Buna ziua,
Am o prietena care ma ingrijoreaza. Inca de la pubertate era ingrijorata din cauza greutatii, si refuza sa manance multe alimente ca sa slabeasca. Era putin, foarte putin plinuta. Avea deviatii de greutate dar nu foarte mari. Acum cativa ani a slabit cam 20 kg in 2-3 luni si a hotarat sa se mentina, ba chiar sa mai slabeasca. Avea in jur de 60 de kg la 152 cm. Acum are 37.Nu mananca decat putin dimineata la ora 6. Daca se hotaraste sa-si faca de cap mananca o salata de ton si bea un ceai chinezesc care o ajuta sa elimine. E dependenta chiar de "ceaiul miraculos".
Este obsedata de greutate, se pipaie mereu, are senzatia ca s-a ingrasat, plange, etc. Daca mananca o gura de ciocolata, se panicheaza, nu mai doarme noaptea, are mustrari de constiinta. In schimb fumeaza mult si bea bere. Are senzatia ca nimeni nu o intelege, noi prietenii spunandu-i mereu ca arata foarte bine, ca ar fi bine sa se mai ingrase, ca nu e o tragedie daca castiga cateva kilograme, ca nu e nici greu, trebuie doar sa manance putin.
Avem nevoie de ajutor. La sfaturile/cicalelile noastre sau ale parintilor nu raspunde, iar la auzul necesitatii de ajutor specializat raspunde ca va primi pastile ca tratament pe care nu vrea sa le ia. Vrem sa ne adunam si sa ii propunem niste cabinete de psihoterapie, sa vorbim cu ea si sa o facem sa inteleaga ca se poate vindeca, ca poate un psiholog/psihiatru nu e asa o idee rea, etc.
Cum e bine sa abordam problema? Ce putem face noi in conditiile in care ea nu asculta nimic ba chiar evita subiectul?
Multumesc,
Andreea
Puteti sa va interesati de un psihoterapeut si/sau psihiatru care are experienta cu asemenea cazuri, sa'l contactati voi inainte de a vorbi cu ea poate gasiti idei..
Ma gandesc ca e important ca prietena ta sa afle ca un psihoterapeut nu prescrie pastile..meseria sa este de a cunoaste, de a intelege persoana, clientul..si asta isi doreste si ea nu? Sa se simta inteleasa...
Ca si copii am avut toti experiente cu parinti cicalitori si stim ca uneori cu cat ne bate cineva la cap sa facem ceva cu atat mai mult ne incapatanam sa nu facem acel ceva, chiar daca pe undeva simtim ca ne-ar face bine. Si este posibil ca daca o sa va adunati toti sa vorbiti, s-o convingeti, ea se va simti incoltita, lovita din toate partile si cu atat mai mult neinteleasa, in ciuda intentiilor voastre bune...cred ca stima ei de sine este foarte fragila si trebuie procedat mai subtil...nu stiu. Cel mai bine vorbiti direct cu un psihoterapeut sau psihiatru.
Alexandra Ghiran
psiholog
Buna Andreea,
Din ceea ce povestesti tu aici reiese ca prietena ta are intr-adevar o grava tulburare de alimentatie si din nefericire ce se intampla este ca daca nu apeleaza la ajutor specializat cat de curand sanatatea ii este grav pusa in pericol.
Din nefericire ea acum in mod cert nu vrea ajutor si acesta este cazul foarte des cu persoanele suferind de anorexie si bulimie, de aceea are nevoie foarte mare de voi cei apropiati ei.
Este foarte important sa apeleze la un medic si sa i se faca analize pentru a ii evalua starea prezenta de sanatate, astfel contracarand eventuale probleme. Cel de-al doilea pas este solicitarea sprijinului unui psihoterapeut pentru ca prietena ta sa fie ghidata si sprijinita in mod profesionist in aceasta perioada de cumpana.
Anorexia si bulimia au cauze multiple si cu ajutorul unui psihoterapeut poate afla cum sa abordeze situatia si cum sa isi construiasca o viata minunata independent de traumele existente.
Esti o prietena foarte buna si sunt convinsa ca vei reusi sa iti sprijini amica prin aceasta situatie dificila.
Mult succes!
Post new comment