Timp de aproape 8 ani nu am avut nici o relatie

Sunt o femeie de 45 de ani.Am divortat in 2000 si timp de aproape 8 ani nu am avut nici o relatie. La inceputul anului am cunoscut un barbat , amic cu o tipa din gasca mea. Totul a inceput asa intr o doara cum cred ca se intampla la toata lumea.

Discutii ...." la vrajeala "...intalniri cu gasca.....incet incet ne am apropiat , am inceput sa ne vedem si singuri......iar de la un chef....s-a oprit la mine, era cam ametit. Si atat. Am continuat cu intanlirile, in special seara tarziu, ma conducea acasa...si atat.

Intr o seara a ramas la mine ( am uitat sa va spun ca am 2 copii : un baiat de 21 de ani si o fata de 18) am vorbit pana spre dimineata si apoi ne a luat somnul: si atat. Au urmat si alte nopti dar niciodata nu am facut dragoste.

Ne stim de 6 luni...dormim impreuna de aproape 3 luni jumatate , imi spune ca ma iubeste, ca poate vorbi cu mine aproape orice , ca are incredere in mine...dar.....traiste cu teama ca relatia noastra imi aduce prejudicii..... imi face rau...ca strica echilibrul intre mine si ceilalti membrii ai familiei mele....dar nici nu se poate desparti de mine ....

Am discutat cu el , i am spus ca o astfel de relatie nu e ok pentru nici unul din noi : ma refer la faptul ca dormim impreuna . I am spus ca il iubesc , ca doresc sa fiu mai mult decat prietena lui , si ca astept un raspuns. Mi a spus ca o sa se gandeasca ...dar de cate ori il intreb ( sa nu va inchipuiti ca zilnic ) imi raspunde ca este foarte greu pt el sa se gandeasca la ce ma framanta pe mine .

El stie ca ma iubeste si e tot ce conteaza.Eu ce sa fac? Nu pot sa dorm cu el si in acest timp sa am un partener pentru sex. Nu sunt genul. Si asa am trecut cu greu peste unele bariere din sufletul meu , dar tb sa recunosc ca a avut un rol important prietenul meu si mi a redat icrederea in mine si dorinta de a avea o viata normala ( adica sa am o relatie normala cu un barbat ) Dar se vede ca nu cu el.

Il iubesc....stie ....am avut curajul sa i spun ...am avut curajul sa i spun si ce doresc de la noi , de la el. Refuza sa se gandeasca.Si daca insist sa primesc un raspuns ......ma acuza ca il fortez...ca se simte...presat. Va rog , din suflet , da ti mi un sfat...

Poate ca cea mai buna idee ar fi sa il intrebi pe prietenul tau cum anume vede el pe mai departe relatia pe care o aveti.

Barbatii (nu numai ei dar mai ales ei) pot avea ceea ce se numeste "anxietate de performanta"; le este teama ca in ceea ce priveste actul sexual vor 'performa' sub asteptari, vor dezamagi iar asta ii poate face sa evite activitatea sexuala. Se poate foarte bine sa isi doreasca la fel de mult ca si tine sa faceti sex si totusi teama de esec sa il faca sa fie rezervat.

Daca asa stau lucrurile cu prietenul ai putea adopta o "politica a pasilor mici", preludii prelungite, sa initiezi TU mici jocuri sexuale care sa nu il "oblige" la nimic, sa ii diminueze anxietatea si in final sa ii redea increderea in fortele proprii.

Oricum ai proceda cel mai important lucru, ca in orice relatie ramane comunicarea. Comunica cu partenerul tau, spune-i ceea ce simti, incerca sa il asculti si sa ii intelegi temerile.

Iti urez mult succes in continuare

Amalia Lungu
psiholog

Alte raspunsuri date de Amalia Lungu