Recapatarea increderii persoanei iubite

Sunt impreuna cu prietenul meu de mai bine de doi ani.
Ne-am cunoscut intr-un tren, si 4 zile mai tarziu eram impreuna. El a fost indragostit nebuneste de mine, eram totul pentru el, dar eu, din cauza esecurilor sentimentale prin care am trecut, desi il iubeam la fel de mult, nu am stiut sa-I arat asta.

Mai mult decat atat, ne desparte o distanta de 200km (locuim in orase diferite), dar relatia a functionat asa (ne vedeam la mine cam la doua saptamani) dupa care el, dupa 8 luni, satul de toanele mele, si crezand ca nu-l iubesc si imi bat joc de el, a cunoscut o alta fata cu care a petrecut aproximativ 1 luna si jumatate. In aceasta perioada noi am fost despartiti, eu suferind enorm, pentru ca mi-am dat seama ca am gresit nestiind sa-mi arat sentimentele si in acelasi timp ranindu-le pe ale lui.

Cam la 2 luni dupa despartire, timp in care eu l-am bombardat cu mesaje si telefoane, implorandu-l sa se intoarca, noi ne-am intalnit din nou. Nu stiu daca inca mai era cu tipa respectiva, i-am spus ca pe mine nu ma intereseaza si ca eu nu pot trai fara el.( Vreau sa mentionez ca desi noi aveam 8 luni impreuna eu nu ii cunoscusem parintii si cu cealalta a ajuns acasa dupa doar cateva saptamani).

La scurt timp am reluat relatia, si desi mi-a spus ca nu o sa ma mai poata iubi niciodata am simtit din nou iubirea. Se purta cu mine ca si cu o printesa, imi spunea ca ma iubeste, am fost la el acasa, i-am cunoscut familia, totul era ca in povesti, pana cand ceva s-a intamplat din nou.

A venit la mine (de la cei 200km) si eu am intarziat la intalnire. L-am lasat sa ma astepte cam o ora. De atunci totul s-a stricat el reprosandu-mi ca am facut exact la fel ca inainte cand ma astepta cate 2 ore in gara. Mi-a reprosat ca nu am reusit sa ma schimb desi am facut tot posibilul in privinta asta.

Am continuat relatia dar el se comporta “ciudat”. La telefon imi arata foarte multa raceala, nu mai era ca inainte dar cand eram la el acasa, totul era din nou ca in povesti. Se comporta minunat timp de 2 zile dar dupa ce plecam de la el din nou era rece.

Am banuit atunci ca poate are pe altcineva.
Am citit arhiva lui de messenger si am descoperit o relatie mai mult spirituala cu o colega de serviciu (casatorita), care pare foarte indragostita de el, il alinta cu diverse dulcegarii, ii cumpara diverse lucruri, etc. Din conversatii nu reiese ca el i-ar raspunde la avansuri, dar pe mine m-a afectat asta foarte tare, am incercat sa discut cu el, imi reprosa ca sunt geloasa, si nu puteam sa rezolv problema niciodata. Simteam cum se raceste de mine tot mai mult, mi-a spus la un moment dat ca nu ma mai iubeste la fel ca la inceput, am acceptat asta si am continuat sa sper ca ma va iubi. El a continuat sa aibe discutii cu respectiva pe internet, ea sugerandu-I deseori sa se desparta de mine. Am tinut asta in suflet timp de 9 luni de zile. I-am citit conversatiile cu ea, si fiind ca o oglinda a sufletului lui incercam sa ma corectez, sa fiu asa cum si-ar dori el sa fiu. Am reusit o perioada, pana cand am gresit din nou. Eu sunt o fire foarte tacuta, introvertita, plang mult, sunt timida. Toate astea sunt rezultatul unei copilarii traumatizate de tatal meu. El stie asta dar spune ca ar fi cazul sa-mi revin si daca nu pot face asta inseamna ca nu vreau eu. Din aceasta cauza nu sunt foarte comunicativa si el a interpretat asta ca fiind dezinteres fata de ai lui. Ma doare tare pentru ca nu este asa deloc. Eu il iubesc enorm, ii iubesc pe parintii lui, am regasit la el caminul si afectiunea de care eu nu am avut parte in copilarie, imi doresc o viata intreaga alaturi de el, este un om minunat.

Zilele trecute, fiind la el l-am intrebat din nou “daca nu ma iubeste de ce continua relatia cu mine?”…Mi-a raspuns cu lacrimi in ochi ca tine enorm la mine si ca a sperat tot timpul ca o sa ma schimb.(aici referindu-se la lipsa de comunicare dintre mine si tatal lui, la faptul ca eu plang deseori motivul fiind durerea din sufletul meu cauzata de acele conversatii).

Dar eu am gresit din nou: i-am trimis respectivei tipe un mesaj sa il lase in pace, am amenintat-o ca sotul ei va afla totul daca nu se opreste. Dar ea a negat evident totul, mi l-a dat pe sotul ei sa vb cu el, care mi-a spus ca el are incredere in sotia lui,,,m-au jignit foarte mult.

Dupa toate astea prietenul meu este dezamagit (atat ca am citit conversatiile lui cat si ca i-am vorbit respectivei), spune ca si-a pierdut increderea in mine, ca m-a primit in casa lui, mi-a pus totul la dispozitie si eu l-am tradat.

Intrebarea mea este: as mai putea sa-I recasting increderea? Il iubesc enorm nu vreau sa-l pierd, as vrea parerea unui specialist daca eu am procedat bine cand am vorbit cu ea, daca el a procedat bine cand I se confesa colegei, cand ii accepta avansurile, si oare ce simte el daca spune ca nu ma iubeste, dar nici relatia nu o rupe, spune doar ca tine mult la mine.

As vrea sa va mai spun ca el este o fire singuratica, foarte sensibila, nu are prieteni si m-am gandit deseori ca a gasit in ea o buna prietena dar ea indragostindu-se de el a incercat sa-l ademeneasca.

Vreau sa stiu ce ma sfatuiti sa fac, cum sa salvez aceasta relatie dupa ce el spune ca nu mai poate avea incredere in mine?????? (mentionez ca el este Pesti iar eu Capricorn)

Va multumesc!

Sunt sigura ca stii si tu..increderea se pierde si se dobandeste in timp..si baza increderii o reprezinta respectul, pe toate planurile..inclusiv spatiul personal, pe care prietenul tau probabil ca si l-a simtit invadat atunci cand i-ai citit converstiile..
Din ce ai facut tu, prietenul tau poate a inteles ca tu nu ai incredere in el..si atunci nu iti mai acorda nici el asta.

Deasemenea, a iubi pe cineva inseamna a accepta complet persoana respectiva, cu tot ce are, bun sau rau..si acceptarea e un proces care dureaza, si care depinde de cat de sincer si de eficient comunicati.

Ai putea cred sa incerci sa-i respecti si lui, si tie intimitatea, spatiul personal de care aveti nevoie..sa te ocupi mai mult de tine. Iti recomand sa citesti si articolul despre spatiul personal, de pe acest site.

Nu cred ca exista specialisti avizati in evaluarea actiunilor tale ca fiind corecte sau gresite..doar tu singura poti sa faci asta, in functie de efectele pe care le au in viata ta. Si mai bine cred ar fi sa accepti faptul ca tot ce faci intr-un moment iti este pe undeva benefic, prin alte parti mai putin...si e ok, nu poti sa le ai pe toate..si toti oamenii se comporta impulsiv uneori...

Poti sa inveti din trecut, iar in prezent sa iti acorzi acel timp de care ai nevoie pentru a analiza avantajele si dezavantajele fiecarei posibilitati inainte de actiona.

Alexandra Ghiran
psiholog

Alte raspunsuri date de Alexandra Ghiran