Vreau sa fie totul ca la inceput

 
Am 31 de ani sunt casatorita de 4 ani si avem un baietel de 5 luni.Am avut o casnicie frumoasa, ne-am iubit, respectat.Totul s-a intamplat cand eu gravida fiind in luna a 8- a sotul meu a inceput sa vina tarziu acasa iar in ultima saptamana venea decat dimineata se schimba si pleca la servici.Asa au fost 2 saptamini pe care le-am petrecut.

Eram in Bucuresti ca acolo locuiam si aveam servici noi fiind din Craiova.Il intrebam ce se intampla cu el de ce nu vinne acasa imi zicea ca intre noi nu o sa mai fie niciodata la fel si ma privea trist aproape ca ii venea sa planga.I-am zis sa ma aduca acasa la parintii mei daca el nu mai vine acasa si stau singura.

S-a intamplat de a murit bunicul meu si am venit la Craiova unde eu am si ramas dupa inmormantare si intamplarea a facut ca am si nascut mai devreme.A venit si sotul meu dupa ce am nascut la Craiova deoarece in ziua cand am fost la spital l-am sunat toti dsperati si nu am dat de el.De atunci el nu a venit decat sa declare copilul si la botezul copilului.L-am intrebat din nou ce se intampla cu el si mi-a zis ca s-a indragostit de altcineva si nu stie ce sa aleaga.Nu imi vine sa cred ca s-a intamplat asta cand noi inainte de a naste ne faceam planuri pentru cel mic, nu mi-a dat motive ca ar avea pe altcineva.

El este o persoana inchisa, nu spune ce il supara.Imi zice ca exista diferente intre noi, ca lui ii plac calculatoarele , motoarele, programarea, mecanica etc si ca trebuie sa existe cineva si pentru sufletul meu frumos.Ca sunt o fata cuminte , iubtoare am pe altcineva pus deoparte.Nu imi vine sa cred cand il aud ce zice.Noi in Bucuresti stam cu chirie, acum s-a mutat de unde stateam si nu stiu unde s-a mutat.Parintii lui imi zic ca a mai facut odata asa cand nu a venit 1 an acasa.Nu stiu ce sa cred chiar are pe altcineva sau are o problema.Adica ultima data cand l-am vazut avea o privire pierduta, se uita in gol, nu ma privea, cred ca daca cineva ar fi indragostit nu s-ar purta ca el.Imi zice ca sunt cuminte, iubitoare, am facut si un copil ca ii pare rau ca s-a intamplat asa.M-a intrebat daca vreau sa vina acasa si eu i-am zis cu ce gand? El mi-a raspuns ca atunci nu mai vin.Ca mai bine punem punct ca suntem diferiti si nu vrea sa ne ambitionam sa mergem mai departe sa ne mintim toata viata.

Nu stiu ar vrea si nu ar vrea sa vina acasa.Va rog sa ma ajutati, avem un copil, il iubesc, nu vreau sa ne despartim.

Trackback URL for this post:

http://www.psihoterapie.net/trackback/5800

atitudinea ta e mai degraba pasiva

iti spun sincer ca am ramas perplexa citind postul tau si prima reactie a fost: nenorocitul, netrebnicul, etc Insa trecand peste aceasta etapa:) eu cred ca exista maaaari probleme de comunicare in cuplul vostru si/ sau mari probleme existentiale in viata sotului tau.

E clar ca ceva l-a speriat legat de sarcina ta (faptul ca se simte presat, ca nu mai are libertate, ca sa-si piarda intaietatea in inima ta, ca nu o sa faca fata unei responsabilitati atat de mari, etc) sunt multe scenarii posibile dar la ele poti ajunge numai DISCUTAND deschis si fara sa judeci... eu am un bebe mic si tin minte ca al meu sot era speriat de moarte inainte sa nasc, insa o data vazut si pipait copilul a fost foarte fericit si lucrurile au intrat in normal, pe cand la tine observ ca a vazut copilul, l-a tinut in brate si ... nimic Sad

mai remarc un lucru in ce te priveste: atitudinea ta e mai degraba pasiva esti surprinsa, socata, confuza dar nu furioasa pe el si inca un lucru important: evenimentele par ca au venit peste tine din senin ... asa dintr-odata din luna a opta n-a mai venit noaptea acasa, DINTR-ODATA? adica nu ai simtit nimic in neregula la el inainte de asta, nici o nemultumire, nici o frustrare, nici un repros, nimic? nu spui nimic despre varsta, sit materiala, dc acest copil a fost dorit sau a fost un accident si ulterior ati hotarat sa-l pastrati? mai remarc faptul ca tu afli informatii din afara cuplului, de la parintii sotului si nu din interior, din cuplu, ceea ce iar ma duce cu gandul la ideea initiala: LIPSA COMUNICARII.

in fine ce am scris aici sunt doar niste idei la care sa reflectezi, tu stii cel mai bine care este situatia, nu am vrut sa te supar sau sa te ranesc cu cuvintele mele mai ales ca imi imaginez prin ce treci acum: pierderea bunicului, pierderea sprijinului sotului, trebuie sa fie cumplit de greu

poate o discutie cu un psihoterapeut bun de la tine din oras ti-ar fi de mare ajutor! eu iti doresc sa-ti fie bine!

Post new comment

CAPTCHA
Verificarea de mai jos este necesara pentru a preveni spamul. Va multumim
w
i
j
W
Enter the code without spaces and pay attention to upper/lower case.

programari pentru hipnoza si psihoterapie in Bucuresti: tel. 072.321.3.321, 075.321.3.321 sau 021.321.3.321

pentru programari in alte orase decat Bucuresti consultati lista de cabinete de psihologie si psihoterapie