Am fost acuzata ca as fi "usuratica"!

 

Buna ziua!Revin cu o problema foarte mare pentru mine.Sunt casatorita si am o fetita cu sotul meu.Inaintea de a ma casatori am mai avut cativa prieteni,relatii pe care le-am intrerupt din diverse motive.

De curand am avut surpriza de a afla ca persoane din anturajul meu mi-au atribuit apelativul de usuratica.Lucru care m-a pus pe ganduri.Am realizat ca femeia,daca nu se casatoreste virgina,desi traim intr-o societate asa-zis moderna,este jignita foarte usor.

Bineinteles ca asupra sotului meu se exercita acum o presiune destul de mare din cauza "gurii lumii",a familiei sale ,a prietenilor lui etc.Se pare ca viata mea sexuala de dinainte e unica preocupare a acestora in ultimul timp.Ce ar trebui sa facem pentru a ne relua viata linistita de familie de pana acum.Cum sa se poarte sotul meu cu cei care fac glume "nevinovate2 si rautacioase?

Ce argumente sa ii aduc sotului pentru a-l convinge decat ca sunt niste oameni "primitivi" care reactioneaza asa din invidie(cel putin asta e ingura explicatie pe care o gasesc)?Multumesc!

O activitate preferata a oamenilor de a-si petrece timpul este aceea de atribui etichete (*usuratica de exemplu), de a se juca cu semnificatiile acestora...

Motivatii pentru *glume, *barfe etc. pot fi multe: invidie, plictiseala, nevoia unor momente de relaxare, evadare din problemele personale, cotidiene.

Ca in orice alt tip de joaca sau activitate sociala, ai de ales intre a participa sau nu la ea. Prin participare ma refer la modul in care reactionezi la respectivele barfe..manifestarile intense de dezaprobare, defensive pot functiona ca si combustibil, si nu cred ca iti doresti sa pui alte paie pe foc. Iar focul se va stinge oricum in timp, cand altceva sau altcineva va devenii obiectul barfelor (stii cum e si in cazul vedetelor...chiar ai putea sa te simti flatata ca esti tinta atentiei, fie ea si negativa)

Poti sa incerci sa te detasezi, sa adopti o pozitie adulta fata de *joaca celorlalti, si fie sa-i ignori pur si simplu, fie sa-i provoci la o discutie calma, obiectiva, asupra valorilor diferite la care adera oamenii..sa le arati ca le respecti convingerile dar ai libertatea de a alege altele dupa care sa-ti traiesti viata.

Apoi, etichetele reprezinta si o modalitate supra-simplificata, rapida de a cunoaste si de a intelege o persoana. E mult mai usor sa etichetezi pe cineva in cateva cuvinte decat sa depui efortul de a intelege complexitatea personalitatii sale.

Si in acest caz, poti sa ii ignori sau sa incerci sa-i faci sa te cunoasca mai bine, discutand despre tine (interese, experiente de viata, pasiuni etc), sa descoperiti ce este comun sau compatibil intre tine si ceilalti, mutand accentul de pe diferenta de opinii legata de viata sexuala.

Alexandra Ghiran
psiholog


Alte raspunsuri date de Alexandra Ghiran

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/5679

barfe...si m-am saturat!

Buna ziua,

Am un prieten de 3 ani. Acum sta in casa cu verisoara lui de 16 ani si, de 3 luni, cu una de 30 ani, care s-a mutat acolo pt. ca e prietena verisoarei lui sau...nu prea inteleg de ce...

Cert e ca se da la prietenul meu si mai nou am aflat si ca ma jignesc amandoua...Sunt de parere ca eu ma cred superioara lor pt ca am o facultate, un master si un job la varsta de 23 ani(ea la 30 ani, abia si-a dat bacul).

Inainte sa ajunga aici a stricat o casnicie si a fost si prostituata in Elvetia. Ii spun lui tot felul de lucruri despre mine ca sa il intoarca impotriva mea. Au spus despre mine ca fumez(lucru care nu e adevarat), dar ca sunt atat de ipocrita si ascund atat de bine lucrul asta ca sa il atrag pe el in plasa, stiind ca el nu suporta tigarile. Ce plasa cand eu sunt cu el de 3 ani? Cum sa fumez cand niciodata nu am mirosit macar putin a tigari?

Ideea e ca el mi-a spus ca in primul moment s-a gandit ca ele ar putea avea dreptate, pt ca stau cu colegi la serviciu atunci cand fumeaza. Ceea ce nici macar nu e adevarat!!! Eu nu am nici un coleg care sa fumeze si nu am mirosit niciodata a tigari!
Prietenul meu nu ma credea cand ii spuneam ca au ceva cu mine, ca sunt ipocrite si ca vor sa ne desparta. Imi spunea ca sunt eu paranoica si ca l-am zapacit.

I-am demonstrat ca aveam dreptate, i-am aratat tot ce zic despre mine si diferenta de comportament dintre momentul in care sunt doar ele doua si acela in care este si el. Nu stiu ce sa fac. Sa nu ma mai duc la el acasa, ar insemna sa le fac pe plac...sa vorbesc cu ele, nu cred ca ar intelege mare lucru,( pt ca, din cate am vazut, chiar as fi avut motive sa ma cred superioara lor ). M-a deranjat reactia lui...as fi vrut sa imi ia apararea in fata lor si nu a zi absolut nimic, din contra, mi-a zis mie sa le las in pace ca s-a saturat de mancatoria asta.

Imi e frica de faptul ca e foarte influentabil si ar putea crede orice alta tampenie, daca s-a gandit ca ar fi adevarata aia cu tigarile!

Ce sa fac? Sad

M-am saturat de ele...si de toate lucrurile acestea. Vreau sa pot sa nu-mi mai focalizez atentia si energia asupra lor. Stiu ca nu e bine si nu merita, dar nu reusesc.

Fetita mea sufera enorm!

Eu si sotul meu ne aflam in tabere total diferite!Eu am fost crescuta cu teama de a nimeri un barbat gelos,bataus si manipulabil de cel din jur,iar el cu teama de a trai langa...o usuratica(e cuvantul mai frumos folosit,el are de fapt altul).Ba chiar la el in familie,femeile in general sunt batute si devalorizate total.In acest context,cat de mult trebuie sa mearga intelegearea mea fata de el?Nu ii pot acorda ani de asteptare,in timp ce ma bruscheaza verbal in fata fetitei,alaturi de toata familia lui,nu?Urmatorul pas,in aceasta situatie,ar fi divortul,nu?Sau ar trebui sa ma sacrific pentru copil?Ce e mai rau pentru el :sa vada o multime de oameni,in frunte cu tatal lui,desconsiderandu-ma,sau sa isi vada tatal o de cate ori va vrea ,dar sa fim linistite amandoua?

Inseamna ca adevarata problema e sotul meu!

Daca a avea si alte relatii inainte de casatorie nu e ceva de neiertat,inseamna ca adevarata problema e sotul meu!A devenit foarte nervos,nu ma mai asculta,nu pot spune mai nimic ca se enerveaza etc.Cum il pot aborda sau ce ar trebui sa fac pentru a trece impreuna peste aceasta problema,in situatia in care el e refractar la orice dialog?

Vin si te intreb

Sotul tau isi mai doreste sa salveze ceva? Sau este intr-un continuu razboi cu tine si cu trecutul tau?
Daca isi doreste ar fi bine sa ii propui sa mergeti impreuna la terapie (daca va fi de acord), asa ati mai scapa un pic de stres si ati ajunge amandoi la un echilibru. El probabil e foarte confuz acuma si se lupta si cu tine si probabil si cu tabara cealalta, si nu mai stie exact care ii sunt prioritatile, ar trebui sa-i fie reamintite iar un psiholog v-ar ajuta pe amandoi sa ajungeti echilibrati.
O sa spui ca tu nu ai nici o problema si sa mearga numai el, dar nu e asa, amandoi aveti nevoie de asa ceva.
Incercati ca ar fi pacat sa aruncati la gunoi dragostea voastra!
Bafta Kiss

timp

Nu cred ca e constructiv sa te concentrezi in a gasi vinovati in situatia in care sunteti...toti ati avut cate o contributie (si tu, si sotul tau, si ceilalti oameni)..nu'ti irosi resursele in a incerca sa masori si sa compari contributia fiecarei parti...

Sotul tau probabil ca e confuz si percepe situatia ca pe o lupta intre doua tabere in care se simte obligat sa adere la una sau alta..si nu e chiar asa. Lasa-i timp si spatiu sa se lamureasca singur, sa se calmeze..Ai rabdare, lasa-i de inteles ca tu esti dispusa sa il asculti si sa discutati calm, adult, atunci cand va fi pregatit pentru asta. Incearca sa nu mai adaugi si tu alte presiuni asupra lui, pe langa presiunile celorlalti.

O alta optiune ar fi sa va schimbati mediul social in care va invartiti, daca acel mediu nu este compatibil cu voi (si implicit cu valorile tale si ale sotului)

Vina mea?

Aixalexa,pot sa te intreb care e contributia mea(vinovatia) la aceasta situatie?Incerc sa inteleg ce se intampla si sa inteleg daca si eu ma fac vinovata de ceva.Pozitia celorlati o inteleg:barfitorii sunt frustrati si incapabili sa isi construiasca o viata frumoasa in familia lor,distrug alte familii(situatia mea e foarte des intalnita,insa subiectul fiind tabu nu se vorbeste deschis-ba chiar sunt tari unde si in ziua de azi cele ca mine sunt ucise cu pietre,sau in cel mai bun caz condamnate la o viata de batjocura din partea celorlati si incapabile de a mai avea o familie;si sotul meu,care desi stia de la inceput situatia,din cauza complexelor de inferioritate personale,ma acuza pe mine de calitatea inferioara a vietii sale.

Deci,intr-o lume a barbatilor imi inteleg pozitia(desi nu mi se pare corect).Insa de ce tu consideri ca as fi si eu vinovata?

contributii

poate m'am exprimat cam transant..dar insist: nu cauta vinovati..nu e nimeni vinovat de ce sa intampla.

contributia ta la situatie..in cateva cuvinte ar fi modul tau concret in care reactionezi la ea (daca ignori..sau cuvintele pe care le folosesti cand se discuta subiectul *tabu..reactiile tale vizibile in fata oamenilor care te *barfesc)...

ei spun/fac ceva, tu raspunzi zicand/facand ceva..apoi ei raspund din nou si tot asa... evolueaza *situatia.

habar n'am care ar fi cel mai bun mod in care sa reactionezi..incearca mai multe variante si vezi concret care functioneaza mai bine ptr tine (a ignora, a discuta etc)

Fetita ta va trai in zilele noastre

Fetita ta va trai in zilele de astazi si va intelege toate lucrurile astea iar cu sotul tau ar fi bine sa discutati, doar discutand veti ajunge la un numitor comun. In plus de asta sotul tau banuiesc ca stia despre anumite situatii din viata ta nu inteleg de ce se revolta acuma, el ar trebui sa iti tina partea, sa te respecte indiferent ce discutati voi acasa, indiferent ce spun altii el trebuie sa inteleaga ca familia lui esti tu si nu prietenii care nu au altceva mai bun de facut numai sa barfeasca. Eu cred ca cel mai bine ar fi sa discuti foarte deschis cu sotul tau despre problemele astea si daca crezi ca e nevoie du-te si vb deschis si cu acei "prieteni" si stai cu capul sus, nu ai facut nimic iesit din comun, intreaba-i daca sotiile lor au fost virgine cand s-au casatorit (asta ca o rautate), vb deschis asta e cel mai important lucru.
Bafta!

PS Si inca o rautate inteaba-i pe ce lume traiesc? Sau in ce an ca tu traiesti in 2009.

E foarte greu!

Eu i-as ignora bucuroasa,insa e vorba de sotul meu care e foarte afectat de "gura lumii".Spune ca i-am facut de ras,pe el si pe fetita noastra...Ma simt coplesita de sentimentele de vinovatie,desi totul a fost inaintea lui.Imi e teama ca fetita va resimti distantarea dintre noi si nu stiu ce explicatii sa ii dau.Iar cand va creste...nici atat,nu voi sti ce sa ii spun!

Eu as face ceva in "gura

Eu as face ceva in "gura lumii". Incredibil cum unii oameni mai pot gandi in felul asta. Chiar e indicat sa ai mai multe relatii inainte de casatorie, sa experimentezi pt ca in felul asta ajungi sa te cunosti mai bine si sa stii ce vrei de la o relatie. Iar daca sotul tau pune asa problema si e afectat de ce zice lumea, inseamna ca e influentabil si nu are personalitate. Un barbat puternic si sigur pe el le-ar inchide gura imediat.
In nici un caz nu tre sa te simti vinovata; nu stiu in ce cercuri te invarti, dar e incredibil cat de limitati pot fi oamenii astia; nici nu merita sa le acorzi atentie dupa parerea mea

Nu ti-ai facut familia de ras

Cand v-ati casatorit, sotul tau stia ca ai mai avut relatii inainte de a-l gasi pe el, sau a aflat deabia cand au inceput si vorbele rau-voitoare?

Discuta cu el..daca nu stia de la inceput, povestete-i despre trecutul tau. .de ce nu i-ai spus pana acum..

Daca stia, atunci adu-i aminte ca o casnicie presupune ca partenerii sa se accepte, respecte..in totalitate...ca a promis ca va fi alaturi de tine, la bine si la greu..si-a asumat aceasta raspundere..si tu la fel..si tie iti este greu, si lui..dar de asta sunteti impreuna, ca sa va ajutati si sa razbiti mai usor prin viata.

De ce te simti vinovata? Ai facut ceea ce ai considerat tu ca e mai bine pentru tine, in circumstantele date..avem nevoie de experiente diferite ca sa invatam si sa ne dezvoltam..

Si e natura umana sa judecam experientele celuilalt, dar singurul judecator care conteaza este propria noastra persoana. Sotul tau probabil ca simte ca te consideri vinovata, si atunci se vede indreptatit sa te judece in continuare

Fi mandra de cine esti si vorbeste deschis, calm cu sotul tau..veti trece cumva si peste aceasta incercare.

Cand va veni momentul si daca va fi nevoie, vei gasi o modalitate de a-i explica copilului situatia..tot ce conteaza e ca tu sa fi impacata cu tine, cu trecutul tau

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
C
G
M
X
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie