Ma simt foarte marginalizata de propria familie

Buna,
Ce descrii mi se pare foarte graitor - si dureros. Sunt exemple clare de agresiune.

Neindemanarea cu siguranta are legatura cu felul in care esti vazuta in familie. Este posibil ca, la un job, sa te descurci foarte bine, sau este posibil ca, daca seful se poarta ca parintii tai, sa "scoti la iveala" neindemanarea. Oare ce ii face pe parintii tai sa se poarte astfel? Cand a inceput?... Esti singura la parinti?

Ai un jurnal? Sa descrii prin ce treci te-ar ajuta (nu doar pe moment, ci si pe viitor, ca sa constientizezi niste lucruri - eu am facut descoperiri uluitoare citind afirmatii "oarecare" din jurnalele mai vechi!)

Desigur, cel mai bine ar fi daca ai putea apela la un psihoterapeut. Nu stiu insa daca asta presupune ca intai sa ai independenta financiara fata de familie si cum vezi tu acest lucru. Dupa mine, problema e complexa si nu stiu daca e suficient doar sa "gandesti pozitiv"...

Draga mea nu esti nepriceputa!!!!!

Stii, auzind prea des de la ceilalti asta chiar incepi sa crezi si tu si chiar sa vezi doar partea negativa. Mediul sau cei din jur au avut grija sa iti stirbeasca increderea in tine. Faptul ca ei iti zic asa chiar nu te ajuta ba din contra, ajuta la modul in care te fac pe tine sa te simti rau.

Intr-un fel mama ta iti vrea binele doar ca ea nu intelege ca tu decizi ce iti e tie bine nu ea. Ea crede ca a trecut prin mai multe ca tine si stie ca ea are dreptate,dar sa iti spun un secret nu ea iti construieste viata nu ea o traieste ci tu. Deci tu trebuie sa iei deciziile ce tin de viata ta pentru ca nu mama ta va trai in continuare in viata ta ci TU si pentru asta e nevoie sa iti singura deciziile. Chiar daca aceste decizii pot avea anumite repercusiuni asupra ta trebuie sa ti le asumi.Crezi ca prietenul tau merita sa lupti pentru el ,fa-o.....pentru ca el iti va asigura fericirea .... la sensul ca daca il iubesti si te iubeste vei fi fericita si impacata in relatie. Daca vrei sa zici ceva fa-o,pentru ca chiar si daca e gresit nu conteaza tu ai zis-o si stii ca e idee ta si trebuie apreciata de tine. Vrei sa iesi fa-o.... ,incepe treptata treptata sa o inveti pe mama ta ca asta e viata ta si ea nu are voie sa ti-o controleze. Ea te iubeste asta nu o contest,te iubeste in felul ei insa nu are voie sa iti hotarasca viata in locul tau. Tu ai nevoie sa ei atitudine sa iei decizi,sa gresesti sa ai impliniri dar toate facute din consecintele tale nu pentru ca asa vrea ea ci tu.

Spui ca ai devenit introvertita si inchisa. Inseamna ca inainte nu erai asa,inseamna ca era ceva care te facea sa nu mai fi asa.Cauta sa iti aduci aminte cum de ai devenit introvertita sa te feresti de aceste motive si sa cauti cum iti era si ce faceai innainte sa devi asa.

Ai nevoie de timp pana iti vei recapata increderea in tine si mult de furca dar se poate.mai poti apela la un terapeut sa te indrume sa iti recapeti increderea in tine,mai ales ca acum esti in ultimul an de facultate si chiar vei fi dezorientata.
ai rabdare si vei reusi sa faci fata si situatie se va rezolva.

Vei reusi sa treci si peste acest hop asa cum ai facut si peste celelalte

Draga mea,

nu ai nevoie decat de putina incredere in tine

Si la mine a fost la fel, si e si acum, simt ca parintii ma apreciaza cel mai putin si nu ma cred in stare de nimic...mult mai multa importanta imi da un strain. Insa am invatat sa nu ii mai ascult, pentru ca doar ma trag inapoi. Ii informez despre ceea ce fac, si atat. Pe mine cred ca ma ajuta si faptul ca nu mai locuiesc cu ei de mult.

Mama si acum, dupa 10, imi reproseaza faptul ca nu am urmat liceul pe care vroia ea, si ca am facut ce vroiam eu. Insa ei trebuie sa inteleaga ca e viata noastra, si noi luam deciziile, indiferent daca sunt bune sau nu. Tot la fel, altii fac totul mai bine, numai eu, copilul lor, nu stiu sa fac nimic.

Mostenire? Tu stii cata nevoie ai de ea, insa dupa cum vezi, nici nu ai primit-o, iar reprosurile curg. Intreaba-te doar cum o sa fie dupa ce o vei primi...Nu vreau sa se inteleaga ca parintii ne-ar fi niste dusmani, insa eu stiu ca m-am cam ars cu unele lucruri primite de la ei, si nu mai vreau.

Un lucru insa mi-e clar: deciziile in viata mea, eu le iau si sper sa poti sa faci si tu la fel