Mi-e frica sa ma mai si apropii de el

 

De mult timp simt ca viata mea nu e asa cum am visat, de parca as purta o haina de imprumut care ma strange si care nu-mi tine de cald. Acu 10 ani m-am casatorit cu barbatul pe care l-am visat, dupa 6 ani de relatie, cu multe obstacole pe care le-am invins. Avem un copil frumos,pe care ni l-am dorit ambii, dar... A mai ramas atat de putin din relatia de altadata...

Dupa nastere, eu abia numaram zilele pana la consultatia ginecologica de dupa 40 de zile. Imi doream atat de mult sa facem dragoste!

Credeam ca si pentru el va simti la fel, credeam ca va fi o seara deosebita, dar el a intarziat sa se apropie de mine... Am incercat sa ma apropii eu. Nu m-a refuzat, dar parca nimic nu mai era la fel, chiar daca ne simtim bine impreuna. Nici nu mai tin minte cand m-am simtit ultima data dorita cu adevarat!

Acum, de un timp, mi-e frica sa ma mai si apropii de el, caci cateva refuzuri m-au facut sa sufar cumplit! Nu mai inteleg nimic! Am discutat deschis de mai multe ori, nu are pe altcineva, nu are probleme sexuale,nu e bolnav, pretinde ca ma iubeste, dar atractia sexuala, pasiunea, dorinta ii lipseste aproape total.

Suntem inca tineri, sa faci dragoste de 2 ori pe luna, sa dormi noapte de noapte langa barbatul iubit si sa nu-l starnesti, pentru mine e cumplit... La inceputul relatiei noastre ma coplesea el, au fost ani buni cand faceam dragoste zilnic, dupa nastere totul s-a schimbat...

Mai avem si alte probleme, dar nu sunt grave, altfel, ne intelegem destul de bine, oare gresesc daca imi mai doresc sa ma mai simt iubita, admirata, dorita, si nu doar strict in plan sexual? Gresesc sa mai astept gesturi tandre, un pic de romantism?

Nu vreau sa caut astea in alta parte. Cel mai greu este ca il iubesc mult, daca mi-ar fi indiferent ar fi mai usor... Ce ma fac?


Viata intima se schimba. Pentru ca noi ne schimbam! Perceptiile, principiile, valorile pe masura ce timpul trece sunt altele. Nu are cum sa fie acum la fel cum a fost acum 10 sau 16 ani. Dupa nastere este firesc sa te schimbi, sa doresti altceva. Maternitatea duce noi dimensiuni in viata fiecaruia dintre noi, fie femeie fie barbat.

Mai este un aspect pe care, de regula, il neglijam. Unii barbati dupa nastere se simt neglijati si sunt gelosi pe proprii lor copii. De multe ori pe buna dreptate. Dupa ce atata timp au jucat rolul principal in relatie, brusc se trezesc pe locul doi. Proaspata mamica este atat de obosita si epuizata de noile schimbari din corpul si viata ei, de nevoile bebelusului, incat foarte frecevent uita ca mai exista un sot care are nevoie de atentia si intelegerea ei.

Imi este greu sa cred ca dupa o viata sexuala regulata brusc sotul tau nu mai vrea. Ceva, ceva s-a intamplat in relatia voastra. E foarte posibil ca din pricina copilului foarte mic, care iti solicita intreaga atentie, sa nu fi putut sa observi semnele. Pentru ca intodeuna exista semne in momentul in care o relatie ajunge intr-un impas. Nu vrem si nu suntem dispusi sa le vedem, pentru simplul fapt ca ne scot dintr-o situatie cat de convenabila si confortabila pentru noi.

Poate pentru tine a venit moemntul sa decizi ce doresti sa se intample in viata ta. Spui ca iti doresti sa faci dragoste dar si ca-ti iubesti sotul. Din ceea ce spui ca se intampla acum in viata, nevoile tale intime nu-ti sunt implinte de sotul tau. Si nu de ieri de astazi, ci de ceva timp.

A venit momentul sa intelegi ca daca iubesti pe cineva, si acel cineva nu iti ofera ceea ce ai tu nevoie, sunt doua posibilitati: ori iti negi nevoile si ramai cu iubirea pentru acea persoana pe care o accepti asa cum este si iei ceea ce-ti ofera ori pui capat relatiei, suferi o perioada si ulterior cauti o relatie cu o persoana care sa iti dea ceea ce ai tu nevoie. Aseaza-te cu tine la o discutie serioasa, vezi in ce situatie esti cu toate aspectele vietii tale. Apoi discuta sincer cu sotul tau si ulterior ia niste decizii.

Tu esti singura care stii ce-i mai important pentru tine, ce-ti doresti si cum vrei sa arate viata ta. Poate o solutie buna ar fi sa consultati un specialist in probleme de cuplu. Viata ta este importanta si meriti sa-ti fie bine!

Nusa Bugeac
psiholog


Alte raspunsuri date de Nusa Bugeac

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/5083

Cateva precizari

In primul rand as vrea sa va multumesc pentru raspuns. Cred ca nu am putut in cateva randuri sa descriu situatia complexa in care suntem.

Spuneti ca dupa nastere de multe ori sotii se simt neglijati...Poate, dar la noi s-a intamplat altfel. Ne-am implicat ambii in cresterea copilului, faceam totul impreuna, imparteam noptile in doua pentru a reusi sa ne odihnim. Poate ca o fi ceva in neregula cu mine, dar nu numai in plan sexual am simtit o schimbare dupa nastere. M-am simtit neglijata in general, copilul fiind pe primul plan pentru el. De parca imi indeplinisem misiunea si gata....

Au trecut anii, totul se invartea in jurul ei: vacantele, cumparaturile, sarbatorile... O iubesc si eu enorm, dar asta nu ma face sa nu mai am timp pentru EL, mai ales ca acum fetita e mare, are preocuparile ei, prietenele ei... Cum v-ati simti ca sotie, daca la venirea de la servici sotul ar strange in brate doar copilul, iar Dvs. nu v-ar adresa decat un salut? Daca ar fi doar aspectul sexual ar fi simplu. Am discutat de multe ori cu sotul meu... Am inteles ca el ma vede mai degraba ca pe o partenera, ca pe o prietena, ca pe mama copilului lui, iar eu imi doresc sa ma mai simt iubita, admirata, rasfatata.

I-am sugerat sa mergem la un psiholog, dar refuza, sa ma duc singura ce rost are?...

Foarte multi prieteni de ai nostri se plang ca nu comunica, nu au ce discuta unui cu altul. Noi comunicam, stam uneori de vorba pana in zori despre un film sau o carte. Dar in rest...

Ar mai fi ceva... Teoretic e usor de zis sunt doaua obtiuni: sa stai sau sa pleci, dar practic e mai greu. Cat timp dragostea nu s-a stins e greu sa renunti, iar daca as renunta nu prea as avea unde sa plec... mai trist e ca el stie asta... Mai e si fetita noastra.

Ce sa fac, sa renunt la mine, la dorintele si aspiratiile mele? Oricum se vor acumula frustrari, neimpliniri si ma tem ca nu le voi mai putea gestiona in timp.

Intrebam ce as putea face eu ca sa reaprind acea scantee, sa-l fac sa inteleaga ca viata nu se rezuma doar la servici si la copil.

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
f
Q
x
f
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie