Cum pot sa-mi obisnuiesc copilul la gradinita?

Buna ziua!Din toata inima, cu sufletul sfasiat de durere si ochii inlacrimati, va cer ajutor in restabilirea calmului si increderii pe care copilul meu le avea acum o luna!!!

Am un copil minunat care pe 17 oct. va implini 4 anisori. A fost crescut de bunici in alt oras, dar nu prea a avut copii in jurul lui. Se ducea in parc, se juca cu alti copii, dar parca tot mai bine era in compania bunicilor. A fost educat, invatat si crescut extraordinar, in ciuda faptului ca am o mama bolnava de cancer.

Aceasta fiinta minunata a continuat si dupa aflarea vestii si in ciuda drumurilor pe care le face la Bucuresti pentru a urma tratamentul, sa-l creasca in continuare, pana cand am hotarat ca e vremea ca ea sa se mai odihneasca iar Andrei sa mearga la gradinita. Dar, vai, nu am stiut ca din acest minunat copil, o sa vad un dracusor, un altfel de copil, total schimbat, suferind, obraznicut, traumatizat, nemaiascultand de noi, manipulator, plin de frica, visand noaptea ca nu mai vrea (adica la gradinita). Ma doare cand il vad asa, am si eu probleme de sanatate si simt ca ma afecteaza si pe mine starea lui, am devenit mai violenta, sunt foarte trista, nu ma mai concentrez la servici, etc.

An cunoscut cazuri cand copilul respectiv a fost retras de la gradinita si dus in anul urmator, fara nici un alt fel de repercursiuni negative asupra lui. La 5 ani a vazut altfel gradinita, copil crescut de o bona.

Ce sa fac, sa-l retrag de la gradinita? Sa-i schimb gradinita? Deja au inceput probleme si la mine la job, dat fiind faptul ca nu mai vrea nici sa se scoale dimineata. Practic in oblig sa se scoale, il ademenesc cu o prajitura, mai nou il mint (pentru ca nu mai intelege nimic din adevarul spus de mine, de insemnatatea gradinitei).

Astazi, a avut cea mai mare criza a lui la gradinita: s-a legat de piciorul meu, urland sa nu plec, se ineca practic in lacrimi si saliva!!!! Ieri a si vomat in timpul sedintei pe care am avut-o la gradinita. Domnilor, nu credeti ca acest copil are o problema????

Cer ajutor, pentru ca nu-mi mai recunosc copilul!!!!
Cu multa stima, Irina S.

Ma bucur ca ai intrebat asta Irina. Esti un parinte responsabil, ce isi iubeste mult copilul cu care are o relatie apropiata, si nu te temi sa cauti ajutor pentru ai oferi copilului cea mai buna educatie pe care i-o poti oferi. Ma bucur cand intalnesc astfel de oameni si ii felicit. Felicitari Irina.

Vreau sa te asigur ca ceea ce simte copilul tau si felul in care se manifesta (se agata de piciorul tau, plange, refuza sa se mai trezeasca dimineata, refuza sa mai mearga la gradinita, este speriat, vomita) sunt manifestari normale pentru un copil de 4 anisori ce a facut prima oara cunostiinta cu notiunea de "gradi". Te rog sa nu judeci aceste reactii, comparandu-le cu cazurile altor copii, care poate nu se manifesta la fel ("Am cunoscut cazuri cand copilul respectiv..."). Pe tine te intereseaza copilul tau ! Si ceea ce se petrece cu el !

Gradinita este un moment de "cumpana" in relatia parinte-copil, pentru ca pana atunci copilul a copilarit alaturi de parinti si bunici, iubit, ingrijit, ocrotit de ei. Micutul a fost obisnuit cu un cadru in care parintele, sau deseori bunicii (caci parintele are serviciu) erau tot timpul langa el, implinindu-i orice nevoie si rugaminte.

La "gradi", in sala de clasa, nici bunica, nici mamica nu mai este alaturi de copil. Contactul cu mama si bunica se intrerupe in momentul in care micutul paseste pe usa clasei, si se restabileste dupa terminarea programului de la "gradi". Si in tot timpul asta micutul, obisnuit cu prezenta constata a mamei sau a bunicii, se confrunta cu un nou mediu, de care se teme, nu pentru ca il percepe ca fiind amenintator ci pentru ca imaginea parintelui ce-i sta alaturi contrasteaza cu realitatea in care parintele nu este langa el. Poti schimba o suta de gradinite, perceptia copilului nu se va schimba, din contra va fi si mai confuz, mai speriat, decat este in prezent.

Mersul la gradinita reprezinta un prim pas al micutului de a face fata noului, de a cunoaste o noua lume, diferita de lumea de "acasa", cu care a fost obisnuit timp de 4 "anisori". De felul in care copilul percepe aceasta tranzitie, si implicit de felul in care se adapteaza si o accepta, este responsabil parintele, nu bunica, nu educatoarea, nu psihologul.

Gandeste-te ca micutul poarta in el, toate sperantele si asteptarile membrilor familiei in legatura cu gradinita. Da, inconstient parintii ii transmit copilului toate temerile si indoielile lor in legatura cu schimbarea reprezentata de mersul la "gradi", iar copilul le simte, chiar daca mama si bunica nu si le arata fatis si explicit fata de el.

Copii percep mult mai multe lucruri decat iti poti inchipui. Iti simte teama, nesiguranta, mahnirea ("cu sufletul sfasiat de durere si cu lacrimi in ochi"). Nu este bine ca teama si anxietatea parintelui sa fie transferate spre micut. Cu cat parintele isi depaseste mai repede aceste emotii si stari negative cu atat copilul va avea parte de "calmul si increderea" necesare unei bune si armonioase dezvoltari.

Plansul este principalul mijloc prin care copilul iti transmite ceea ce simte, ce se petrece in sufletelul sau: este speriat, este coplesit de emotii pe care nu le intelege. Un parinte responsabil nu se lasa la randul sau coplesit de aceste manifestari ale pruncului, nu isi "minte" copilul in speranta ca se va opri din plans. Ba din contra un parinte le intampina cu pieptul inainte, si ii arata copilului ca stie sa il asculte, sta de vorba cu el, ii arata ca ii intelege trairile, si ca impreuna le vor depasi cu "pasi marunti", cu rabdare si dragoste. Gandeste-te ca copilul tau petrece un timp singur, la "gradi" timp in care va trebui sa se adapteze, si ii va fi mult mai usor daca va pleca cu un bagaj pozitiv de emotii ce insotesc "pachetelul" pe care i-l faci si i-l pui grijuliu in ghiozdanel.

Un copil de 4 anisori, nu intelege notiunea de timp asa cum o face un adult, Irina, si de aceea cateva ore petrecute in lipsa companiei parintelui, i se par extrem de lungi, ore ce sunt marcate de neliniste, teama, refuz si tensiune interioara. Cu timpul te asigur ca se va obisnui si ca aceste emotii vor disparea si integrarea acestei noi si neobisnuite experiente "odioasa gradinita" se va produce in mod natural. Cu cat refuzul copilului este mai puternic, cu atat manifestarile sale vor fi mai intense: plans excesiv, tipete, manifestari violente, manifestari somatice : voma, frisoane, febra. Cand apar aceste manifestari este bine sa iti insotesti copilul la gradinita (sunt sigur ca colegii si sefii de la servici vor intelege daca iti iei cateva ore libere ) si sa participi alaturi de el si de educatoare la ore. Dar atentie, va trebui sa gasesti o metoda prin care la jumatatea orelor sa pleci de langa el si sa il lasi singur cu educatoarea competenta si cu ceilalti micuti. Vei observa ca in timp vei reusi sa scurtezi timpul petrecut cu el la ore. Treptat se va obisnui cu noii sai colegi si cu educatoare.

Relatia dintre tine si educatoare este necesar ca micutul sa o perceapa ca o relatie de prietenie stransa, sa fiti ca doua surori, pentru facilitarea acomodarii cu ea. In scurt timp ai sa vezi ca te va da cu "forta" afara din clasa, dornic sa se joace si sa participe singurel la orele desfasurate sub supravegherea cadrelor calificate (educatoare).

La finalul tin sa te felicit pentru initiativa luata de a cere ajutor, si iti recomand sa apelezi la consiliere terapeutica de specialitate, in cazul in care manifestarile negative vor persista. Un psihoterapeut te va ajuta sa depasesti greutatile ce le intampini in prezent, atat pe tine cat si pe micutul tau, si te va invata o groaza de metode, prin care sa comunici si sa iti ajuti copilul sa se dezvolte armonios, sa capete incredere in sine, in propriile forte, sa iubeasca noul, sa inter-relationeze cu lumea din jurul sau, sa invete, sa iubeasca gradinita si scoala. Nu ezita sa incerci orice metoda pentru a-i asigura copilului tau un viitor stralucit.

Te asteptam cu drag sa ni te alaturi la discutiile de pe forum, de luni pana joi, de la ora 21:00, moderate de psihoterapeuti competenti ce iti pot raspunde la intrebari si iti pot oferi solutii.

In special joi, discutiile se axeaza pe teme legate de educatia si buna dezvoltare a copilului, fiind moderate de un specialist.

Cosmin Suciu

Alte raspunsuri date de Cosmin Suciu