Am 35 de ani. Aproape 5 ani mi i-am petrecut alaturi de un barbat care-mi spunea ca "You`re The One". Anul trecut pe vremea asta ma pregateam sa nasc, dupa ce in nopatea in care am aflat ca voi deveni mama am plans de ciuda. Si asta pentru ca am visat la acel moment, dar mi-a fost groaza de reactia lui.
Eu am vrut chiuretaj, el a batut din pinteni ca vrea copil. In ultimii aproape 3 ani am facut "terapie de cuplu". Ghilimelele sunt puse pentru ca tocmai aceasta terapie m-a/ne-a dus inapoi. Ca sa fiu mai cinstita, a contribuit la finalul relatiei noastre. Am propus, la un moment dat, sa schimbam psiholoaga. El a spus ok, dar cand am facut alta propunere, s-a facut ca nu aude. Sedintele erau de fapt cateva ore bune (uneori am stat si cate 4 ore) in care eu povesteam ce imi trecea prin cap, ea se uita la mine. Eu plecam si venea el care povestea ce-i trecea prin cap (ulterior am aflat ca el era preocupat de problemele cu angajatii sai, cu modul lui de a se comporta in firma sau in mediul de afaceri, iar nu de relatia noastra).
Propunerea de a apela la un "psi" mi-a apartinut pentru ca el este alcoolic si are unele fixatii care m-au speriat. "Psi" niciodata nu a abordat cu el in adevaratul sens al cuvantului problema alcoolului. Tot "psi" a fost cea care s-a opus insistentelor mele ca, macar din cand in cand, sa facem sesiunile impreuna. Caci se numea "terapie de cuplu"- am zis eu. Relatia mergea spre rau cand, insarcinata in vreo 7 luni, am solicitat o sesiune in care i-am spus logodnicului meu ca vreau sa ne despartim. Imi era teama de nesiguranta lui, eram convinsa ca nu foarte departe de momentul vorbirii ne va parasi, pe mine si pe copil, ca va cauta un motiv sa plece sau il va inventa.
Mi-am aratat atunci temerile, fricile,am strigat ca un copil e o responsabilitate si ca nu ai dreptul sa il aduci pe lume daca nu esti gata sa iti asumi acest lucru. Am propus o despartire de bun simt, in conditii civilizate, cat inca eram insarcinata si aveam inca timpul necesar sa ma pregatesc pentru venirea pe lume a copilului, sa accept ca il voi creste singura, sa fiu gata pentru micuta fiinta ce nu avea nici o vina. El s-a opus ca la scoala, ba chiar s-a enervat, nu era de acord cu despartirea. Fara sa aduca un argument. "Psi" ...nimic.
La finalul discutiei,la plecare, mi-a luat mainile in mainile ei si mi-a spus:"te rog da-i o sansa, mai gandeste-te". Am rugat-o atunci sa abordeze problema alcoolului, a obsesiilor lui, a problemelor mele, am rugat-o sa facem TERAPIE, nu discutii amicale pe bani. La 2 saptamani dupa nastere mi-a tras o palma. Am vorbit cu "psi", care nu a considerat ca e cazul sa convocam o sesiune. Am intrat in depresie. Pe urma inca o palma, urmata de umilinte si injuraturi. Urmate de venit noaptea beat acasa si tarata prin casa de par (ca sa nu trezim copilul ma ducea dintr-un colt al casei in cel opus).
Contactat "psi". Nici o reactie. Punctul culminant a fost intr-o sambata dimineata cand, dupa o noapte de betie, s-a trezit nervos din cauza faptului ca plangea copilul prea tare. A urmat o bataie in toata regula de m-au scapat vecinii. Apoi el si-a facut bagajele si si-a cumparat o casa in buricul targului. Apoi a venit si a luat toata mobila. Apoi m-a lasat fara bani, chiar si fara bani pentru copil. Apoi am ramas aproape pe drumuri cu un copil de 4 luni in brate.
Contactat "psi". Incercat sa inteleg DE CE. De ce a refuzat sa ne ajute? Si daca nu era capabila, de ce nu ne-a aratat usa? De ce niciodata nu era momentul oportun sa abordam "anumite aspecte"? De ce niciodata nu gaseam cu ajutorul ei raspunsul la intrebarile mele? De ce, daca nu m-a putut ajuta sa ma corectez,sa-mi vad propriile mele defecte mai bine, nu mi-a spus "mergi la un alt specialist, ma depaseste problema ta/voastra"? Nu am primit nici un raspuns, nici macar o virgula.
Au trecut 7 luni de la ruperea relatiei. Incep sa ma adun. Am slabit 36 de kg. Am invatat singura sa zambesc din nou, sa mai vad si un pic de roz. Simt ca am nevoie de "ghidare", de ajutor. Pentru mine, pentru copilul meu, pentru echilibru.
Dar....cum sa fac sa am incredere iar intr-un "psi"? Vreau sa ma iubesc din nou, sa fiu din nou intreaga pentru mine si copilul meu si am un pic nevoie de ajutor. Dar nu mai vreau "suete pe bani", vreau ajutor profesionist.
Incotro o iau? Cum sa fac?
Multumesc.
In viata primim lectiile de care avem nevoie pentru a creste. Din relatarea ta, inteleg ca semnelele pe care tu le-ai detectat, cum ca relatia ta cu fostul tau partener si terapia pe care spui ca ati facut-o sunt defectuoase, au fost corecte. Aveai nevoie sa iti asculti instictul si sa actionezi pe baza acestor semne.
Din ceea ce aud eu de la tine, crezi cuvintele oamenilor si esti suparata sau dezamagita cand actiunile lor nu sunt coerente cu spusele lor, insa nu faci nimic sa schimbi acest model de actiune al tau. Acum, la randul meu, iti pun o intrebare: de cate ori este necesar sa ti se intample ceva pentru a intelege ca acel lucru asa se intampla, si daca tu nu schimbi nimic, asa se va intampla si in contiunare?
Nivelul tau de toleranta este mare si a fost necesar sa se ajunga la comportamente abuzive grave, pentru a lua atitudine. Pe acesta lume, in orice domeniu, sunt specialisti si specialisti. Cand avem nevoie de o consiliere de specialitate, indiferent in ce domeniu, cautam pe cineva cu recomandari in acea zona. E posibil ca uneori cu toate recomandarile pe care specialistul in dicutie le are, noi sa nu rezonam cu acea poersoana, sa nu ni se para asa extraordinara cum ni s-a spus.
Consider ca e necesar sa ne ascultam instinctele si intuitia si sa cautam Specialistul, acea persoana cu care ne potrivim si in care simtim ca avem incredere, idiferent de opinia celor din jur. Un proverb chinezesc spune ca noi suntem singurii nostri maestrii. Inteleg prin aceasta ca noi suntem singurii care decidem ce ne face bine si ce nu.
Iti propun sa-ti asumi responsabilitatea ca 50% si tu ai contribuit la pastrarea acelei relatii cu terapeuta de care spui ca nu ai fost multumita si ca ai tot sperat ca fostul tau partener se va schimba. Daca intr-adevar simti ca ai nevoie de un terapeut, cauta, intreba, citeste, intalneste-te cu specialistul pe care tu l-ai ales si daca nu-ti inspira incredre, nu ezita si schimba. Schimba pana vei gasi ceea ce doresti.
Frica de schimbare este una din fricile fundamental umane. Asuma-ti intai responsabilitatea pentru viata, actiunile si deciziile tale si apoi gaseste forta si curajul in interiorul tau pentru schimbare si viata ta se va imbunatati uimitor! In mod sigur poti!
Nusa Bugeac
psiholog
As mai adauga ceva.....
AS mai avea ceva de adaugat la comentariul meu de mai sus....stand asa si recitindu-l si gandindu-ma am realizat un lucru am fost poate prea critica.De ce? Pai pentru ca nu cred ca psiholoagga avea vreo in relatia care o aveai cu sotul tau.Da greseala ei a fosyt ca nu stiut sa iti zica,sau sa te determine sa iti dai seama ca exista situatii,care tot repentandu-se trebuie sa realizezi ca omul de langa tine nu se va schimba.Spui ca sotul tau dadea in tine...daca lucru asta s-a repetata-fie vb si numai de o palma-trebuia sa te gandesti de mai multe ori innainte de amai sta cu el in aceasi casa.Trebuia sa faci tu primul pas.Un psiholog nu te poate ajuta daca nu ai determinarea necesara.Ce e drept tu ai facut un prim pas caci ai zis ca trebuie sa faceti terapie,dar poate ai pus problema gresit De ce ai vazut a fi probleme numai la el? Pentru ca voi a-ti mers la terapie de cuplu nu la rezolvarea problemelor lui ci ale voastra.Iar al;coolul e numai si numai problema lui,orice ai fi facut tu el nu ar fi renuntata la alcool daca nu are determinarea necesara.Ce e drept un sut in fund -aici e vb de mai multe chiar pana la extrem dus- te ajuta sa realizezi ca vei innainta.Acum sincer ai nevoie sa iti faci curat in inima ta.Sa arunci la gunoi tot ce e rau si sa lucrezi cu tine pentru a te putea ocupa de acel copil.Care chiar daca tu initial nu l-ai vrut el exista si de acum incolo ca sa ii fie lui bine trebuie in primul rand tie sa iti fie bine. Da spun din toata inima ca poate abordarea terapeutica a fost gresita si ca a avut si acea tanti psiholoaga o mare parte de vina,insa principala vinovata ai fost tu.Si ai facut asta inconstient mai mult ca sigur.Pentru ca nimeni nu isi doreste sa isi faca rau,o face inconstient.Important e ca de acum incolo sa fi invatat ceva din experienta -traumatizanta- si sa te gandesti la viitor si sa pasesti cat de cat cu8 zambetul pe buze.Sa te gandesti ca a aparut in viata ta o schimbare care-dupa mine- e foarte benefica.Despartirea de sotuil tau.Da mult timp iti va fi greu dar cu rabdare situatia se va schimba si vei fi multumita de rezultate.
pot sa spun din experienta
pot sa spun din experienta personala apropo de "cautare psihoterapeut bun" : din pacate recomandari nu am putut obtine de la nimeni asa ca am luat-o de la zero, insemnand
1 cautare metoda terapeutica care sa simt ca mi se potriveste (citit succint despre fiecare metoda terapeutica si vazut care mi se potriveste: mi s-a parut ok psihanaliza, psihoterapia analitica, dinamica si rogersiana dar n-am exclus nici cognitiv comportamentala)
2 am cautat pe colegiul psihologilor pe cei acreditati si pe site-ul srdp.ro
3 am selectat short list de psihoterapeuti si am cautat detalii suplimentare despre fiecare de genul: articole publicate, cv-uri profesionale, recomandari pe forumuri, etc
4 am selectat o very short list cu cei care mi-au placut sau mi-au zis ceva prin articolele lor
5 am cautat adresele de contact ale fiecaruia cu eventual site personal (unde era cazul) si am mai facut o selectie in functie de locatia cabinetului (nu mi s-a parut ok sa fac o ora jumate numai pe drum) si asa am ajuns la extremely very short list:)
6 am inceput sa ma duc la sedinte la acestia; de obicei din prima sedinta imi dadeam seama daca "rezonez" cu respectivul specialist daca imi place si inteleg ce-mi spune daca simt ca pot sa am incredere si ca ma poate "ajuta sa ma ajut" mi-e greu sa spun exact cum am facut evaluarea dar e ceva intuitiv : pur si simplu simti daca e ceea ce cauti sau nu
7 m-am oprit la al treilea din lista pt ca am stiut ca e ok si nu mai are rost sa merg si la ceilalti ( faimoasa lista continea 5 psihoterapeuti)
acum eu stiu ca am fost putin maniaca cu cautarea asta dar era ceva f important pt mine si am tratat ca atare si ma bucur ca am facut-o. am convingerea ca o cura terapeutica trebuie facuta cu un om pe care sa-l simti aproape de sufletul tau spre deosebire de medicul orl de exemplu care e morocanos ii scoti cuvintele cu clestele dar iti da exact tratamentul care trebuie si te vindeci in cateva zile. foarte lung postul dar sper sa ajute pe cineva si sa nu mai existe situatii nefericite
recomandare
Buna,
Trecutul e trecut. Doamna psiholoaga probabil ca si ea este la timpul trecut. Inainte de a consulta un specialist in problema ta, consider ca e bine sa te gandesti la o separare. Alcoolul si violenta partenerului duc la o crestere pas cu pas a problemelor tale.
Probabil separarea este unul din pasii care ii poti face spre vindecarea ta si apoi daca e posibil a relatiei. Mai intai trebuie sa ai grija de tine si sa refuzi, in cazul de fata prin separare, orice forma de violenta.
Apoi cauta un specialist.
Decizia iti apartine. Ca si responsabilitatile ei. Personal nu consider ca este normal sa accepti ceea ce ti se intampla in prezent.
Toate cele bune tie,
Razvan
nu vreau sa fiu rea
nu vreau sa fiu rea dar acea psiholoaga numai psiholoaga nu se numeste ci escroaca pe fata-daca lucrurile stau asa cum povestesti. Eu am o parere foarte buna legata de psihologi pentru ca e foarte grea meseria respectiva.Intri in sufletul omului ii afli cele mai sumbre secrete,cele mai ascunse secrete. A fost un lucru foarte urat din partea ei,si total neprofesional.Insa sa stii ca majoritatea psihologilor nu sunt asa.Eu din ce am intalnit am o impresie buna si pe mine ma ajutat.Poate ar fi trebuit sa fi stiut si tu cand sa spui stop la acea "relatie terapeutica" insa fiindca e omeneste sa gresesti si pentru ca ea era specialistul si nu tu te-ai increzut prea mult in ea. Eu te-as sfatuii sa cauti daca e un alt terapeut,-cu toate ca in momentul de fata nu ai o parere foarte buna de ei- tot se va gasi unul bun. Care chiar se pricepe si nu isi va bate joc de viata ta. Si sincer o sedinta de terapie tine 45-50 de minute nu cateva ore. Doar in anumite cazuri se tin sedinte duble de terapie,asta cand e nevoie foarte mare. Insa iti zic sigur doar 45 de minute tre sa tina o sedinta,cam e regula in randul psihologilor. femeia respectiva"psiholoaga" si-a gresit meseria rau de tot.
"Vreau sa ma iubesc din nou"
"Vreau sa ma iubesc din nou" !
Foarte bun motto-ul.Incredibil de bun.
Un bun terapeut te poate ajuta sa reusesti sa te regasesti, sa te accepti si cel mai important: Sa te iubesti. Pe site sunt cateva anunturi ce prezinta ofertele cabinetelor de psihoterapie din cateva orase. Poate si orasul tau de resedinta se numara printre ele.
In relatia terapeut-client, exista reciprocitate, fiind un element de baza al relatiei. Pentru a fi sigura de calitatea ajutorului pe care il cauti, viziteaza mai multe cabinete de acest fel, si in urma discutiilor cu psihoterapeutii, decide-te alaturi de care vrei sa pornesti la drum.
E impresionanta povestea
E impresionanta povestea, si nu cred ca aveti nevoie de un 'psi'. Din ce ati scris am impresia ca sunteti o persoana puternica, si uneori cativa prieteni apropiati fac mai mult ca orice ajutor profesionist.
Daca dupa tot ce ati patit ati reusit sa zambiti si sa vedeti si partile bune, eu cred ca va merge bine in continuare. Ati adus un copil pe lume, si el trebuie sa fie prioritatea.
Aveti inainte o viata ce poate fi foarte frumoasa, si care va poate aduce multe impliniri.
Post new comment