Buna ziua,
Scriu pentru prima data aici si totodata e prima oara cand recunosc cuiva ca am probleme.Dar simt ca nu mai pot, parca totul se naruie in jurul meu. Tocmai am descoperit de curand un lucru foarte grav: fratele meu este dependent de jocuri de noroc.
Am apelat de urgenta la un psihoterapeut si parca deja lucrurile se indreapta. Am vorbit cu acesta , m-a felicitat ca l-am sprijinit si l-am indrumat pe aceasta cale, iar rezultatele sunt inbucuratoare. Merge chiar si la terapie de grup si e foarte increzator.A constientizat singur ca e bolnav si a cerut ajutor.
Si atunci poate va intrebati care e problema? Problema e ca ca nu ma pot linisti. Veste asta m-a socat.Era un copil exemplar.Simt ca in orice moment s-ar putea intampla din nou. Nu mai am incredere in mine, nu stiu daca ce fac e bine sau rau, nu stiu cum sa ma comport cu fratele , cu cei din jurul meu, simt ca ma prabusesc, ma astept sa se intample doar lucruri rele.
Viata nu a fost prea generosa cu mine. Mi-am pierdut tatal, rapus de un cancer , exact cand eveam mai multa nevoie de el(Il iubeam mai presus de orice). Mama si-a indreptat atentia mai mult asupra fratelui care avea 14 ani atunci. La fel am facut si eu.Intotdeauna i-am pus pe ei pe primul loc, si m-am zbatut sa nu ne lipseasca nimic. In schimb nu am facut nimic pentru sufletul meu. M-am complacut intr-o relatie din care nu rezulta nimic. Poate doar necazuri , suparari , certuri, frustari.... Toate create de faptul ca prietenului meu ii place paharul. Si-a pierdut serviciu(banuiesc ca tot din cauza aceasta),l-am sustinut financiar, dar si din banii mei mai servea cate ceva, si de aici pana la scandal si amenintari n-a mai fost mult. Dar eu am sperat si m-am incapatanat sa cred ca nu e asa. Mi-am pus mereu sperante in el, ca vom construi ceva impreuna dar timpul a trecut si nu am realizat nimic.
Am luat decizia de a-l parasi dar ma sperie singuratatea, intru in panica , sunt agitata , trista , m-am inchis in mine si simt ca explodez. Mi-au scapat toate de sub control.
Ce ma sfatuiti sa fac? M-as duce la un psihoterapeut insa momentan nu imi pot permite sa platesc sedintele ( sunt prioritare ale fratelui). Ce sa fac sa nu o i-au razna de tot?
Doar o parere
M-a tulburat mesajul dvs, incerc sa spun ce am inteles eu mai degraba, caci e greu de dat un sfat; eu am inteles ca v-ati construit viata pe sacrificii, dand prioritate celor din jur.
Acum, cei din jur fie fac terapie, deci primesc ajutor, si iata, par sa-si rezolve in sfarsit problemele (fratele), fie a fost necesara o despartire (de prieten).
De fapt se ridica o intrebare: de ce din nou sunt prioritare nevoile fratelui (sedintele)? Cand va veni si randul dvs? Poate ar fi timpul sa o spuneti celor din jur, care s-au invatat sa le dati prioritate, s-au invatat ca dvs nu aveti probleme... Cred eu, ca sa scapati din acest "rol", faceti primul pas: refuzati sa-l mai jucati si cereti ajutor... De la cei din jur si de la un psihoterapeut.
Sedintele lui sunt acum
Sedintele lui sunt acum prioritatea mea intrucat locuim in aceasi casa ( mostenire dupa tata). Mama a trebuit sa plece recent la munca in strainatate. Nu vreu sa ma trezesc ca pierdem totul, cum se intampla in astfel de cazuri si sa ramanem pe drumuri.
re:doar o parere
Sunt de acord cu ce ai spus mai sus,pentru ca daca ei nu ii este bine nu are cum sa ii ajute pe cei din jur.Mai intai sa se ajute pe ea si apoi pe restul.Da inteleg ca este dificil pentru ca tineti la fratele dumneavoastra,dar ar cam fi timpul sa il lasati pe el deoparte si sa va ganditi la binele dumneavoastra.Cred ca acum ar fi in stare sa isi gaseasca ceva de munca,si automat sa isi plateasca singur sedintele de terapie.Sincer daca simiti ca aveti nevoie de un psiholog,apelati la el....stiu ca e greu mai ales ca e vb de fratele dumneavoastra dar cred ca acea perioada de "doliu" pentru el a trecut si trebuie ca de acum sa isi revina singur....sa isi refaca viata.
Multa vreme si mie soramea mi-a platit sedintele de terapie,dupa ce nu am mai lucrat eu,si mi-a prins bine si stiam ca poate si ea ar fi avut nevoie de ajutor ,de fapt chiar fusese cateva sedinte dar a zis ca mai bine sa fac eu atunci,pentru ca era o perioada foarte dificila,dar in timp am intele ca nu ma mai pot lasa numai pe ea,trebuie ca eu sa ma ridic sa imi revin si sa nu ii mai cer ei bani pentru sedinte.
Multumesc de sfat Erena.
Multumesc de sfat Erena. Fratele lucreaza de un an jumate, are 21 de ani. Insa banii s-au dus inspre acele blestemate jocuri.Imi este frica de momentul cand va lua iar salariu, sa nu fie tentat sa-l multiplice....
re:tentat sa-l multiplice
Pai la incept gestionaze-i tu bani.Ii dai bani in fiecare zii cu portia.E dificl dar vei putea...si poti sa il pui sa isi plateasca singur sedintele de terapie din ei.Sau macar o parte
Post new comment