Sunt disperata!!! Nu vreau sa divortez!!!

daca 2 persoane nu se mai inteleg nu merita sa-ti sacrifici viata stind cu teama ca te insala sau pleaca.

cu cit e teama mai mare cu atit persoana este mai vicleana si mai profitoare.

oricit ai darui acestei persoane =fie barbat ori femei =doreste tot mai mult de la tine fiindca stie ca prin asemenea santaj poate face ce vrea si poate obtine tot ce-si doreste.

divortati daca altfel nu se poate deoarece fiecare sut in fund e un pas inainte si s-ar putea sa fie pasul bun

Sunt intr-o situatie disperata, nu stiu ce sa mai fac de ziua ei sotia mi-a zis ca vrea sa divorteze este decizia ei, pentru ca stau foarte mult la calculator, nu ieseam impreuna afara, nu avem cerc de prieteni, nu o ajut si multe altele , ca sunt prea gras aveam peste 130 de kg si am slabit 30 de kg numa in 2 luni jumatate de suferinta si vointa care o am in mine pentru a fi impreuna. Cuvintele ei au fost ca am umilito, eu am facut totul pentru casa, nu beau, nu fumez nu merg la femei, jocuri de noroc, stateam la calculator si mai nou ca nu ne potrivim, nici nu-mi da voie sa o ating, acum stam despartiti am plecat a doua oara cand i-am luat telefonu din mana ca sa nu sune pe soacramea, care nu ne da pace deo viata intreaga, daca apar ceva probleme intre noi repede divort si mai nou cand a vazut ca sotia mea este hotarata a zis ca nu se baga da strica actele pe apartament, asta este sprijinul ei de la inceput. I-am explicat si o rog sa aibe incredere in mine ca ma schimb si credetima nu as dori la nimeni sa ajunga in situatia mea si daca mi-ar da o sansa sa fim impreuna nu va regreta toata viata o iubesc atat de mult, foarte mult imi dau seama si recunosc ca am gresit fata de ea si copilul nostru, RECUNOSC CA NU AM AJUTAT-O TOT TIMPU , DAR AM JURAT CAND NE-AM CASATORIT ,, SI LA BINE SI LA GREU'' dar nu doresc decat sa fim impreuna, va rog sa ma credeti nici nu stiti cata iubire si dragoste zace in mine pentru familia mea. Sper sa nu fie prea tarziu ca nu cred ca viata ar mai insena ceva pentru mine, viata este familia mea si as face orice pentru ea. Dumnezeu ne incearca si asta este o incercare foarte grea, am inteles ca am gresit m-am luminat la minte sa zic asa pentru ca sotia nu merita ceia ce am facut eu, sunt minore dar cu timpu se aduna si rabufnesc intr-o zi, si daca tii la familia ta, o iubesti cu adevarat nici nu stiti cat de greu este cata suferinta nici nu va imaginati. Sper ca totul sa de termine cu bine ma rog la Dumnezeu si viata mia dat o incercare foarte grea eu am taria si forta sa trec peste ele sa invat din greseli, nu are incredere in mine zice ca dupa o perioada revin iar la obiceiurile mele, nu as putea face asa ceva prin ce am trecut si trec, crdetima. O iubesc atat de mult pe sotia mea si fata noastra, fac totul pentru ele numai sa-mi dea o sansa, nu vor regreta niciodata. Va multumesc si aveti grija fiti iubitori, tandri, afectuosi aratati asta nu lasati iubirea si dragostea sa stea ascunsa in suflet cum a stat la mine, intr-o zi se revota si doare foarte tare.

si eu ma aflu inr-o situatie asemanatoare . Sunt castorita da 2 ani si am fost prietena cu sotul 5 ani . Nu ne mai intelgem sub nici o forma. Si asta de cand a aparut pe lume fetita noastra care acum are 2 ani. Inainte de a naste eram foarte fericiti , apoi ne-am mutat cu bunica lui pemtru k nu aveam unde sa locuim. Si au inceput certurile pentru k asa se intampla cand intervine o alta persoana. Oricum sotul meu isi iubeste familia foarte mult tind sa cred k mai mult decat pe mine si pe fetita. Pentru el parintii au dreptate si orice zic eu nu conteaza. Sunt hotaraata sa divortez pentru k m-am saturat sa ma lupt cu morile de vant. Sunt un nimeni in fata lui .... parintii lui si bunica au mereu dreptate. ce ma sfatuiti??//

Citesc cu stupoare si uimit sant de cate probleme exista in familii. Ma intreb, oare unde-i dragostea si respectul care l-am avut la inceput cand unul se doreste pe celalalt?!
Desigur ajungand pe un astfel de forum, sant intr-o situatie asemanatoare. Din pacate.
Teoria si juramantul din biserica "... sa fim impreuna la bine si la rau pana cand moartea ne va desparti..." se pare ca este o banala urare inaintea unui festin.
Dar sa trec la ceva concret. In primii ani ai casniciei ne iubeam ca nebunii, dar ne si certam. Din cele mai absurde motive. Cu timpul am inceput sa se rareasca certurile, dar cand apareau erau de o intensitate mai mare. Am petrecut concedii de vis impreuna, parerea mea. Parerea ei este ca nimic nu a fost frumos intre noi pe parcursul celor 19 ani de casnicie. Poate doar fiul nostru de 14 ani.
Acum ea avand o pozitie sociala si materiala foarte buna, doreste sa dea divort pe motiv ca nu mai are nici un sentiment ptr. mine (cu toate ca inainte cu o sapt. am intretinut relatii sexuale! )ca vrea sa-si traiasca restul zilelor in liniste si singura. EU NU VREAU DESTRAMAREA FAMILIEI. Cred in refacerea casnicie.
Asa cum mai sus sant sute de sfaturi sa dai divort, doresc sa-mi spune-ti cum pot sa recastig dreptul la viata si sa ofer fericire familiei mele.
Multumesc anticipat

Citesc cu stupoare si uimit sant de cate probleme exista in familii. Ma intreb, oare unde-i dragostea si respectul care l-am avut la inceput cand unul se doreste pe celalalt?!
Desigur ajungand pe un astfel de forum, sant intr-o situatie asemanatoare. Din pacate.
Teoria si juramantul din biserica "... sa fim impreuna la bine si la rau pana cand moartea ne va desparti..." se pare ca este o banala urare inaintea unui festin.
Dar sa trec la ceva concret. In primii ani ai casniciei ne iubeam ca nebunii, dar ne si certam. Din cele mai absurde motive. Cu timpul am inceput sa se rareasca certurile, dar cand apareau erau de o intensitate mai mare. Am petrecut concedii de vis impreuna, parerea mea. Parerea ei este ca nimic nu a fost frumos intre noi pe parcursul celor 19 ani de casnicie. Poate doar fiul nostru de 14 ani.
Acum ea avand o pozitie sociala si materiala foarte buna, doreste sa dea divort pe motiv ca nu mai are nici un sentiment ptr. mine (cu toate ca inainte cu o sapt. am intretinut relatii sexuale! )ca vrea sa-si traiasca restul zilelor in liniste si singura. EU NU VREAU DESTRAMAREA FAMILIEI. Cred in refacerea casnicie.
Asa cum mai sus sant sute de sfaturi sa dai divort, doresc sa-mi spune-ti cum pot sa recastig dreptul la viata si sa ofer fericire familiei mele.
Multumesc anticipat

O experienta asemanatoare am trait si eu;nu-ti spun cum s-a terminat, pt ca s-a terminat si sa stii ca stressul asta te imbolnaveste...cauta ajutor de specialitate dar nu mai pomeni de divort ca doar nu-ti doresti asta. Ai grija: cu gandurile tale atragi acest divort. Esti ceea ce gandesti.Gandeste-te mai bine cum sa-l recuceresti si cum sa-l faci curios de tine. Mult succes!

Si eu sunt cam in aceeasi situatie, doar ca eu m-am mutat in chirie, nu cu familia. Eu am 24 ani, il iubesc si ma iubeste dar totusi spune ca e mai bine sa ne despartim. Am invatat ceva din experienta mea de pana acuma si o sa te sfatuiesc si pe tine, nu te injosi in fata lui, incercati sa aveti discutii civilizate fara a vorbi de impacare, lasa-l sa-ti simta lipsa, lasa-l sa-i fie dor de tine. Discuta cu sotul tau si spune-i ca nu e bine sa divortati in graba, asteptati sa se mai linisteasca apele, apoi luati o hotarare.
Incearca sa nu iei totul asa de tragic, gaseste-ti o ocupatie, cauta ceva care sa te faca sa te simti bine, lasa-l sa aiba el impresia ca ia hotarari, tu doar incearca sa devi ce vrei tu sa fi, sa fi multumita cu tine insati, lucrurile astea se vad si se apreciaza.
Du-te la un specialist, vorbeste-i despre problema ta si poate vei reusi sa il convingi si pe sotul tau sa te insoteasca.
Bafta!