Ticurile nervoase

Baiatul meu de 10 ani are ticuri nervoase (isi scutura capul), de un an de zile, de cand m-am despartit de sot. Acete ticuri dispar si reapar , intensificandu-se la fiecare aparitie. Ce trebuie sa fac? Are nevoie de psihoterapie, tratament medicamentos sau o sa dispara cu timpul? Sunt foarte ingrijorata pentru el.
Cu multumiri
Emoke

Ticurile

Ni se întîmplă foarte des să observam la cei din jurul nostru, indiferent de vîrstă ticuri. Ba chiar uneori ni se atrage atenţia că şi noi suntem posesorii unei astfel de conduite repetitive şi involuntare.

Dar ce sunt ticurile?

Ticurile sunt contracţii repetitive şi involuntare, imperioase a unor grupe de muşchi ce duc la executarea unor mişcări stereotipe ce reprezintă „caricatura unui act natural”. Există ticuri simple, cele mai comune manifestîndu-se la nivelul capului (clipitul, încruntarea, etc) dar ele se pot asocia dînd naştere la secvenţe de mişcări ce pot lua forma unor manierisme bizare.

Există foarte multe tipuri de ticuri, ele pot fi izolate sau se pot grupa la aceeaşi persoană. Iată cîteva dintre tipurile de ticuri:

• Ticurile faciale: clipirea pleoapelor, încruntarea sprîncenelor, protuziunea limbii, mişcarea bărbiei.
• Ticurile de la nivelul gîtului:clătinare, înclinare, negare rotire
• Ticurile respiratorii: sforăitul, căscatul, suflarea nasului, tuşire, ventilare
• Ticurile fonatorii:plescăirea limbii, mormăit, emisie de sunete mai mult sau mai puţin articulate
• Ticurile verbale: cuvinte sau fraze („deci”, „ştii”, „întelegi”)
• Ticurile de la nivelul membrelor : ridicarea umerilor, a braţelor, a mîinilor, etc.

In ce conditii apar ticurile?

În copilarie 15% dintre copii au ticuri, însa aceste ticuri sunt tranzitorii, pasagere şi în 80% din cazuri dispar de la sine. Însa exista şi posibiliatea ca ticul să nu dispară, ci dimpotrivă să se fixeze şi să se cronicizeze.

Ticurile pot apărea:

 Ca urmare a imitaţiei gestului unui adult, fara ca acest gest să aibă vreo semnificaţie.

 Ca raspuns la un tratament medicamentos, cu atît mai mult cu cît acesta are efect stimulant

 Ca urmare a unei acţiuni practice (de exemplu protejarea ochilor de soare prin strîngerea lor, gest ce poate deveni în timp un tic)

 Ca simptom asociat în 60% din cazurile de hiperactivitate

 Ca simptome a unor afecte, conflicte, situaţii stresante, traumatizante, şi poate deveni o cale privilegiată de descărcare a tensiunilor. Acestea se instalează progresiv intr-un anumit moment al evoluţiei copilului şi are o semnificatie la momentul respectiv. În timp semnificatia se pierde iar ticul ramîne şi se poate croniciza. De regulă evoluţia este de la ticuri simple, apoi apar ticurile complexe şi chiar ritualurile obsesive.

Ce putem face impotriva ticurilor?

Ticurile apar de obicei în starea de veghe şi dispar în timpul somnului. Copilul resimte acest gest ca fiind irezistibil, însă prin voinţă sau distragerea atenţiei poate fi suprimat temporar. De multe ori el este insoţit de un sentiment de ruşine sau vinovaţie care se datorează de cele mai multe ori anturajului care îl ridiculizează. De fapt reacţia celor din jur este esenţială pentru evoluţia ticului.

Ar fi de preferat ca atitudinile extreme să fie evitate adică:

1)ironiile, ridiculizările, interdicţia sau observaţiile extrem de insistente care vor intensifica anxietatea şi o vor lega direct de descărcările motorii;

2)ignorarea ticului deşi este evident şi perturbator pentru copil duce la perpetuarea gestului.

Cînd este cazul să contactăm un psiholog?

Dacă ticul a apărut ca urmare a unei situaţii stresante sau traumatizante pentru copil (accident, boala, moartea cuiva apropiat, conflicte în familie, separarea temporară sau definitivă de unul din părinţi sau de amîndoi, schimbarea locuinţei, apariţia unui frate mai mic, începerea grădiniţei sau a şcolii, etc.) este de preferat să se ceară suport specializat cît mai repede pentru a se evita fixarea şi cronicizarea ticului. Sunt necesare sedinte de consiliere sau terapie in functie de cat de problematica este sitiatia.

De regulă ticurile apărute ca simpom al unor stări interioare sunt cele care au o semnificaţie simbolică, şi deşi aceasta se pierde în timp, ticul se menţine, iar aceşti copii cu ticuri vor deveni adulţi cu ticuri.

psiholog drd. Diana Teodorescu

Alte raspunsuri date de Diana Teodorescu