Traiesc in trecut

Ma bucur foarte mult pentru tine, am urmarit cu interes povestea ta si ma bucur ca ai ajuns la o concluzie si ca ai reusit sa salvezi o iubire atat de frumoasa ca a voastra.
Asa ca de acuma inainte bucura-te de fiecare clipa de iubire, apreciaz-o la valoarea ei adevarata, doar asa vei putea sa te bucuri de ea in continuare poate mai mult decat te-ai bucurat pana acuma.
Eu am impresia ca experienta asta ti-a dat forta si putere de a face mai mult ca pana acuma si sa iti apreciezi mai mult iubita (sotia) si vei ajunge sa fi foarte fericit.
Frumos .... Bafta in continuare!

Sincer nimeni nu iti poate prezice la ce sa te astepti.Viata e neprevazatoare,de la o zii la alta se poate schimba.Dar ce poti face tu? E sa te bucuri de viata alaturi de omul iubit sa apreciez aceste clipe minunate si cand iti va mai fi greu sa iti aduci aminte de ce e frumos intre voi.Sa realizezi ca acel om te iubeste.

si e ok sa mai apara din cand in cand ganduri pe care nu ti le doresti..lasa'le sa existe, nu te lupta cu ele..invata sa te detaseazi..priveste-le de afara si lasa-te absorbit in schimb de ceea ce iti doresti..de prezenta sotiei tale de exemplu, asa cum este ea acum

Cu greu m-am decis sa intervin, insa o fac pentru ca am impresia ca deja ne invirtim in jurul cozii si nu mai vedem padurea de copaci.

Am urmarit cu interese discutiile, framintarile, raspunsurile (felicitari) dar mi-au ramas niste semne de intrebare:

1. punctul de pornire era cauza declansarii acestor amintiri si metoda de a iesi din zbuciumul asta de 6 luni si a reveni la viata de dinainte. Altceva decit o discutie sincera cu sotia, evtl. amindoi sa cautati raspunsul la un terapeut nu vad ce s-ar putea face. Sa revii la viata de dinainte? ok, posibil. Sa uiti? Mai greu. Poate peste alti 7 sau 20 ani iar iti vei aminti.

2. iubirea: din ce spui, nu ma convingi. Pe de o parte insisti asupra faptului ca e unica si marea iubire, pe de alta te afli in acest blocaj in care- in functie de stare- o intelegi, dar parca o si condamni (v. experimentele).

3. relatia: mi se pare una de dependenta. Faptul ca incerci sa o recuceresti, ca nu poti fara ea, ca pasul de a va casatori e numit chiar si in ghilimele "sacrificiu suprem", imi ridica niste indoieli cu privire la iubirea asta complicata si zbuciumata a ta. Te centrezi pe nevoile tale, asteptarile tale, dorintele tale...firesti pina la urma, dar in acelasi timp egoiste. Nimic neobisnuit, in fond tine de natura umana. Dar, recuceritul, uitatul, redobindirea linistii si fericirii de dinainte, nu inseamna automat ca si iubirea va fi la loc, cea dinainte. (parerea mea..hm)

4. experimente si experiente: aici sunt radicala. In momentul de fata si in nici un alt moment, nu as accepta un cacat in strachini, o consolare, o mai stiu eu ce alta aiureala, mai ales daca e dupa casatorie. Sorry. Daca partenerul meu face asta, chiar daca recunoaste, foarte bine, toata stima si respectul, dar eject, sa experimenteze cu altcineva. Daca eu fac acelasi lucru, la fel, pun punct relatiei. Mi se pare o chestie de bun simt si respect. STiu ca nu e tocmai agreata atitudinea asta, dar e ce as face eu (si intre noi fie vorba chiar o sa fac).

In concluzie: Ma bucur ca te ajuta discutiile de aici, mereu te vor ajuta, insa intr-adevar ar fi bine sa afli ce anume a declansat declicul la tine si de ce ai asteptat atit pina sa iei in serios problema. Restul, ca separare sau nu, ca aventuri sau nu, ca iubire sau atractie, ca monotonie sau eliberare, sunt in momentul de fata secundare. Gindeste-te ce s-a intimplat acum 7 luni sau cind ti-ai amintit, si o data aflat contextul, se va lamuri si cauza si efectul (starea ta din acest rastimp).

Iti tin pumnii.
Love&Peace, Emm.

ca sa-ti raspund sincer la intrebari :

1.partenerul meu e liber sa aleaga daca vrea sa stea cu mine, sau nu..daca nu este convins, si are nevoie sa *experimenteze, sa mai caute..este liber sa o faca..daca se va intoarce la mine, o va face nu pentru ca nu a reusit in alte parti, ci pentru ca este convins/hotarat ca eu sunt potrivita pentru el...

2.mi-a placut de celalalt, si inca imi place de el..dar iubirea este cu totul altceva..iubirea implica mult mai multe lucruri decat o simpla atractie fizica, sau de alt tip..esti atras de cineva, cu altcineva poti sa ai discutii profunde si sa rezonezi pe unele planuri..dar de fiecare data este ceva partial..iubirea este, asa cum ai spus si tu, ceva total..care se naste si evoleaza in timp..in luni, in ani..si nu in cateva zile sau saptamani. exista o distinctie importanta intre iubire si *indragosteala, pasiune etc. o pasiune poate fi unidirectionata (mie imi place de el, lui nu-i place de mine)..iubirea adevarata insa e mereu bidirectionata (eu il iubesc el ma iubeste).

3. daca nu as fi convinsa ca partenerul este ceea ce imi doresc si relatia nu imi face bine, as cauta altceva si as incheia respectiva relatie ..repet, capriciul nu a fost de a gasi ceva mai bun decat ce aveam..nu imi doream o alta relatie..eu sunt o fire curioasa si la asta se rezuma totul, in cazul meu...ca un adult care isi cumpara o jucarie pe care si-a dorit-o mult in copilarie dar nu a avut-o atunci

sunt perfect de acord..cand iubesti pe cineva stii si simti asta, fara argumente sau evaluari avantaje/dezavantaje, comparatii etc.

in acelasi timp, poti sa ai anumite impulsuri..care nu contrazic cu nimic sentimentele existente. si daca contextul este favorabil (cum ar fi cearta pe care ati avut-o voi in trecut), cresc sansele ca impulsurile sa se manifeste si in comportament...in alte conditii autocontrolul ar functiona poate mai eficient.

nu cred ca ea s-a implicat in aceea relatie in speranta ca va gasi ceva mai bun (decat tine)..pur si simplu, s-a comportat ca si cum ar fi fost din nou fata din liceu, care era inainte de a te cunoaste, si care avea o alta sansa cu acel baiat...pentru a incheia niste socoteli.

si deasemenea cred ca , acceptand sa se casatoreasca cu tine, nu a facut un compromis..nu ai fost o resemnare..mai degraba si-a adus aminte de motivele pentru care te-a ales pe tine ca primul barbat din viata ei, si nu pe acel baiat. a simtit de la inceput ca tu esti potrivit..lucru ce nu s-a intamplat in trecut cu respectivul...

sper sa aveti o viata cat mai implinita, si sa comunicati mereu deschis, cu sinceritate, cu sotia dumneavoastra, cum ati facut si pana acum...din asta deriva increderea.

daca tu te gandesti la ce-a facut sotul tau inainte de a te fi cunoscut, la mine este cazul ca ma gandesc la ce a facut sotia mea cu altul DUPA ce ma stia pe mine... nu pot sa nu ma duca gandul ca celalalt a fost mai bun dintr-un punct de vedere sau altul si ea l-a preferat pentru asta. baietii rai... tot nu inteleg de ce o femeie s-ar expune numai ca are impresia ca i se da mai multa atentie de cei din jur. chiar aveti nevoie de asta? e o mare gresala, dovada ca, la vremea respectiva, am considerat necesar ca e musai sa ma ridic "la inaltimea" la care se afla el in ochii ei si am inceput la randu-mi o viata de "baiat rau", aventuri cu diverse femei, cu cat mai aiurea cu atat mai bine! mi-am trait viata la maxim, nu mi-a placut, nu e genul meu dar am considerat ca asta e modul in care voi deveni mai bun. am rasuflat usurat cand am stabilit sa ne casatorim ca ies dintr-un stil de viata care nu-mi place si nu-mi apartine.
in rest ai multa dreptate, sotia mea e cel mai bun si mai frumos lucru din viata mea, pot intelege ca, la un moment dat a vrut altceva, a plecat cu "fostul" n-a mers, ma consider fericit ca am fost in stare s-o recastig si sper sa ne crestem viitorii nepoti in liniste. m-a surprins teribil violenta cu care amintirile de atunci au revenit, chiar am avut impresia c-o iau razna, am suferit teribil in ultimile 6 luni. de cand scriu pe acest forum simt cum imi lamuresc gandurile, sunt mult mai bine si am impresia ca vad lumina la capatul tunelului. multumesc pentru raspunsuri, m-au ajutat imens.

asa este, de fapt si eu o iubesc ca pe lumina zilei, ea este totul pentru mine! cred ca tocmai de asta mi-e atat de greu sa accept ca un alt barbat a mangaiat-o, ca ea l-a sarutat, ca l-a dorit si ca au avut sex chiar daca a fost acum 20 de ani...
si dupa toate astea, el a parasit-o, de fapt in momentul acela era tot implicat in relatia cu femeia pentru care a parasit-o si prima data... cu doi ani inainte...
poate tocmai imaginea lui de "baiat rau" a atras-o asa mult, voi femeile stiti mai bine...
oricum, ma uimesti cat de mult intelegi din atat de putinul care este relatat aici. multumesc mult pentru asta, e prima data cand vorbesc cu altcineva decit cu ea despre problema mea !
sper din tot sufletul sa ma intorc la starea mea de acum 7 luni cand totul era normal si la locul lui. se spune ca totul se intampla cu un rost, as vrea sa inteleg care e rostul acestei dereglari si daca pot spera ca-mi va trece si ce sa fac sa nu se mai repete.

multumesc pentru raspuns,
as vrea sa accept acest trecut, de fapt, am si facut-o timp de 20 de ani, as vrea sa stiu cum, ce metode si tehnici ar fi, si mai ales as vrea sa stiu de ca "m-a lovit" acum.
as vrea sa stiu daca pot sa sper ca ma voi vindeca de aceste obsesii si cat va dura acest proces, daca ar trebui sa ma gandesc la alta relatie, asta din cauza ca realizez ca o torturez si pe ea cu problemele mele si, poate, ar fi cazul sa punem capat unei relatii traumatizante si sa ne despartim..
multumesc anticipat pentru raspuns