Mi-e frica sa nu ajungem la o relatie banala

Ma numesc Alexandra si am 20 de ani...nu stiu cum mi-a venit ideea sa va scriu...insa m-am gandit ca nu am nimic de pierdut...probabil asta va fi unul dintre milioanele de mesaje ale fetelor in incercarea rezolvarii problemelor cu prietenii lor

sunt de un an si jumatate cu cineva....si de cateva luni incoace ceva s-a intamplat cu mine...ca am devenit cam "stresanta" ( cum zice el) ..mereu pusa pe cearta....am devenit geloasa si e ciudat ca nu am motive.

Totu a inceptu acum 6 luni cand el s-a angajat...si nu stiu de ce,insa mi-am dezvoltat o doza de paranoia si mereu am impresia ca ma insala..mereu ma gandesc la cel mai rau..il stresez cu telefoane..il intreb mereu udne e cu cine e ce face....si mi-a zis de multe ori sa nu mai fiu asa ca il deranjeaza....stiu ca ma iubeste pt k ma mereu ma alinta,ma rasfata ,e langa mine cand am nevoie de el...mereu ma ia in brate mereu ma pupa...insa nu stiu de ce nu mai am incredere in el..probabil ca ma gandesc ca deja dupa ce trece mai mult timp sentimentele intr-o relatie se diminueaza si riscul aparitiei unor terte persoane este mai mare....

acum cateva zile am avut o cearta in urma careia el a hotarat ca ar fi mai bine sa ne despartim...ca nu mai suporta...ca vrea "liniste"...pana la urma ne-am impacat (la initiativa mea)...si totul e bine acum...stiu ca e normal sa fie obosit ..

stiu ca e normal sa nu aiba mereu timp de mine...insa nu stiu de ce nu ma pot controla..si mereu ma gandesc la ce este mai rau...poate ca abia acum am ajuns sa il iubesc foarte mult si mi-e frica sa nu il pierd...insa cu atitudinea asta se pare ca in directia asta ma indrept...defectul lui e ca mereu cand ne certam pare nepasator...probabil e constient de sentimentele mele si profita de asta ..nu stiu..eu sunt si mult prea sensibila..stiu asta..mereu sunt afectata peste masura de orice prostioara...ajunsesem candva sa ma pot controla...cand nu mai lasam nimic sa ma "atinga"...insa acum nu o mai pot face..

Am scris deja prea mult si acum ma voi opri..sper ca nu v-a plictisit f tare acest mesaj..pur si simplu am simtit nevoia sa aflu o parere obiectiva..

Alexandra, o inteleapta vorba romaneasca spune ca “de ce iti este frica de aceea nu scapi”.

Prin toate scenariile pe care tu le faci legate de faptul de-a fi inselata de iubitul tau, atragi ca acest fapt sa devina realitate. Cum se zice “ti-o ceri”. Si avand toate aceste scenarii in minte, atitudinea si comportamentul tau devin stresante si obositoare.

Gelozia vine din neincrederea in tine si dintr-o stima scazuta de sine. Nu crezi in valoarea ta si in tine, ca esti suficient de buna pentru a-l pastra alaturi de tine pe iubitul tau. Ia legatura cu un specialist si vezi unde sunt blocajele tale.

La 20 de ani nu-I firec si sanatos pentru tine sa fii atat de roasa de astfel de sceanrii si griji. Esti la o varsta minunata in care e de dorit sa te bucuri din plin de tot ce-ti ofera viata.

Iti recomad intre timp sa citesti doua carti: Arta de-a iubi de Don Miguel Ruiz si Secretul umbrei de Debbie Ford.

Ai incredere in tine, poti reusi orice iti propui, daca vrei cu adevarat!

Nusa Bugeac
psiholog

Alte raspunsuri date de Nusa Bugeac