Dependenta de alcool

buna ziua , eu am o problema asemanatoare cu "este greu sa intelegem un alcoolic" , problema este ca eu am 14 ani si nu am unde sa plec.. va rog ,datimi niste sfaturi

este greu sa intelegem un alcoolic..

mama mea este alcoolica de cand o stiu...copilaria mi-a fost umbrita din cauza alcoolului.tin minte ca incepusem sa urasc sarbatorile..si acum le urasc la fel de mult..si aniversarile..deoarece atunci era alcool si mama mea bea...si se schimba parca in alta persoana ..insuportabila...

la inceput nu mi-am dat seama.. am inceput sa realizez pe la 6 ani ca atunci cand bea nu mai era mama pe care o stiam eu.. apoi eu fiind cea mai mare mai avand un frate cu 4 ani mai mic...normal eu eram invinovatita pentru orice...chiar daca eram doar un copil..in loc sa dorm la ora 11 noaptea..trebuia sa ma duc sa cumpar alcool..nu am precizat ca tatal meu lucra in strainatate la vremea aceea... problemele au fost mereu prezente..stiam ca daca refuz sa ii cumpar alcool..devenea violenta cu mine..desi nu ii statea in caracter violenta..

apoi.. am mai crescut...tatal meu a revenit acasa..dar nu pentru mult timp..pentru ca a ales divortul datorita problemei ei pentru alcool si a unor neintelegeri..imi amintesc ca ma intorceam de la scoala si ma rugam pe drum sa nu fi baut si sa fie normala...si cand ajungeam acasa imi dadeam seama dupa ochii ei..eram cea mai fericita daca era lucida..cand bea incepea sa abereze..sa ma faca sa imi urasc tatal sa zica ca ne-a parasit ca el este de vina pentru tot..reusise pentru un moment sa ma faca sa nu mai vreau sa mai vorbesc cu el..apoi am realizat de fapt care era problema.o singura data la 16 ani a inceput sa imi zica de tatal meu aia si aia si sa imi reproseze de parca as fi gresit eu cu ceva...asta se intampla mereu cand bea..aceiasi placa obsesiva..tatal meu.

si atunci pentru prima oara am inceput sa plang si sa ii zic ca nu mai suport sa o vad cum se disruge cu alcoolul...ca ma face sa sufar foarte mult..si reactia ei? pt prima oara mi-a dat 2 palme..si mi-a zis ca nu am nici un drept sa ii spun ei asta sila 10 noaptea sa imi fac bagajele si sa ies din casa...si asa..am plecat pt 2 saptamani..am stat la o prietena..nici nu am putut merge la scoala din lipsa materiala.tatal meu era in strainatatea nu avea cu ce sa ma ajute..in fine am trecut peste cearta..dar consumul de alcool tot a continuat..ajunsesem sa consum si eu ca sa nu mai bea ea..si cand eram mai mica varsam sticlele de bautura..si ma alegeam cu niste certuri..acum la fel consuma alcool..din pricina lipsurilor materiale si neimplinirii profesionale..am decis sa parasesc tara..sunt plecata de 2 ani de zile..

ea este in romania cu fratele meu..inainte consuma si pana la 8 l de bere pe zi.. este enorm...acum cred ca a diminuat dar tot consuma..in fiecare zi cred..si eu nu pot face nimic..nu stiu ce sa fac si nu am stiut niciodata... simt ca nu am putere vreau sa o ajut pentru ca atunci cand este treaza este mama pe care multi si-ar dori-o si o iubesc enorm..dar pur si simplu nu stiu ce sa fac nu stiu cui sa-i cer ajutorul.. de fiecare data cand beau ceva la ocazie..mi-e frica sa nu devin ca ea si ma opresc..

ea a avut cateva tendinte de sinucidere... eu am avut si inca mai am uneori doar ganduri suicide..dar nu recurg la ele.. mi-e foarte greu..traiesc cu aceasta problema pe suflet de mult timp..si daca eu nu pot face nimic..atunci cine sa faca?

Ma intreb de cand se intampla acest lucru; cat de grava este situatia; ce parere au ceilalti membri ai familiei; care este sanatatea mamei dvs (se stie ce poate face alcoolismul).

In functie de acesti factori si de altii, puteti incerca sa apelati la programele de ajutor pentru aceste cazuri.

Poate reusiti sa o convingeti pe mama dvs. sa urmeze un tratament special, dar de asemenea fiti pregatita pentru un impact destul de complex asupra vietii dvs.

(am citit si eu despre codependenta, e foarte bine de stiut ce se intampla cu cei din jurul pacientului dependent!). Succes!

"Iar pentru tine invata sa traiesti cu acesta problema a mamei tale. Mama ta va face ceva, doar daca ea va considera de cuviinta. Este viata si deciziile ei si este necesar sa i le respecti. Daca nu mai poti trai cu ceea ce se intampla, asuma-ti responsabilitatea si fa-ti viata ta."

wow.mi se pare un raspuns putin superficial. Nu-i poti spune unui copil sa invete sa traiasca cu aceasta decizie a mamei. Nu prea se poate trai langa un om dependent de alcool. Vorbesc din proprie experienta.