Cum sa fac sa imi gasesc echilibrul?

cum pot face sa mi gasesc sensul de a fi, de mica mi s a inoculat ideea ca nu as fi buna de nimic, in cazul asta am luptat mereu cu mine sa le arat parintilor mei ca totusi pot face ceva dar n a contat, ei m au vazut in continuare la fel, m a refugiat in relatii amoroase dar cu oameni care nu au vazut in mine decat un om care sa le rezolve probleme, sa aiba cu cine sa iasa in oras sau cu cine sa se laude prietenilor, ca fiind fata buna la toate.

ma urasc pe mine ca am fost atat de naiva crezand ca cineva ma poate iubii sincer, simt acum ca nu mai am nici o valoare, ca nu trebuie sa mai traiesc-la mine in familie nu am gasit sprijinul de care am avut atata nevoie si nici in relatiile pe care le a avut, nu mai stiu cine sunt, nu ma mai pot privii in oglina la propriu...

imi este teama ca n am sa ies din starea asta niciodata cum sa mai duc eu o astefel de viata, ma obsedeaza idee ca nu valorez nimic si ca nu ar fi trebuit sa ma nasc, ma simt murdara, fara valoare... la munca sunt o leguma din om de baza am ajuns una careia nici nu i se mai cere pararea toti ma privesc ca pe un extraterestru... uit, gresesc, ma balbai, nu iau nici o decizie....

cum sa fac sa ies de aici, nimic nu m a doborat pana acum, pt ce sa lupt, cand mie imi este greu sa gandesc, am studii postuniversitare dar degeaba, prefer sa vegetez pt ca stiu ca nu valorez nimic pt ca nimeni nu a stiut sa imi ofere ce aveam nevoie atentie si iubire... pt ce sa ma mai trezesc si sa merg mai departe?

Te intrebi pentru ce sa te trezesti si sa mergi mai departe..si rapsunsul este unul singur : pentru tine (nu pentru parintii tai, nici pentru alti ooameni..)

Simplul fapt ca iti pui acesta intrebare inseamna ca o parte din tine isi doreste echilibrul, ca pe undeva te iubesti pe tine..desi cealalta parte a ta nu gaseste motive. Si asta pentru ca nu le cauti acolo unde sunt ele defapt. Tu le-ai cautat numai in afara ta..in relatiile cu parintii, cu prietenii..in relatii amoroase...ti-ai judecat valoarea numai in functie de criterii care sunt in afara ta.

Dar valoarea ta, este a ta si numai tu poti sa o vezi si sa o apreciezi complet. Cei din afara nu pot sa vada totul, ci doar ce la arati tu..ei vad masura in care tu esti constienta si mandra de cine si cum esti (implicit de valoarea ta).

Spui ca nu mai stii cine esti..pai e normal sa nu mai vezi clar cine esti cu adevarat, daca pana acum ai incercat sa fi numai asa cum credeai tu ca vor sa fi parintii si alti oameni. Dar TU cum vrei sa fi?

Ai consumat multa energie pentru a le demonstra parintilor ca poti sa faci ceva, prietenilor ca poti sa le rezolvi problemele si sa iesi cu ei in oras, la munca sa demonstrezi ca esti un om de baza. Si e normal ca ai obosit (si gresim, ne balbaim etc. mai mult atunci cand suntem obositi). Si uitandu-te in urma, iti poti da seama de cate resurse ai si de cat de puternica esti, daca ai putut sa faci atatea demonstratii..dar nu ai folosit resursele acolo unde sunt ele cu adevarat importante: in a te cunoaste si a te accepta pe tine, in a-ti demonstra tie (si nu altora) cat de valoroasa esti, si a te recompensa (tu pe tine) pentru asta.

Vrei sa fi iubita, apreciata etc..dar nimeni nu poate face asta in locul tau.

Ai putea sa vorbesti si cu un psihoterapeut, sa te ajute sa inveti, sa-ti folosesti resursele mai eficient...pentru ca sunt convinsa ca le ai