Acum am trei personalitati diferite

?

Eu sunt Elif.V-am scris,m-ati ajutat,va multumesc.
Eu sunt cea care a pus intrebarile;OARE CAND NI SE VA DIMINUA DUREREA" ' DE CE NU MA POT RUGA PENTRU COPILUL MEU DECEDAT"?
Recent am stat de vorba cu un psihoterapeut,mi-a spus ca ma vede o persoana puternica,care a invins durerea.

Eu am trei personalitati;la servici sunt de nerecunoscut:zambesc,rad,glumesc.Cu sotul meu incerc sa fiu tandra sa nu-i arat suferinta.Iar cand raman singura sunt mama....care si-a pierdut puiul,ratiunea de a trai...si plang....Faptul ca-mi suprim suferinta in exterior,imi va afecta starea de sanatate mintala?

V-am scris ca m-am izolat,situatia este aceeasi,nu suport pe nimeni in jurul meu;rude,prieteni.Singura am ajuns la o concluzie(nu suport persoanele in jurul carora el era,iar acum nu mai este) Nu ma pot ruga pentru el,am rupt legatura spirituala.Tot ce fac o fac mecanic,sunt foarte suparata pe....
Recunosc ca am nevoie de ajutor,pe care-l refuz.

Am 43 de ani,toti ma intraba;nu ai ramas insarcinata?...altele si la 70 de ani...este groaznic.

Ei cred ca un copil imi va diminua durerea,nu stiu..poate...dar un copil nu se ia de la piata, cand doresti .
Comunicarea cu persoanele straine imi face bine,pentru ca nu simt mila pe care o simt langa cei apropiati.

Acest site m-a ajutat foarte mult,va multumesc.

Elif, locul copilului tau disparut nu il poate lua nimic si nimeni, nici macar un alt copil. Copiii sunt unici si nu au ca ratiune de a veni pe lume nici sa inlocuiasca un alt copil, nici sa repare o relatie care nu mai functioneaza, nici sa umple timpul parintilor.

Nu cred ca ar trebui sa fii suparata pe cei care (animati probabil de cele mai bune intentii) incearca sa iti sfaturi asa cum se pricep si cum vad ei lucrurile; dupa cum iti spuneam si mai demult, nimeni nu poate trai durerea ta si nu o poate intelege.

Nu cred ca ai trei personalitati, dupa cum spui tu. Cred ca vorbim doar de trei roluri pe care trebuie sa le joci, trei costume pe care le porti in situatii diferite. Esti tu, Elif, si in ipostaza sociala, de persoana care isi traieste social doliul, si ca sotie care incearca sa fie tandra si ca mama care inca isi mai plange copilul atunci cand este singura.

Faptul ca te-ai hotarat sa vorbesti cu un terapeut este un lucru bun. Daca simti ca te intelege si te ajuta ar trebui sa nu abandonezi intalnirile si sa le continui cat timp crezi ca vei avea nevoie pentru aceasta tranzitie. Da, doliul este o forma de tranzitie intre viata ta de dinainte si cea de acum si nu una usoara.

Esti furioasa pe ceilalti care simt mila fata de tine. Poate ca ceea ce simt ceilalti este compasiune si nu mila. Compasiunea este umana, este fireasca intr-o asemenea situatie. Esti furioasa pe cei care erau in jurul copilului tau. El a plecat, ei au ramas si prin simpla lor prezenta iti aduc aminte de el.
Inca odata, nu fi prea suparata pe ceilalti ca nu stiu cum sa se poarte cu tine. Nimeni nu prea stie cum sa se poarte intr-o asemenea situatie.

Eu cred ca te-ar putea ajuta daca ai putea sa dai cumva un sens cat de mic pierderii pe care ai suferit-o. De exemplu sa vorbesti cu alte mame care au suferit o pierdere asemanatoare cu a ta. Sa te alaturi unui grup de sprijin pentru mame care si-au pierdut copiii.

Daca nu exista in orasul tau un asemenea grup ce-ar fi daca l-ai organiza chiar tu?

Daca nu doresti sa organizezi un asemenea grup in viata reala l-ai putea organiza in cea virtuala, pe internet, inclusiv pe acest site.

Izolarea nu este o solutie buna pe termen lung. Contactul cu ceilalti te-ar putea ajuta si pe tine si poate si pe altii.

Dorin Victor Vasile
psiholog clinician - psihoterapeut

Alte raspunsuri date de Dorin Victor Vasile