Nu stiu cum sa fac sa schimb ceva in viata mea

Buna ziua! imi scriu aici "povestea" pentru a ma descarca psihic, simt nevoia sa fiu ascultata, sa inteleg unde gresesc, mereu am incercat sa ma ridic singura de jos crezand ca eu ma pot ajuta cel mai mult, dar nu mai poooot.

Am aproape 23 ani, stiu ca am viata inainte, dar simt ca viata mea trece fara sa se schimbe nimic, ma-nvart intr-un cerc fara iesire si nu stiu cum sa mai scap o data. Ma urasc pentru ca fara sa vreau par puternica, dar numai eu stiu cat de sensibila pot sa fiu. Incerc sa fiu multumita cu ceea ce am, ca sa nu-L supar pe Dumnezeu, pentru ca stiu ca se poate si mai rau, dar in acelasi timp, ca orice om, vreau mai mult de la viata si nu cred ca vreau imposibilul, ci doar o existenta normala, zic eu. Vreau sa am o slujba, sa fiu o persoana independenta, sa nu mai depind si la varsta asta de familia mea si o persoana care sa-mi arate ca tine la mine, sa-mi redea increderea in mine. In privinta job-ului, am terminat facultatea anul trecut si nu am reusit nici pana acum sa-mi gasesc ceva de lucru, eu fiind si dintr-un oras mai mic, unde, cu atat mai greu se gaseste de lucru. Problema cealalta consta in faptul ca traiesc singuratatea in doi, sunt cu un tip de cateva luni bune, dar e o persoana foarte inchisa, care nu-si dezvaluie sentimentele, nu are incredere in femei, pentru ca a fost dezamagit, oricat am incercat eu sa fac primul pas, adica sa-i arat ca tin la el.

Eu stiu ca si el tine la mine, dar eu am nevoie sa-mi arate, sa fie tandru cu mine, eu sunt o persoana foarte sensibila, desi la prime vedere nu par asa. Ma cauta mereu, e genul de persoana pe care te poti baza, dar foarte inchisa. Felul lui de a fi simt ca ma distruge, ma face sa tanjesc dupa marea mea iubire, de care m-am despartit de 2 ani si vad ca nu am trecut nici acum peste asta, ex-ul era exact ceea ce dorea sufletul meu: tandru, afectuos, comunicam mai bine si multe altele...Cu fostul am trait cea mai frumoasa perioada din viata mea (desi din pacate nu f lunga, vreo 7 luni, dar lunile astea simt ca mi-au marcat existenta pentru totdeauna si nu exagerez cu nimic), in acealsi timp mi-a facut cel mai mare rau pentru ca tocmai cand aveam mai multa incredere in mine si in el, dupa multe dovezi de iubire, s-a gandit brusc sa ne despartim, dand o explicatie puerila si nefiind dispus la dialog...Am devenit o persoana f vulnerabila, imi simt sufletul exact, exact ca o rana deschisa, la cea mai mica atingere imi vine sa plang, simt o durere cumplita in suflet si de multe ori am regretat ca m-am nascut, poate de asta Dumnezeu nici nu ma asculta, desi m-am rugat mereu la El. Cu mama nu ma inteleg deloc, poate si din cauza diferentei de varsta, ea avand 57 ani, cu cei 3 frati ma inteleg f bine, dar ei sunt baieti, au fiecare familiile lor si nu am cum sa vorbesc cu ei despre ce simt eu, nu inteleg ei ce simte o fata, tipul cu care sunt acum e prieten cu ei si din punctul lor de vedere e perechea potrivita pentru mine, iar tatal meu a murit intr-un accident cand aveam 12 ani, asta a fost o alta lovitura peste care am trecut foarte greu deoarece eram foarte atasata de el, eram fata lui tata cum se zice. Chiar nu stiu cum sa fac sa schimb cva in viata mea, macar un servici daca as avea nu as mai avea atata timp liber sa am gandesc la toate astea, iar independenta financiara m-ar face macar sa am simt mai puernica. De terminat relatia si de incercat cu altcineva nici nu ma gandesc pentru ca mi-e frica sa nu dau de cineva si mai nepotrivit. Deja ma simt mult mai bine pentru ca am scris toate astea, aaa si vreau sa intelegeti ca nu-s asa pesimsita si prapastiaoa tot timpul, dar uneori am momente grave de "cadere", de aceea as avea nevoie de niste sfaturi din partea dvs. Va multumesc pentru timpul acordat. O zi buna!

Vrem o viata mai buna, o relatie care sa ne implineasca, o casa mai mare, o masina mai noua, dar… Este fireasc, insa una dintre fricile fundamentale ale fiintei umane este frica de schimbare. Dorim altceva, dorim ca multe sa se schimbe in viata noastra, dar… este dificil sa parasim zona noastra de confort, sa schimbam obiceiurile si ritualurile noastre zilnice.

Continuand sa facem aceleasi lucruri ca si pana acum, nu vom obtine rezultate diferite. A spera va fi altfel nechimband nimic, tine de imaturitate si de domeniul imaginarului. Pentru ca viata noastra sa se schimbe nu-i suficient sa dorim si atat. Avem nevoie de schimbare. Incepand cu gadurile si atitudinile noastre si finalizand cu actiunile. Pentru inceput este nevoie de o imagine clara a ceea ce dorim sa obtinem, cu cat mai multe detalii si imagini.

Urmatorul pas ar fi sa luam fiecare sector din viata noastra si cu o foaie de hartie in fata sa notam ce si cum am dori sa arate peste 6 luni, un an, cinci ani, zece ani.Cu cat este mai clara imaginea vietii, slujbei, relatiei pe care dorim sa le avem, cu atat mai repede vor materializa in viata noastra. Apoi creativitatea noastra intra in scena. Ce putem face in acest moment si tine de noi pentru fiecare din lucururile pe care vrem sa le obtinem. Si a doua zi procedam la fel si urmatoarea tot asa. Pas cu pas ne apropiem de ceea ce ne dorim.

Schimbarea incepe cu pasi mici. Spui ca traiesti o singuratate in doi insa ti-e frica sa rupi acesta relatie pentru simplul motiv ca ai putea da de ceva mai rau.

Pana nu vei lua decizia sa iesi din aceasta relatie care nu iti face bine, nu ai cum sa fii libera si dispoibila pentru o relatie asa cum iti doresti tu. Simplele dorinte nu-s suficiente, actiunile ne apropie de viata pe care ne-o dorim!

Nusa Bugeac
psiholog

Alte raspunsuri date de Nusa Bugeac

Ema,

ce scrii tu aici se inscrie in genul dramei, unde inevitabil se termina prost, dar plin de invataminte si intelepciune greeeu castigata.

Daca asta e genul pe care-l preferi, nicio problema. Unii oameni devin extrem de talentati in a-si crea o existenta intesata de dorinte ascunse-niciodata-implinite, frustrari adanci, angoase complexe, pe scurt o suferinta rafinata si voluptoasa.

La un moment dat (nu mai e mult pana atunci!) vei fi fata in fata cu unul dintre marile Adevaruri ale vietii si te vei afla in situatia in care vei decide sa-l accepti, sa-l respingi, sa-l ignori sau sa-l lasi pe mai tarziu.

In functie de decizia ta, vei intelege (sau nu) ca intre a avea un servici, prea mult timp liber si a nu te mai gandi atat la problemele tale exista doar niste legaturi subiective, create de tine, si nu unele bazate pe legea cauzalitatii.

De pilda, ce-ai crede daca ti-as spune ca chiar si acum, in acest moment al vietii tale, in aceasta configuratie de fapte, ai suficient de multe posibilitati si resurse pentru a te simti fericita si increzatoare in sansele tale?!

Simina Munteanu
psiholog clinician

Alte raspunsuri date de Simina Munteanu