Eu am evoluat si vreau mai mult de la viata

Ai o poveste asemanatoate cu a mea, diferenta este ca sotul meu este si exploziv, nerabdator cu mine si copilul ( insa calm cu ceilalti),are o fire colerica...

M-am gandit de multe ori la divort, insa nu mi se parea o solutie buna.

Apoi, ajunsa la capatul rabdarii, mi-am facut o evaluare, mi-am pus intrebari gen: ce sunt, ce vreau sa fiu, incotro vreau sa ma indrept...si sa-mi raspund la intrebarea "ce vreau pentru MINE", nu pentru noi, cum gandisem pana atunci...si sa-mi dau un raspuns care sa nu-l afecteze major pe el sau pe copil.

Abia dupa aceasta perioada de evaluare proprie, am ajuns la concluzia ca pot evolua si fara el, insa alaturi de el.

Si m-am apucat de facultate, la 40 de ani, in incercarea de a-mi implini un vis de mult uitat, insa ramas acolo in subconstient. Nu stiu daca imi voi indeplini acel vis, s-ar putea sa fie tarziu pentru mine, avand in vedere ca se intra greu in acel sistem si nici n-am pile( fara de care nu poti face nimic in ziua de azi), insa am o motivatie serioasa, care ma face sa uit de faptul ca nu ma simt iubita sau ca n-am mai facut dragoste de mult.

Este ca un surogat pentru mine, insa isi face efectul din plin.
In plus, atunci cand ma simt nedreptatita intr-o situatie sau alta, incerc sa-l pedepsesc intr-un fel inedit: ma premiez cu ceva ce-mi face placere, atacandu-i subtil unul din defecte, zgarcenia( de obicei, imi cumpar ceva ce-mi place). Stiu ca este un lucru copilaros, insa ma ajuta psihic.

Cat priveste faptul ca nu comunica cu mine...am renuntat de mult sa-ncerc sa-l fac sa inteleaga ca lipsa de comunicare pune o amprenta nefasta intr-o casnicie.

Insa poate tocmai faptul ca acum am un nou tel( copilul a crescut deja) si sunt mai ocupata, iar sotul nu mai este centrul atentiei mele ( desi nu-l neglijez si imi respect atributiile casnice si responsabilitatile familiale), l-a facut sa fie mai calm, sa-mi zambeasca, iar uneori chiar sa-mi povesteasca amanunte din ceea ce i se intampla inafara casei, amanunte insignifiante pentru mine, insa il ascult cu rabdare si chiar particip cu o intebare, un sfat sau o replica ( amintindu-mi ca el era omul care nu suporta sa-l obosesc cu amanunte).

Insa il iubesc si nu vreau sa-l supar, mai ales acum, ca a inceput sa se schimbe.

Nici acum nu comunicam cum trebuie, viata sexuala lasa de dorit si din cand in cand are momente explozive( mult mai rar, este drept), insa acum refuz sa ma mai intristez sau sa mai sufar...cum scriam mai sus, ma "premiez" si continui sa ma dezvolt in directia in care mi-am propus.

Sunt sigura ca si tu poti evolua, alaturi de el, fara sa-l afecteze.Stiu ca sexul participa la sanatatea psihica, insa nu este singurul aspect. Gaseste alte aspecte care te pot face fericita. Nu stiu daca este o idee buna: incearca sa cresti un animal( eu am un spaniel tibetan care, sincer, este o alta punte intre noi), sau daca simti ca ai dragoste de oferit si el nu o accepta, incearca sa faci voluntariat la o casa de copii sau ceva de genul acesta. Copiii si animalutele au atata dragoste de oferit...si o fac si neconditionat.

Tu detii cheia acestei probleme, mult noroc in a o folosi asa cum trebuie.

Eu, una, sunt sigura ca vei reusi.

referitor la problema vietii sexuale ....poti sa iti directionezi energiile si catre alte lucruri

referitor la varsta .....se produce o emancipare la nivelul femeii ....ceva de genul - ce nu am facut pana acum as putea sa fac de acum incolo , copilul devine o "piedica "....

referitor la situatia materiala ....poti compensa prin cea spirituala...

iubirea are si ea formele ei de evolutie ...o oarecare dinamica

in principiu un barbat ii place sa calareasca un cal dar sa o aiba in sa si pe femeie...femeia identifica filtreaza emotia prin instinct si face deschideri, ... barbatul o inconjoara si o protejeaza carmeste ....problema este ca el a devenit excesiv de dur vrea si calul si femeia , nu le lasa libere ca sa creeze....

de ce nu creaza, structuralizeaza, sau de ce o face asa de rigid....aici sunt multe de spus si nu pot sa imi dau seama ....

poate ca ar trebui sa il erodezi in principiile lui sa ii arati ca s-ar putea sa nu aibe dreptate in multe lucruri...sau mai bine zis - adevarul este pe undeva pe la mijloc, joaca-te cu el in relativism adica cu - poate , s-ar putea , nu se stie cu exactitate .....etc. - dar dai si o orientare pe care ti-o recomand catre divinitate .....

ideea este de transcendere ....in celalalt , in "infinitul sau ",....si in divinitate prin ochii lui si invers din partea lui,...dar tu ca si el sunteti ceva finit....deci poate aparea plictiseala....de aceea introduce-ti divinitatea intre voi ca sa fie o continua progresie in infinit spre absolut ......

starea fireasca este starea de bucurie ....orice alta stare iti da de gandit....

ar mai fi multe spus , dar la prima vedere eu cam asta cred ....desigur nu tot ceea ce spun eu este si adevarat ....chiar daca eu incerc sa ma exprim cat mai direct....
dar in expresia directa ...apar si meandrele concretului ....un fel de incapacitate de a spune ceva concret ....poate ar trebui sa modifici limbajul....ar fi si asta o solutie ....

fa-l sa creeze....

in conceptia structurilor ideatice, principii, arata-i ca tu poti fi un ochi , erodeaza-le, pi -nu este pi , 1 - nu se stie daca este 1, 360 de grade are 361 de grade , sfera are bucla pe circumferinta ....lucrurile astea au fost inventate de oameni

dar nu deveni paranoica ....la intrebarea: eu exist? , poti spune ca : eu sunt creat , deci exist, si nu are rost sa imi mai pun alte intrebari....ceva de genul acesta ....

sa privesti si individualul dar si comunul....incearca sa faci un compromis intre ele....cred ca izolezi prea mult familia ta de social...este adevarat ca este celula ta ....dar cautati forme de evolutie , desigur este destul de greu ....incearca sa iti dai seama ca exista lucruri dincolo de puterea ta de rationare .....familia ta este precum galbenusul de ou in gelatina albusului ....are si ea relativismul ei , si metafizica ei ....nu simt vibratie in celula ta ....axele de gandire nu au suspensii ....

uite cand el spune ceva ...cand este aproape sa termine gangureste putin ....ca si cum iai arata ca te gandesti la ceva ....sau raspunde-i fara sa termini ultimul cuvant....ca sa il sincronizezi cu tine ....el o sa faca o expresie de semn al mirarii sau uimirii , sau se blocheaza in in facial... atunci va avea poate un moment si va privi ceea ce este langa el - creatura ....si incepe sa isi puna probleme.....

daca incerca sa te patrunda in ganduri si simtiri lasa-l sa o faca sa te simta poate atunci se transcende in tine ....dar mai orienteaza-l pe parcurs....

trebuie totusi sa ii arati ca esti si om ....fa ca totul sa devina interesant

sper sa iti fie de folos ceea ce am gandit eu ....

Cam pripita concluzia d-nei psiholog
"Cum ii poti cere celuilalt sa te iubeasca in conditiile in care actiunile tale arata ca tu nu te iubesti si nu te respecti?"

Nu cred ca aici e vorba de lipsa de iubire de sine. Mai degraba de acutizarea nevoii de iubire si afectiune, avand in vedere faptul ca persoana in cauza a fost frustrata de acestea atatia ani.Intotdeauna in viata ne cam dorim ceea ce ne lipseste.
Sa va dau un exemplu. Sa zicem ca acum nu ma gandesc la bani si la partea materiala, pt ca stau cu parintii si-mi ofera ei tot ce am nevoie. Daca insa ma marit cu un barbat sarac, eu castig f putin si mai si fac 3 copii, deci ani de zile de acum incolo traiesc in saracie si lipsuri materiale, e f posibil ca dupa ceva timp sa devin chiar obsedata de bani si de partea materiala. Asta pt ca mi-au lipsit timp indelungat. Cam asa si cu iubirea si afectiunea.

Doamna nu e de condamnat, ii sugerez, daca chiar nu vrea sa renunte la sot, sa-si faca un amant care sa-i ofere ceea ce-i lipseste.Si bineinteles, daca poate sa duca doua rel in paralel

....nu toti oamenii sunt la fel si poate ca tu ai gasit o persoana care nu isi poate exprima sentimentele dar asta nu inseamna ca nu te iubeste, ar fi bine sa pleci undeva singura pentru o saptamana poate doua, sa mai vezi si altceva, sunteti de atatia ani impreuna, asta inseamna ca si tu il iubesti, eu cred ca tu ai nevoie de altceva, de a te regasi pe tine insati, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-ti parasesti sotul, traim intr-o lume nebuna unde mai rar gasesti un barbat care vrea o relatie serioasa, pe deasupra divortul este traumatizant, este o experienta extrem de dureroasa care te lasa in incertitudine, eu cred este o decizie ce trebuie luata numai in cazuri grave, aveti copii, sunteti de atatia ani impreuna.Viata este foarte grea si acolo in afara casniciei nu te asteapta barbati care vor sa-ti aduca flori si sa fiti impreuna pana la adanci batraneti ci barbati ce doresc aventuri care lasa un gust amar.Tu poti evolua in continuare alaturi de sotul tau, esti o femeie minunata si lipsita de egoism daca ai putut sta 17 ani langa un om mai sobru, mai tacut, mai rece.El te iubeste mult in felul sau altfel azi nu ar mai fi langa tine.Viata e o provocare continua, ai grija de tine si de casnicia ta.

e foarte bine ca recunosti ca vrei mai mult de la viata, ca stii care iti sunt nevoile, ca ai principii. ai evoluat alaturi de sotul si copii tai, insa acum te gasesti intr-un punct mort, in care dezvoltarea ta nu mai poate continua. poate cea mai importanta functie a unei relatii este aceea de a facilita si de a impulsiona dezvoltarea partenerilor, si se pare ca in relatia ta acest lucru nu se mai intampla. daca sotul tau este multumit cu aceasta stare, nu inseamna ca si tu trebuie sa fi la fel.

o trasura nu poate inainta daca un cal din cei doi refuza sa mearga. si un cal nu poate trage prea mult singur trasura..oboseste si pana la urma se opreste si el. si atunci singura solutie, daca vrea sa mearga inainte, e sa se elibereze de trasura (chiar daca in ea se afla obiecte valoroase, aminitiri etc.)si de celalalt cal.

nu ai de ce sa te simti vinovata atata timp cat simti ca ai facut tot ce puteai face pentru a va intelege. nu poti sa'l schimbi daca el nu doreste asta. tu stii ce ai nevoie si ce ai de facut.

spui ca nu te-ai mai putea privi in oglinda daca ti-ai insela sotul. dar nu trebuie sa'l inseli, sa'l minti ci doar sa inchei relatia cu el...nu poti sa alergi alaturi de alt cal tragand in acelasi timp dupa tine trasura pe care o imparti cu un altul.