Ma cert cu parintii mei aproape in fiecare zi

Buna.am o intrebare pentru dumneavoastra si sper ca ma veti ajuta.Am un prieten cu care sunt impreuna de 8 luni si ne intelegem foarte bine.Il iubesc foarte mult la fel si el.Parintii mei intotdeauna gasesc motive de cearta .

Ei spun ca eu stau prea putin cu ei,cu sora mea(care este casatorita de foarte mult timp,are copil si va da un examen in noiembrie si eu incerc sa o ajut cat pot de mult).Mereu ei ma fac sa ma simt vinovata desi eu incerc sa le fac pe plac.Ei doresc sa-mi controleze viata,iar eu doresc ca ei sa aiba mai multa incredere in mine.

Mi-e foarte teama ca ei vor incerca prin diferite metode sa ma desparta de prietenul meu,desi ei nu recunosc ca vor asa ceva.Ei imi spun sa ma intalnesc mai rar cu prietenul meu si sa acord mai multa atentie familiei.Mie nu-mi face placere sa stau cu ei pentru ca de fiecare data imi reproseaza ceva.

Eu am impresia ca ei sunt invidiosi,dar ei nu recunosc.Credeti ca ei aplica metode pentru ca sa ma desparta de prietenul meu? Cum sa fac sa aiba un pic mai multa incredere in mine si sa nu se mai certe cu mine? Considerati ca,cauza principala este invidia lor avand in vedere ca eu am o relatie aproape perfecta cu prietenul meu?

prietenul meu incearca sa ma ajute,dar nu mai vreau sa continui cu cearta asta cu parintii mei.Nu ma simt bine si mi-e teama sa patesc ceva cu sanatatea.astept raspuns,multumesc

Nu exista un raspuns simplu la intrebarea dvs.

Din ce povestiti inteleg ca locuiti inca impreuna cu parintii dvs. Pot presupune ca sunteti inca dependenta financiar de ei. Probabil ca din punctul lor de vedere sunteti inca o persoana inca in formare si se prea poate sa nu aiba inca incredere deplina in alegerile dvs.

Deasemenea este fireasca si nevoia lor de a petrece mai mult timp impreuna. De aici insa pana la "invidie" este cale lunga. Poate "gelozie" ar fi fost un cuvant mai potrivit. Desi nu cred ca parintii dvs. sunt "gelosi" pe relatia buna pe care o aveti cu prietenul dvs. ci probabil doar ingrijorati de ceea ce li se pare lor ca se intampla, de spiritul dvs. de independenta si de importanta pe care o acordati altei relatii, asupra careia ei nu au nici un control.

Eu cred ca cel mai bun lucru pe care l-ati putea face ar fi sa discutati cu rabdare cu parintii dvs. fara a intra in competitie cu ei (desi probabil ca tentatia e mare ).

Explicati-le cu rabdare (da, stiu, rabdarea nu e punctul forte al adolescentilor) ca relatia cu ei, cu familia este importanta pentru dvs. si nu va fi periclitata in nici un fel de relatiile pe care le aveti in afara familiei. Ca sunteti dispusa sa participati si sa ajutati in familie dar ca este normal sa aveti si activitati, relatii in afara familiei. Ca a venit timpul ca treptat sa faceti propriile dvs. alegeri si ca va trebui sa aiba incredere in dvs.

Poate ca nu vor fi de acord cu dvs. chiar din prima discutie dar treptat il vor accepta daca veti invata sa va "vindeti" mai bine punctele de vedere si ideile.

Mult succes in continuare!

Amalia Lungu
psiholog

Alte raspunsuri date de Amalia Lungu