Imi este foarte greu sa ma despart de el

am intrat pe blogul dvs. urmarind unele site uri cu teme psihologice.

am unele nelamuriri in ce priveste viata mea afectiva in momentul de fata. dar pentru asta va voi face un scurt istoric :

in anul 2000 am divortat dupa o casnicie de aproape 13 ani. am 2 copii care acum au : baiatul 21 iar fiica mea 18 ani. dupa divort am ramas fara job ( lucram la fostul sot ) asa ca o perioada lunga de timp am avut o ocupata cu aceasta problema. am suferit mult pana sa iau decizia daca e bine sa divortez sau sa accept propunerea fostului sot de a avea fiecare viata lui .dupa cum va dati seama am ales divortul in urma caruia m am ales cu 2 copii si probleme in legatura cu o slujba cat de cat aproaiata de pregatirea mea ( am absolvit institutul politehnic pitesti facultatea tcm subingineri unde l am cunoscut si pe fostul sot ) in fine ...

vreme de aproape 2 ani jumatate am fost ocupata cu gasirea unui loc de munca...refacerea mea fizica ( slabisem aproape 32 kg in 3 luni si nu mi mai reveneam ) si emotionale....apoi m am obisnuit asa singura . si singura am ramas aproape 8 ani. nu asta am dorit , dar nici nu am gasit , in cercurile mele de prieteni sau cunostinte un barbat care sa doreasca sa vorbeasca cu mine si nici la serviciu nu am cunoscut pe cineva . incepusem sa mi fac " griji " in legatura cu mine....timpul trecea , copii cresteau...nu doream si nici nu doresc sa raman singura...dar nici nu stiu cum sa fac sa nu raman singura. o cunostinta mai apropiata m a sfatuit sa incerc pe net ....am incercat....dar persoanele pe care le am cunoscut ...ori erau casatorite...ori interesate doar de sex..nu e cazul meu.

in fine anul trecut la o petrecere am cunoscut un tip pe care l am mai intanlit asa ...in cercul meu de cunostine ( femei singure) cu diferite ocazii. de craciun , ne am intanlit cu gasca la un prieten comun....am discutat , am glumit...am baut...si la un moment dat am ramas singuri....a vrut sa ma sarute...l am lasat dar cand a vrut sa mearga mai departe....l am oprit....au urmat apoi intanliri ....seara tarziu, sau cu gasca...si incet incet ne am apropiat...poate o sa credeti ca sunt ...." nebuna " ...dar cu vremea ne apropiam sufleteste din ce in ce mai mult....am ajuns sa nu ne mai putem desparti . dupa o petrecere ...a ramas peste noapte la mine...dar atat...ca sa o scurtez...dormim impreuna de aproape 5 luni....dar nu am facut sex niciodata. i am spus ca nu vreau ca viata mea sa fie asa cum e acum .

raspunsul lui e invariabil acelasi ma iubeste, cu mine ar vrea sa fie , cu mine ar vrea sa ramana daca ar fi sa ramana cu cineva ( un detalui ffffff important el , prietenul meu , nu a fost casatorit niciodata , nu a dorit acest lucru si nici copii nu si a dorit , si asta spune el din cauza relatiilor cu parintii lui , tensionate si in momentul de fata , dar in tinerete foarte tensionate ..nu a vorbit cu mama lui aproape 20 de ani....iar mama lui a avut probleme de natura psihiatrica fiind internata un timp indelungat la un spital de langa pitesti )

nu stiu ce sa fac imi este foarte greu sa ma despart de el, dar nici asta nu e viata...va rog ...imi spune ca tebuie sa am rabdare ...sa l inteleg si pe el ....si ca el are impresia ca daca ramnem impreuna ....nu am decat de pierdut ...si are impresia ca ia locul cuiva care m ar face fericita ...nu stiu ce sa fac...il iubesc ...ma simt bine cu el...pot sa vorbesc....astept raspunsul dumneavoastra....multumesc pt rabdare...

Nicole,

cred ca ai postat aceeasi intrebare in doua momente diferite, formulata usor diferit.

La prima intrebare, postata ca 'vizitator' ti-am raspuns aici:

http://www.psihoterapie.net/intreaba-un-psiholog/2009/timp-de-aproape-8-...

Aici, in aceasta intrebare vad ca accentul il pui pe faptul ca ai vrea sa iti parasesti partenerul si nu stii cum. Daca asta e decizia ta, aceea de a pune capat relatiei este in regula.

Esti sigura insa ca relatia de care vorbesti si-a consumat tot "combustibilul"? Ca nu doresti sa mai experimentezi putin?

Amalia Lungu
psiholog

Alte raspunsuri date de Amalia Lungu