unul dintre parinti ca fiind mai ostil decat celalalt. aici s-ar putea sa fie o fereastra..sa incerci sa vorbesti deschis cu parintele care il simti mai aproape, mai intelegator, sa-i descrii punctul tau de vedere.
ai putea deasemena sa le scrii tot ceea ce nu poti sa le spui, ce ti-ai dori de la ei..s-ar putea sa fie mai usor asa sa creezi o punte intre ei si tine.
nu in ultimul rand, poate ai posibilitatea de a vorbi cu psihologul scolar, care te poate ajuta sa te cunosti mai bine si sa inveti sa comunici cu parintii tai.
Alexandra Ghiran
psiholog
exact asa patesc si eu la aceeasi varsta
din cauza parintilor mei am intrat in depresie.. nu este seara in care sa nu adorm plangand si punandu'mi mereu aceeasi intrebare: oare cu ce am gresit atat de mult incat sa ma loveasca proprii mei parinti in halul asta sa ma insulte sa ma dea afara din casa.. ce inima au in ei oare? insa cel mai mult ma doare ca din cauza lor mam despartit de un baiat pot zice k este si va fi primul baiat pe care il iubesc cu adevarat insa.. nu pot fi cu el din cazau lui materiala, el are o familie mai modesta si ai mei nu'mi permit asemenea relatii vreau sa ma impac cu el dar nu am cum traiesc o iubire interzisa as da orice sa pot schimba situatia asta:(
Post new comment