Locuim impreuna de 4 ani, la inceput totul a fost ok apoi au inceput certurile (invinovatandu-ne unul pe altul)si am vrut sa-l parasesc de mai multe ori , dar de fiecare data ne-m impacat. De 3 ani sintem in franta la studii.
In primul an am facut impreuna un schimb intre universitati si apoi ne-am inscris la master in Franta. Eu am reusit sa fac masterul si sa incep o teza de doctorat(sint in anul 2) dar el din cauza problemei financiare a muncit si nu a reusit sa termine masterul. Asa ca cind eu am inceput doctoratul el s-a reinscris din nou la master ne mai find nevoit sa munceasa. Dar nu a reusit sa termine masterul si mai bine de 7 luni nu munceste.
Problema e ca in orasul unde sintem nu exista posiblitate de munca ca inginer si trebuie sa plece in alt oras sau in Romania. Si refuza cu orice pret sa plece de linga mine si majoritatea timpului sta in casa.In timpul asta relatia noastra s-a racit,fiind monotonie totala de parca am devenit 2 colegi de camera. Nu suport sa-l vad stand in casa distrugindu-se singur. Nici nu stiu ce sa fac.
Ma simt vinovata ca eu am reusit si el nu(eu fiind cea care a insistat sa venim in franta ).
Si cred ca stau cu el doar pentru ca ma simt vinovata fata el si nu pentru ca il iubesc (defapt nici eu nu mai stiu ce simt).
Parerea mea este ca a reusi in viata e mai degraba un ideal spre care toti oamenii tind, decat ceva palpabil, pe care unii il obtin si altii nu. Sunt foarte multi factori care influenteaza cat de aproape ajunge fiecare de idealul sau..si fiecare om are propriul ritm..
poate prietenul tau a luat o pauza, in care sa-si evalueze progresul..cu siguranta ca aceasta stare nu-i face nici lui bine, dar nu este poate inca pregatit sa aleaga in ce directie vrea sa mearga, preferand sa nu faca nimic, cel putin pentru moment.
Acum nimeni nu iti poate spune ce ti-ar face tie mai bine..sa depui eforturi pentru a-l ajuta pe el sa ia o hotarare, sa restabiliti cumva comunicarea, sau sa inchei relatia, sa te eliberezi?
Oricum ar fi, inteleg ca tu vrei ca ceva sa se schimbe. Poti sa incerci sa-ti revizuiesti atitudinea fata de tine...nu tu esti reaponasabila de viata prietenului tau. Poti sa-ti revizuiesti atitudinea fata de el..s-ar putea ca el sa simta ca tu nu il mai respecti, ca nu mai ai incredere in el, sa simta vinovatia pe care tu ti-o asumi desi eu cred ca aceasta nu este reala. Daca nu mai simte in tine un sprijin, e cu atat mai putin motivat sa construiasca ceva.
Tu crezi ca el merita sa-i acorzi sprijin sau nu? Sunt sigura ca oricum ai raspunde la aceasta intrebare, daca acel raspuns va fi sincer, autentic, va deveni mai clar si ce sa faci acum.
Succes in continuare!
Alexandra Ghiran
psiholog
Post new comment