Buna ziua!As vrea sa cer un sfat celor de aici.
In acest moment locuiesc in afara tarii cu sotul si baietelul nostru,in varsta de un an. Din cauza unor probleme, eu si baietelul va trebui sa ne intoarcem acasa si sa locuim temporar cu parintii mei (un an,doi maxim).
Problema e ca eu si parintii mei avem moduri foarte diferite de a vedea viata si apar foarte usor dicutii intre noi.
Intrebarea mea: cum ar trebui sa ma port,pentru a nu crea tensiuni inutile care sa afecte dezvolatrea psihica a copilului nostru?
Mentionez ca discutiile apar de la absolut orice(alimentatie,felul in care ne purtam in casa etc) si ce ma deranjeaza cel mai mult e ca mama mea ridica tonul foarte mult, desi ii spun ca ii face foarte rau copilului.
Din pacate suntem fortati sa locuim cu ei si va trebui sa gasim o cale de intelegere.
Rrallu,
pentru inceput as vrea sa te intreb daca este cu adevarat necesar sa locuiesti cu parintii tai in conditiile in care nu iti doresti acest lucru, daca ti-e teama de acest lucru.
Pentru ca din ce povestesti eu banuiesc o anumita ambivalenta, pe de o parte ai dori sa te (re)apropii de parintii tai, pe de alta parte doresti - absolut firesc - sa fi tratata ca un adult, pe picior de egalitate si sa iti fie respectate dorintele.
Nu stiu daca solutia la problema ta se afla neaparat in comportamentul tau ("cum ar trebui sa ma port,pentru a nu crea tensiuni inutile") ci mai degraba in negocierea relatiei pe care o ai cu parintii tai.
Te-ai gandit la posibilitatea unei discutii cu mama ta in care sa ii spui ca ai vrea sa te intorci acasa dar esti ingrijorata de tensiunile care pot aparea intre voi? Poate ca o asemenea discutie ar surprinde-o la inceput dar ar fi un bun inceput pentru a trasa niste limite in relatia voastra. Ati putea discuta impreuna despre norme si reguli, despre ceea ce vi se pare in mod reciproc acceptabil sau inacceptabil. Ar fi o buna ocazie sa ii spui mamei tale ca vrei sa fii tratata ca un adult.
Daca plecarea ta de acasa a avut o legatura si cu comportamentul parintilor tai fata de tine (cum banuiesc) ar trebui ca aceasta reintoarcere a ta sa nu fie pentru ei doar o ocazie de a-ti spune "vezi ca am avut dreptate?". Ar trebui ca si parintii tai sa isi doreasca sa locuiti o perioada impreuna. Fiind vorba de ceva temporar ai putea sa le propui sa folositi aceasta perioada pentru a va (re)apropia unii de ceilalti, pentru a va intelege mai bine, pentru a va consolida relatia.
Sugestia mea ar fi sa iti pregatesti aceasta viitoare convietuire cu parintii tai prin cateva discutii cu ei, separat cu fiecare dintre ei si impreuna si sa nu te bazezi doar pe faptul ca ii vei evita pe viitor. Odata ce te-ai mutat la ei va trebui sa le respecti regulile si cel mai bun moment este sa discuti despre aceste reguli inainte
Amalia Lungu
psiholog
Astazi, joi, va invitam in chatroom la ora 09.00-10.00 la o discutie despre viata la scoala.
Discutia nu este moderata.
La ora 21.00-22.00 va asteptam la o discutie cu si despre adolescenti.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Adriana Ciurdar
La ora 22.00-23.00 va asteptam la o discutie despre sexualitate si psihosexologie.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Luminita Codrescu
Au raspuns la intrebari in ultimele 7 zile:
Amalia,din pacate,intoarcerea
Amalia,din pacate,intoarcerea acasa e inevitabila.Desi stiu ca va aduce ceva probleme.Insa fiind parintii mei si iubindu-ma,sper sa putem trece peste.Ideea e ca mama nu e deloc dispusa sa negocieze.Are o fire impulsiva si,desi multe persoane s-au plans de acest lucru,eu abia acum vad clar ca asa e.Nu discuta,tipa,vorbeste urat,uneori injura,ba chiar o data s-a repezit sa ma loveasca;comenteaza aproape orice decizie pe care o luam in legatura cu copilul nostru.Si astea in prezenta lui.As vrea sa stiu cum as putea minimiza efectele negative aduse de situatia asta tensionata,asupra copilului.Banuiesc ca nu suntem primele persoane care locuim cu parintii,cu toate implicatiile:nervi,amestec fortat in viata noastra,jigniri,incalcarea drepturilor noastre etc.Toate astea in conditiile in care parintii si in special mama ,nu sunt persoane care sa fie dispusi sa discute.Adica ce stiu ei e litera de lege.Restul nu exista.O solutie,din punctul meu de vedere,e distantarea.Ar mai fi si altceva?
Problema e ca mama mea e
Problema e ca mama mea e foarte putin feminina.Adica nu e deloc dispusa sa discute.Incepe sa tipe,sa jigneasca si sa vorbeasca urat.Si ce e cel mai grav,e ca o face in prezenta copilului meu.In momentele astea imi trebuie multa,multa stapanire de sine.O rog ca de dragul copilului sa coboare tonul si sa vorbeasca mai frumos,sa nu il sperie.Dar reincepe si mai pornita.Nu mai stiu ce sa mai fac.Si chestia e ca sunt intr-o situatie in care nu prea am de ales.Trebuie sa locuiesc cu ai mei,o perioada de timp,impreuna cu copilul.Imi e teama ca il va afecta pe el,pana la urma.Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca se amesteca in relatia cu sotul meu,fara sa i se ceara parerea.Si e foarte convinsa ca ceea ce face e foarte bine!Si am 30 de ani!Fara nici cea mai mica remuscare.Ce ar fi de facut in situatia asta?
re: ce e de facut in aceasta situatie
Nu ai ce face...pentru ca daca ai facut tot ce tine de tine,mai mult de atat nu e posibil. ea te trateaza si te va trata ca un copil care nu stie ce face.Asta e perceptia ei. Poti sa o lasi pe ea sa tipe in continuare pana se satura-dar exista anumite riscuri si anume sa faci o mare explozie la un momendat - dar avantajul e ca daca asculti ce zice ea,si faci cum vede ea...cel putin la suprafata se va simtii incantata si reprosurile vor scadea. sau poti sa sa te certi cu ea de fiecare data,dar ea nu va intelege si mereu va exista tensiune.orium ai face tensiune va fi mereu...tu iti cunosti mama ce mai bine si stii cum ai putea sa o manipulezi.
Daca ar fi vorba doar de
Daca ar fi vorba doar de mine,lucrurile s-ar simplifica mult.Insa e vorba in primul rand de baietelul meu,asa ca nu ma pot resemna asa usor.Trebuie sa fie o modalitate pasnica pentru genul asta de situatie.Trebuie sa mai fi trecut cineva printr-o situatie asemanatoare,mai ales ca nu toata lumea are norocul de a se "rupe" de parinti(din punctul de vedere al locuintei comune).
aceeasi problema
si eu ma regasesc in cam in aceeasi situatie de neconcordanta
eu ma comport inca ca o adolescenta/copil in relatia cu parintii mei, rareori reusesc sa ma raportez la ei ca un adult (conform varstei mele); sunt probleme de incredere si respect reciproc. nu stiu daca este cazul si aici, daca conflictele apar datorita faptului ca discutiile nu se poarta la nivelul adult-adult, ci cel de parinte protector-copil rebel. ina mai incerc sa gasesc solutii
ma gandesc ca stiti foarte bine care sunt acele subiecte sau fapte care starnesc discutii. aratati-le parintilor faptul ca le respectati conceptiile (chiar si cele cu care nu sunteti de acord) dar ca alegeti sa abordati altfel unele situatii. a asculta un sfat nu implica obligatoriu si urmarea acestuia, sunteti adult si puteti lua singura decizii pe care ei trebuie sa le accepte chiar daca nu sunt in principiu de acord.
cand tensiunea creste, cand se ridica tonul, cred ca cel mai important e ca dumneavoastra sa va pastrati calmul, sa nu va implicati intr-o cearta ci poate sa parasiti incaparea pur si simplu, sa lasati apele sa se linisteasca pentru ca apoi sa purtati o discutie civilizata intr-o atmosfera mai favorabila. negociere, rabdare si respect.
sper sa mai fie postate sfaturi mai bune si mai concrete care sa ne ajute
M-am distantat foarte mult
M-am distantat foarte mult de mama,in ultimul timp.Salut la intrare si la iesirea din casa,vorbesc strictul necesar,dar in linii mari,am devenit foarte distanta.Simt ca sufera,dar nici vorba sa isi schimbe comportamentul.Si am de gand sa continui asa pana voi vedea o schimbare:macar sa nu mai tipe in prezenta copilului si sa nu imi mai conteste deciziile in ceea ce il priveste.Incerc sa evit sentimente de vinovatie inutile,desi incearca orice sa mi le provoace.Dar ma oboseste ingrozitor situatia asta.Credeti ca gresesc?Oricum,in ultimul timp am realizat ceva trist:dictatura pentru unele persoane,incepe din propria familie.Sper sa ii pot oferi baietelului meu o alta viata de familie:mai libera de prejudecati si de minciuni,si mai ales,libera de o mentalitate limitata si lipsita de respect fata de ceilalti.
Post new comment