Nu ii mai suport pe parintii mei

Am 33 de ani si m-am izbit de aceeasi problema.Parintii mei sunt in varsta si mereu ma izbeam de "sa nu ti se intample ceva "(am alergie la formularea asta).Din pacate am ajuns in stadiul in care am atacuri de panica in momentul in care parasesc "cuibul";astept mereu sa mi se intample o neplacere.Vreau sa spun ca am fost ajuns o persoana care nu avea incredere in ea.Am muncit mult cu mine insami ca sa trec de pragul asta.Toate acestea au ajuns de mi-au afectat viata sociala.Nu-ti lasa parintii sa-ti coordoneze viata-impune niste limite pt ca altfel vei fi ca o marioneta pe care o vor manui exact cum vor ei.Va fi dificil la inceput dar se vor obisnui.Iti doresc sa fii inteleapta si MULT SUCCES!!!

Wow, nu sunt singura. Am exact aceeasi problema cu parintii mei, numai ca tatal e plecat in america de 18 ani (eu am aproape 24 de ani acum) dar ne suna mereu si ne verifica si etc. In orice caz, cand toti copiii mergeau in excursii eu stateam acasa, la petrecere nu aveam voie ca cine stie ce imi puteau face (droguri alcool etc) munte mare in nici un caz, si tot asa. Mai ales tata era cu scenariile apocaliptice si ca nu trebuie sa am incredere in nimeni cu exceptia familiei. Eu din fire sunt foarte independenta, si mai ales imi place f mult sa calatoresc. Asa ca am facut-o, incet incet, cu pasi mici, si mai ales fara sa afle ai mei. Plecam la munte dimineata cu primul tren si ma intorceam seara, mama stiind ca eu eram la facultate in timpul ala. Alti copii in situatii similare se razvrateau si plecau fara sa le pese de ce ar zice parintii, dar eu nu pot sa fac asa. Am facut-o o data si m-am simtit extrem de prost. Mamei i-a trecut supararea destul de repede, dar asta nu a schimbat cu nimic fapta mea. Si cred ca si tu esti asemanatoare, ca daca nu ti-ar fi pasat ai fi facut ce vrei tu fara sa iti pese de ei. Era foarte bine daca mentionai ce varsta ai. Eu si acum la aproape 24 mai am probleme, nu pot sa vin prea tarziu acasa, si tre sa duc munca serioasa de convingere sa plec cate 2-3 zile la munte, si asta nu prea des evident. Tot anul asta am fost plecata de vreo 3-4 ori, cate 2-3 zile. Ideea e sa o iei incet, sa le explici ca esti perfect capabila sa te descurci, si ca altfel nu o sa inveti nimic, daca stai inchisa in casa. Experienta de viata nu se dobandeste intre 4 pereti, si nici din spusele altora. Sunt sigura ca si parintii tai cand erau tineri au facut destule impotriva dorintei parintilor lor. Plus, daca te iei dupa altcineva si gresesti, mai rau regreti decat daca gresesti in urma alegerilor tale. Asa macar stii ca ti-ai facut-o tu cu mana ta si asta e. Parintii tai acum ar trebui sa inteleaga ca te ajuta mai mult daca sunt acolo pentru tine, sa te prinda daca e sa cazi, decat daca te tin cu forta in cuib..pentru ca dupa ce ei nu vor mai fi, tu nu o sa stii sa zbori. Si nu o sa fie nimeni sa te prinda atunci. Iti urez mult succes, rabdare, si intelegere.