E oare posibil ca, in viata, sa nu te lasi absolut deloc influentat de nimeni? ma gandesc aici la starea" bruta " a fiecaruia dintre noi, la instinctele si dorintele necenzurate, neprefabricate, neinfluentate de nimic: societate, familie, rude, etc.
Poate ca pt asta iti trebuie o doza foarte mare de incredere in sine, de putere si curaj. E oare posibil asa ceva? Ma tot gandesc la lucrul asta in contextul in care deseori ne 'pierdem' pe noi, uitam de cele mai ascunse dorinte, le inabusim bine, bine de tot undeva in srafundul sufletului, si daca ele nu se potrivesc cu.....circumstantele vietii, le dam uitare.
De multe ori ma gandesc "oare care e starea mea bruta ?
oare ce as fi eu ACUM, daca n-ar fi influentele societatii in care traiesc, a familiei in care am crescut, si asa mai departe.Oare as fi mai 'buna' sau mai 'rea'? mai constienta de mine insami sau, din contra, mai debusolata?
Astazi, joi, va invitam in chatroom la ora 09.00-10.00 la o discutie despre viata la scoala.
Discutia nu este moderata.
La ora 21.00-22.00 va asteptam la o discutie cu si despre adolescenti.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Adriana Ciurdar
La ora 22.00-23.00 va asteptam la o discutie despre sexualitate si psihosexologie.
Discutia este moderata de psihoterapeuta Luminita Codrescu
influente..libertate
cand ignoram, uitam acele dorinte pentru ca ele nu sunt in acord cu normele culturii/contextului, este vorba cred de o alegere personala, fie ca este constienta sau inconstienta...a te lasa, sau nu influentat este tot o alegere... atunci cand te lasi influentat o faci pentru ca obtii astfel anumite beneficii, fie ca le recunosti sau nu..nu cred ca tine in toate cazurile de increderea in sine sau de curaj, e pur si simplu o alegere bazata pe ce ti se pare mai benefic tie intr-un anumit moment; intr-o anumita stare...cred ca aceea stare bruta n-ar avea nici o sansa de supravietuire daca nu ar face uneori niste concesii, niste compromisuri..
Re: a te lasa sau nu influentat
Cred ca trebuie facuta o deosebire intre "a te lasa influentat" si "a fi in stare bruta"; a fi in stare bruta - nu prea stiu ce reprezinta; noi ca oameni ne nastem intr-un context pe care nu-l putem ignora; cat de departe in trecutul nostru trebuie sa mergem pentru a afla "starea bruta" si la ce ne foloseste a o cunoaste?
Pe de alta parte, tema "a te lasa sau nu influentat" poate sa se refere la abordarea vietii la care a ajuns un om matur si stapan pe sine. Si in acest caz cred ca raspunsul e da, intru-un fel, putem sa nu ne mai lasam influentati dupa ce am trecut prin toate etapele care ne duc catre noi insine si ne este limpede ca lumina zilei ce vrem de la viata. In acest moment, nu ne mai impresioneaza criteriile altora, tertipurile si tentatiile, proiectiile si asa mai departe, ceea ce duce la a nu fi influentat de celalalt. Asta insa nu exclude nicidecum contactele intense, bucuriile si suferintele, dar toate sunt asumate, contactele si situatiile sunt alese cu buna stiinta. Nu se mai poate vorbi de a fi influentat la modul pasiv.
"Oare as fi mai 'buna' sau mai 'rea'? mai constienta de mine insami sau, din contra, mai debusolata?" As spune ca nu suntem intr-un fel care nu se mai schimba! Poti incepe de acum sa fii mai "buna" si sa te cunosti mai bine - nimic nu te impiedica. Acum, ma intreb de unde vine intrebarea... Poate chiar din nevoia de autocunoastere?
re:oare as fi mai "buna" sau mai "rea"?
Nu cred ca e posibil ca in viata sa nu fii influentat de cei care te inconjoara.Tot ce ne inconjoara fie ca vb de lucruri,natura evenimente persoane intr-un fel sau altu aqu un impact pozitiv sau negativ asupra noastra.In principiu totul ne influenteaza.Important e cum gestionam toate aceste influente,cum alegem ce e bun si ce e rau.Oricat de increzatot sau putere ai avea tot vei fi influentat.Probabil,dupa mine,astfel de persoane care sunt foarte puternice stiu ce anume sa aleaga din viata.Stiu sa gestioneze mai bine anumite situatii si evenimente.
Nu cred ca avem capacitatea
Nu cred ca avem capacitatea in prezent de a raspunde la aceasta intrebare....asta nu ne impiedica sa speculam pe marginile ei. Am citit o carte in "tinerete" intitulata "Imparatul mustelor", in care se prezenta o distopie creata de cativa copii naufragiati, pe o insula pustie, departe de stereotipurile societatii. Ei au ales sa-si creeze o ierarhie bazata pe "legea junglei", nefiind inca "educati" de catre societatea din care proveneau inainte de "naufragiu".
Daca pornim de la definitia care infatiseaza sistemul caracterial ca fiind o formatiune psihica dobandita, ce are la baza o serie de premise naturale, nu putem ignora faptul ca aceasta "dobandire" se face prin contactul persoanei cu situatiile din viata de zi cu zi.
In lipsa acestor situatii probabil ca in interiorul fiintei ar coexista trasaturi opuse (atat pozitive cat si negative) ce insa nu ar intra in conflict deoarece le lipseste premisa conflictului si anume situatiile de viata in care o trasatura sau opusul ei invinge pentru a depasi situatia respectiva. Ma gandesc la un prunc pe cale sa se nasca, poate ca se afla in aceasta "stare bruta", parasind starea odata cu venirea lui pe lume si intampinand un numar de situatii pozitive si negative, in functie de care trasaturile sale psihice se modeleaza.
re: "Imparatul mustelor"
Ahhh, nu chiar. Baieteii lui Golding, mama cum suna asta, au incercat in prima faza sa recreeze sistemul social din care proveneau. Si-au ales conducator, au stabilit regula scoicii, doar cine are scoica poate vorbi, si-au creat grupuri in functie de responsabilitati si abilitati, doar ca fara influenta adultilor care sa ii ghideze, fara influenta societatii si a regulilor sale au regresat la stadiul de salbatici. Deeci, influenta societatii este pozitiva in opinia lui Golding, asa se transmit informatiile intre generatii, asa se creeaza sisteme si principii, asa nu suntem fortati sa retraim istoria.
Cat despre intrebarea de mai sus, eu ce pot spune este ca dupa varsta de 3- 4 ani nu mai putem invata, deci e bine sa fim cat mai influentati in aceasta perioada, caci daca acest lucru nu se intampla nu vom mai avea capacitatea de a ne pune intrebari existentiale mai tarziu.
Post new comment