In urma cu cateva zile eu si fratele meu am fost implicati intr-un accident auto. Ma nelinisteste faptul ca fratele meu , refuza sa mai conduca si e mereu tacut si trist, desi nu el a fost vinovat de producerea accidentului , ba mai mult , datorita reactiei lui n-au existat victime. N-ar fi un lucru anormal , dar inainte de eveniment era un adevarat pasionat , neconfruntandu-se niciodata cu stari de teama in trafic.
Ma tem sa nu fie ceva grav , desi dupa accident a fost surprinzator de stapan pe sine , si chiar a mai condus in ziua respectiva si a doua zi.
Nu stiu cum sa-l fac sa comunice , e genul care nu spune niciodata ceea ce simte si eu stiu ca il macina ceva . Toate tensiunile acumulate in timp si nediscutate + spaima accidentului pot avea urmari ingrijoratoare?
Este mult prea devreme pentru a fi ingrijorat de reactia fratelui tau. Imediat dupa un eveniment de o asemenea magnitudine este firesc sa se simta vulnerabili, nelinistit, anxios, etc., sunt reactii absolut firesti.
Scrii in comentariul tau "probabil d'aia evita discutiile pe aceasta tema , uita ca are doar 18 ani , se considera barbat si sofer "adevarat" ." Discutiile pe aceasta tema ii fac bine si ar trebui chiar stimulate. Nu este nimic in neregula pentru un barbat sa vorbeasca despre emotiile sale, despre un eveniment neplacut prin care a trecut. Cu cei apropiati sau chiar cu un psiholog.
Dupa o perioada mai lunga sau mai scurta de re-adaptare foarte probabil ca totul va reveni de la sine la normal. Daca totusi simptomele de neliniste si teama persista pe termen mai lung ar fi intradevar o idee buna sa vorbeasca cu un psihoterapeut.
Amalia Lungu
psiholog
timp
are nevoie de timp..sa *digere in stilul lui ce s-a intamplat...daca stie ca esti deschisa sa'l asculti, o s-o faca daca (si/sau cand) simte nevoia.
consecintele depind de cum o sa integreze acel accident in viata lui, si asta nu poti s-o faci ptr el. daca starea se prelungeste prea mult si ii afecteaza celelalte activitati, poate apelati la un specialist
sper sa treaca rapid peste aceasta stare
multumesc , aixalexa. din fericire incepe sa-si revina , in sensul ca si-a recapatat buna dispozitie. ce-i drept , nici noi , cei din jur, nu l-am mai "sufocat" cu discutii despre acel eveniment , cu indemnuri sustinute de a depasi etapa si a se urca din nou la volan ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.( aici intr-adevar am gresit , neconstientizand faptul ca , desi nu pare genu' , chiar ar putea fi afectat). stie ca-l pot asculta , mereu am facut-o , problema e ca n-ar recunoaste pt nimic in lume ca e speriat , ca l-au afectat cele intamplate. probabil d'aia evita discutiile pe aceasta tema , uita ca are doar 18 ani , se considera barbat si sofer "adevarat" .
sper sa treaca rapid peste aceasta stare pt ca , judecand dupa ideile preconcepute , nu stiu cum ar reactiona daca i-as sugera ca-i cazul sa "trecem" pe la psihoterapeut.
Post new comment