Cum sa ma comport cu un tata alcoolic si sa nu innebunesc?

Si eu am un tata alocoolic, pe care,sincer, daca l-ar calca o masina sau ar pati ceva rau,singuul lucru de care m-as plange, ar fi ca n-am fost acolo sa-i vad suferinta. Este un idiot....

Eu am 14 ani sia nul acesta imi dau examenul pentru admitere la liceu, el mereu ma deranjeaza. Am incercat cu antifoane, si le tin in urechi pentru a putea sa invat, dar imi e sa nu o bata pe mama....

Eu nu inteleg, de ce nu exista legi care sa ne protejeze de asemenea oameni, astia ar trebui bagati la inchisoare.stiu ca cine nu trece prin aceste lucruru, i se pare o banalitate, ar zice ca omul beat e mai amuzant, dar cand traiesti cu el in fieacre zi , parca ai vrea sa scapi de viata...

Buna Seara. Am 16 ani si am aceeasi problema, aceea ca tatal meu este alcoolic. Chiar acum cand scriu tatal meu este beat in casa. De cand ma stiu tatal meu a fost asa.Toata viata am jucat un rol dublu ..afara..la scoala rad ..glumesc...invat bine..odata ajuns acasa situatie e cu totul alta...ma intristez cand vad ca nu e nimeni acasa banuind ca este plecat sa bea... Toata viata a trebuit sa stau cu frica eu ..mama mea...si fratele. Intre mine si fratele meu este o diferenta destul de mare ulterior el s-a mutat si am ramas eu cu mama mea.Mama mea este cea mai buna si grijulie fiinta pe care o cunosc...nu stiu cum a rezistat si inca rezista.
Cand este treaz este cel mai bun om..lucrurile se schimba insa cand vine beat acasa. Am ajuns sa stau cu grija cand il vad ca se imbraca sau cand iese pe usa.Stiu ca probabil nu e nimic de facut...vroiam doar sa impartasesc asta cu cineva.
Sunt foarte multe de zis ..multe dezamagiri...multe ocazii pierdute..multe frustrari si comparatii dar nu asta conteaza. Simt de multe ori ca numai pot rezista dar ies la o plimbare si ma linistesc, desigur asta nu e solutie e doar un remediu de scurta durata
Flavius

buna seara.am 28 ani si am un tata alcoolic...de cand ma stiu.acum nu mai locuiesc cu familia...doar in vizita.Am trait toata viata cu frica, frica ca vine acasa...ca urla...ca sparge...ca o loveste pe mama, el a trait toata viata avand un scop, sa faca bani de bautura.

Daca nu era mama nu-l interesa daca avem ce manca, daca avem cu ce ne imbraca sau incalta.Dormeam iepureste tot timpu cu aceasi frica...daca vine si ne face rau...?

E tatal meu si poate ar trebui ajutat dar...intr-o viata de om pe care a avut-o el nu s-a gandit deloc la noi? El nu a avut remuscari? Niciodata nu a vrut sa auda de tratament.Nu stiu cum il mai suporta mama zi de zi beat, eu plang si acum doar cand aud ca ridica vocea.psihic m-a distrus, oare e pacat sa zic acuma ca il urasc? Ca vad cum in continuare o distruge pe mama?

Plecata fiind din tara traiesc in continuare cu aceeasi frica: oare cat va mai rezista mama?

Si eu,din nefericire,trebuie sa suport asta.Anul trecut,m-am mutat in satul natal al parintilor mei ,chiar inainte de clasa a 8-a.Este groaznic si acum.Mereu acest an in care am fost la alta scoala va fi al altei persoane,nici nu simt ca am trait,ci doar am fost un robot naiv ce a venit aici doar fiindca vroia sa aiba o camera proprie in casa.Tata,fiind birtul aproape, a innebunit.Cand eram la oras DACA mergea la birt odata la 2-3 luni.Acum,in fiecare sambata.Si sa nu mai zic ca are bautura acasa(a cumparat-o de la cea mai scarboasa baba pe care am vazut-o,intr-o piata,si tot bea)La inceput,statea 1-2 ore la birt.Acum fuge (se imbraca in 5 minute si dispare pe usa) la ora 5 dupa masa si se intoarce chiar pe la ora asta,in care scriu mesajul.Mama face scandal,ii spune ca nu ii va mai deschide usa ,si asa va face,caci sufera.In camera mea,vine oricum ,,sa faca curat'',adica sa-mi arunce lucrurile sau sa le mute aiurea.De 3 ori a trebuit sa mut 5 carticele nenorocite la loc fiindca nu-i convenea unde stateau!Imi spune ca la liceu ma vor intrece tigancile,ca voi fi ultima din clasa,desi eu am invatat mereu si am intrat cu o medie bunicica (9,50).Acum,sincer,il suport fiindca vreau jalujele si covor in camera si niste blugi la scoala.Apoi,il voi ignora.El stie ca eu nu bag in seama betivanii cand trec pe langa birt(dracu sa-l ia,ca e indrumul meu spre scoala,iar un nebun care urla sta acolo de la 7 dimineata!) si ii voi spune ca si el face parte din ei,sa sa duca la ei.Ii voi arata dezamagirea mea .Sincer,de tine nu pot spune decat oua lucruri:ori sa rabzi pana imbatraneste si sa te razbuni,lasandu-l sa sufere bolnav si singur,ori sa astepti sa mori si tu si sa vezi daca ajunge in Rai,desi....
P.S.:Eu incerc sa-l sperii citind pe langa el cu voce tare tot felul de boli provocate de alcool,ai putea sa-i zici ca ii va cedea organul genital,sau se va face mai mic:))

Buna ziua. Nu e asa buna dar na sa zicem. In primul rand sa ma prezint, ma numesc Patricia si am 14 ani. Tatal meu a inceput sa bea de mai bine de 20 de ani, dupa spusele mamei mele. Ma bucur ca am vazut macar ca nu doar eu sunt afectata de aceasta problema desi nu e un motiv de bucurie, deloc.

Sa va zic de tatal meu.. Are 46 de ani si sincera sa fiu nu stiu ce este in mintea lui. De azi eu nu o sa il mai consider tata pentru ca azi a fost prima si ultima zi a vietii lui in care a dat in mine. Nu o sa uit asta niciodata chiar daca scriu asta cu lacrimi in ochi stiti cum se zice.. 'Ranile trec dar amintirea ramane' .

Din acest moment eu aceasta persoana nu o sa o mai consider 'tata' , o sa il consider doar vecinul din camera de vis-a-vis care sta cu mama mea in camera. Din acest moment nu o sa mai am nici un pic de respect fata de el chiar daca pana acum mai mult am respectat-o si am iubit-o pe mami, el va fii un NIMIC in fata mea.

Nu stiu cum o sa trec peste asta dar o sa imi fie greu, sunt sigura. Ma va ajuta mama mea,sper.

La revedere si multa fericire va doresc.

Nici măcar nu stiu cu ce sa incep.De mica il stiu pe tata ca bea, dar stiti e un om de aur. Eu il iubesc foarte mult si stiu ca s el ma iubeste. Am trait si eu clipe in care cind era beat iar eu eram la virsta de 13-17 ani ma numea in tot felul...

Nici pina n ziua de azi eu nu am incredere in fortele proprii, ma fac ca sunt puternica, dar nu sint de fapt. Acum am 20 de ani, sunt casatorita si astept un copil. Traiesc cu sotul intr-un apartament procurat de mama (la 120km departare de casa parinteasca). Imi vad parintii o data in luna, uneori o data in 2 saptamini. Insa cind imi aduc aminte de ai mei mereu pling si ma intristez. Cu mama vorbim de 3 ori pe zi, iar cu tata mai rar. Il sun si eu, ma suna si el, insa mai rar. Cind e treaz nu prea discuta cu mine, asa 2 minute si gata, cind e beat in schimb vorbim cite jumatate de ora.

El e un om foarte cuminte, niciodata nu va face nianui nici un rau, dincontra, el ia si haina de pe el si io da aceluia nevoias, insa cind e beat niciodata nu poti sti ce sa va intimpla, poate sa plinga, peste 2 minute poate sa rida, peste alte 2 minute poate sa inceapa sa numeasca urit si tot asa. Are 50 de ani si pare asa de invirsta deacum, are o burta mare in fata (nu e gras, chiar deloc) si miine si fata ii sunt asa de uscate mereu. Are okii galbeni glabeni si fata rosu inchis. Are tensiune foarte mare, mai ales atunci cind bea.

Nu lucreaza nicaieri, nici nu vrea sa lucreze, are masina si taxuieste prin oras cu ea, insa cind vrea atunci vine acasa. Uneori poate sa se imbete si de 2 ori pe zi de dimineata apoi la amiaza se culca si apoi seara...Trist...Mama traieste in continuare cu el, zice ca daca il lasa atunci el in genral se va pierde (ea mai striga la el se cearta si el o zi doua nu mai bea, apoi ii zice cuvinte urite si iar se apuca de baut).

Sarmana mama mea toata viata sa chinuit, nu a avut parte de dragoste, de liniste, mereu era stresata, mereu pe ginduri, viata a fost dura cu ea. Acum e bolnava si ea, la cit a muncit toata viata ca sa ma ne iintretina pe mine si pe tata, insa din pacate tata niciodata nu a apreciato. Tata tine la mama, vrea sa se joace cu ea (cind e beat) insa mama nui suporta starea aceea si nici mirosul si il indeparteaza mereu si el se supara si... Stiti Domnul pina acum mi-a oferit de toate, niste parinti cu inimi si suflete de aur, mincarea de zi cu zi, lucuinta, haine, tot tot de ce are nevoie un om ca sa fie fericit, insa nu mia dat si pace in familie, bucuria de ami vedea parintii fericiti, si asta ma doare cel mai mult.

Niciodata nu iam vazut pe parintii mei fericit, niciodata....Probabil de asta si sufar eu asa de mult, probabil de asta pling mereu, de asta ma doare... Iata si povestea mea.. Poate exista cineva care sa ma ajute cumva sa-l aduc pe tata pe calea cea dreapta. Eu nu vreau ca el sa lucreze, eu nu vreau ca el sa se schimbe, eu doar vreau ca sa nu mai intrebuinteze alcoolul.

Buna.Din cate inteleg, tu ai fi la facultate..de mult imi doresc sa scriu si eu pe un forum ceea ce ma doare si ma apasa...

Eu am 16 ani, o varsta frumoasa , cand ar trebui sa ma bucur de fiecare lucru ce-mi iese in cale, de scoala si prieteni.Inca de cand eram mica, tatal mea bea, ne-a da afara pe mine, pe mama si pe fratele meu.N-eam mutat de la el, cu ajutorul lui Dumnezeu am avut o situatie stabila, mama muncea si era cat de cat bine, nu ne permiteam multe lucruri, dar ea avea grija sa fim fericiti, aveam parte de multa dragoste de mama.In ultimul timp, cu un nod mare in gat, am decis ca eu si fratele meu sa venim sa-l mai vizitam, poate asta ii va lumina viata .

A fost frumos, caci aici aveam cunostinte si ne intelegeam bine cu lumea.Intotdeauna m-am simtit stanjenita si rusinata de toata situatia,..fiindca vecinii il stiau.In aceasta vara am avut parte de o veste total devastatoare pentru mine , caci m-a sunat mama si mi-a dat vestea..avea sa plece in strainatate iar eu si fratele meu sa locuim cu el..am fost strapunsa de un gol mare in stomac, nu am putut reactiona pe loc, mi-am pierdut total glasul ..pentru cateva zile am fost marcata.

Am inceput din nou calvarul vietii mele, de a ma incuia in camera mea ..auzindu-l cum face zgomot prin bucatarie, de a plange fara incetare, de a bate in usa cu pumnii sa-i deschid..de a sparge farfurii..de a izbi lucrurile, de a ma judeca pt toate banalitatile, de a spune sa ma da afara din casa, ca nu merit, ca sunt nesimtita, ca nu invat.

Nu vine niciodata la scoala, nu stie care-i situatia mea, dar ma judeca pentru orice.Nu i-am cerut niciodata bani, in afara intretinerii pe care o plateste el, nu-mi da nici un leu.Noroc de mama ca are de lucru si-mi trimite, iar financiar nu-mi lipseste nimic.Cateodata am senzatia ca voi innebuni, de atatea probleme, de atatea griji, pur si simplu imi ies din minti cand il vad beat si intru in depresii, imi bate inima prea tare si tremur.

As vrea sa existe o speranta ca el sa se lase de baut, dar sincera sa fiu..nu stiu care ar fi aceea, cred ca este mai sanatos decat mine.

mda..poi ce sa zik si eu am un tata alcoolic si ink kt...bea de fiekre data knd se duce la munca da defapt care munca k abia da ca isi gaseste si el de lucru pe undeva si vede k avem atatea lipsuri si probleme si el da banii pe bautura si k si km nu ar fi de ajuns mai vn si mai face si skandal in ksa k ne da afara pe toti k el baga divort k nui ii pasa si k kasa lui k vinde kasa si chesti de betivani...Mama saraca numai ea stie km suporta toate astea da orikm ma rog la Dumnezeu sa o mai tina da nu stiu cat ca e bolnava si ea saraca si nu numai eu duc viata asta .Si fratii si surorile mele au fost la fel in copilarie kiar mai rau tot ce imi doresc nu cu rautate dar asa ar trebuii sa ii dea Dumnezeu o lovitura si sa termine k alcoolul asta k nu=l ajut k nimik in viata alocoolul
Doar ne face sa suferim toti .Sper sa mai am rabdare

N-am mai intrat de mult pe contul meu.
Vreau sa va zic ca nu s-a schimbat nimic. Tata e la fel, orice as face, el va bea pana ce va muri.
M-am resemnat desi e foarte greu sa traiesc cu el in casa. Anul viitor, avem in plan, eu cu sotul meu, sa emigram. Abia astept momentul acela....sa scap de tot. Suna urat insa numai eu stiu prin cate am trecut.

si tata este alcoolic
nu mai stam impreuna...
trebuie sa il sun de 10 ori sa imi raspunda o data
intru in panica nu cumva sa fi patit ceva...
incep sa plang dupa ce ma despart de el
vine cu texte gen moare de singuratate...nu are loc e veci
i-au murit parintii simt santajul si totusi emotional ii raspund
ma gandesc ca poate se imbolnaveste sau face comotie cerebrala de la alcool si cum sa il mai ajut? e in mintea mea scenariul acesta..

cum sa fac emotional sa nu il simt ca o pierdere de fiecare data..

am un sentiment de nesiguranta accentuat desi nu arat acest lucru

plus devalorizarea, comparatia cu altii
sunt o femeie frumoasa condamnata la ochiul critic al societii..

voi incerca sa am grija de un lucrusor sau sa merg la dansuri..
sa ingrijesc o plantuta..
sa colectionez ceva...

Iti multumesc pentru tot ce mi-ai zis si ca esti alaturi de mine. Imi pare rau ca si tu ai parte de aceasta drama in familia ta.

Ma simt putin mai bine azi. E liniste in casa. Cuvintele tale mi-au dat curaj si parca nu ma mai simt singura pe lumea asta cu un tata alcoolic. Sa stii ca mie imi este foarte greu sa ii tin departe pe toti prietenii de tatal meu...Nu stiu cum sa fac ca sa merg doar eu in vizita la ei, sa nu ma poata conduce nimeni pana in fata casei pt ca s-ar putea ca el sa fie in curte sau sa se tina de gard. E destul de greu sa te izolezi. Imi este extrem de dificil sa vorbesc despre asta cu colegii de la serviciu sau cunostintele care si-ar dori sa ma mai viziteze din cand in cand. Sa nu mai zic ca imi vine sa intru in pamant cand parintii logodnicului meu vin pe neasteptate acasa la noi. Ma rog de fiecare data cand ii vad sosind, ca tata sa doarma sau sa nu fie acasa. As vrea atat de mult sa nu mai bea.

Tu nu mai poti face nimic. Nu tine de tine sa il schimbi.Asta isi doreste el,asta este viata lui. Ce poti face e sa fugi cu prima ta ocazie de acolo. El nu cred ca mai este in stare sa constientizeze ca bautaura il distruge pe el si pe tine. Inca nu am descoperit acea formula cum sa te comporti cu un tata alcoolic.ca daca descopeream in mod sigur spuneam la toata lumea.
Ce zici tu aici nu e chiar un lucru banal, e chiar greu de digerat. Eu sunt intr-o situatie asemanatoare,adica cam aceasi problema cu tatal,si cand il vad asa...efectiv incerc sa plec din calea lui,ii zic ca am treaba prin oras,ca sunt ocupata si ca trebuie sa plec. Efectiv il lasa acolo asa cum este,si incerc sa trec cumva mai departe
By the way nu e vina ta pentru ca el este asa,nu trebuie sa iti fie rusine ca nu tu l-ai facut asa.....el a ales calea asta.Si stiu ca iti e greu,dar efectiv incearca sa iti tii prietenii si toti cei apropiati tie departe de el.Cam asta fac eu,nu stiu cat de buna e solutia,dar e mai bine asa pentru mine.