Afirma ca nu ma mai iubeste, e convinsa ca am inselat-o. Ce pot face?

Sotia mea ma iubea intr-un mod oarecum sufocant. Are un comportament in general dificil, foarte cicalitoare, dominanta, nu accepta puncte de vedere diferite de al ei. Pe de alta parte este o fire atat de plina de energie,vesnic activa, superharnica si ambitioasa.Nu in ultimul rand geloasa.

Eu in schimb sunt un comod dezordonat si delasator. Nu sunt un trantor- muncesc de dimineata pana seara! Sa zicem ca am o structura mai astenica. Intotdeuna incerc sa inteleg si punctele de vedere diferite de al meu.Doar ca exemplu: la stiri, un copil si-a ucis mama. Daca altii striga: criminalul, eu am un sentiment de mila profunda pentru el.

Ea imi cerea mereu sa-mi manifest iubirea: "spune-mi ca ma iubesti, fa-mi declaratii", iar eu eram extrem de retinut. Aveam (am) o teama instinctuala ca manifestandu-mi iubirea as putea sa o pierd!?

Avem 26 de ani de casnicie!

Situatia este de asa natura ca locuim de 8 ani in localitati diferite (40km).Ea cu copilul si eu singur cu o afacere...Cu vreo 2 ani in urma am ajutat o vecina intr-o problema tehnica, de 2-3 ori. N-am facut un secret din asta si nici nu parea ca sotia sa fie deranjata.O data chiar a venit vecina la mine (in casa), dar insotita de copilul ei (4 ani).Ultima oara m-a solicitat vecina (prin sotie) si desi mai era de facut cate ceva pe-acasa, am lasat sotia cu treaba si am plecat cu stirea ei la vecina.

M-am intors destul de repede, dar cu un obiect de natura tehnica de care eram foarte preocupat si la chemarile ei "hai ca avem treaba", eu tot amanam. Asta a fost primul pas.

Eram o fire foarte vesela si pusa pe glume. La o nunta i-am spus vecinei de fata cu sotia (mai tanara ca sotia si divortata) " e randul tau sa te mariti, altfel voi fi nevoit sa te rapesc eu ca sa salvez onoarea familiei".Al doilea pas. Din zilele urmatoare a inceput cu gelozia, vecina a sesizat ca ceva nu e in regula si mi-a cerut scuze de deranj.Am asigurat-o ca totul e OK si mi-a raspuns ca din privirile sotiei se vede altceva. I-am reprosat asta sotiei! Gandul meu era de a -i transmite ca nu e cazul si nici nu e frumos sa se poarte asa... Ea l-a luat ca pe un repros in apararea amantei mele.

Dupa o vreme, cand a prins ocazia potrivita, a luat-o pe vecina deoparte si a avut cu ea o discutie destul de dura, dar care s-a incadrat in limite civilizate.Adica nu a fost o tiganie cu tipete, injuraturi si alte cele, dar pe un ton de repros autoritar. Eu socotesc ca a fost si meritul vecinei ca a raspuns civilizat...

N-am fost de fata, dar sotia m-a informat despre discutie imediat dupa. Reactia mea a fost de furie oarba. Eram cu o lubenita in maini si am dat cu ea de pamant. Eram furios ca nu se mai termina o data povestea asta si imi era rusine in sinea mea de vecina stiind ca e nevinovata si chiar n-a fost nimic, nici macar vre-un avans intre noi.

A devenit din ce in ce mai rece. S-a transformat: a tinut cura de slabire, a devenit eleganta, super ingrijita, cu un decolteu nerusinat. M-a informat ca vom dormi separat, dar n-a fost chiar asa.Apoi telefonic m-a informat ca nu mai facem sex.

Nici asta n-a fost chiar asa, dar purtandu-se tot mai distant am simtit ca s-a rupt ceva intre noi si am hotarat ca divortam.
A acceptat, dar dupa vre-o luna doua de raceala din partea mea, a sarit efectiv pe mine. I-am amintit de divort si mi-a spus ca ea n-are barbat de lasat.Tacit ne-am impacat.

A urmat o perioada de 1 luna in care din cauza tesiunilor acumulate si suprapus greutatile afacerii si firea ei cicalitoare, am fost foarte nervos si irascibil in relatiile cu ea. Colac peste pupaza, eram cu sotia si trece vecina.Sotia cu spatele la ea n-o vede. Am salutat-o foarte simandicos si ea pe mine la fel. Era din partea mea un fel de umor tipic mie, care uneori ma stapaneste.Al treilea pas. Desigur sotia a fost socata si foarte suparata. Urma sa plece intr-o calatorie si la intoarcere m-a anuntat ca divortam. Inceputul lui Septembrie! Am acceptat si am fost reci cam o luna. Apoi m-a sunat si plangand m-a luat la rost ca am inselat-o si ea cu adevarat m-a iubit.Am inceput si eu o cura de slabire brutala.Incercare de transfore! Dupa max 2 saptamani si 12 kg am intrat intr-o depresie cumplita (locuind separat), am propus sa ne impacam. Degeaba, sa n-auda. M-am prabusit psihic, am inceput sa beau si sa fumez.

Accepta sa vin la ea( ma duc la ea tip-top, nu decazut, ci tuns, ras, frezat, calcat) , oricum aveau nevoie ea si copilul (17 ani) de aprovizionare. Accepta si relatiile sexuale declarandu-le ceva fizilogic de care avem nevoie amandoi.

Toate declaratiile mele de dragoste au intampinat doar reprosuri infinite legate de toata viata noastra de pana atunci. Fara sa uite nici un amanunt de 26 de ani si exacerbate.Asta am auzit si aud si acum mereu: reprosuri, reprosuri.

Daca as accepta sa traim asa, am continua D-zeu stie pana cand...A renuntat la despartire, dar si la ideea de impreuna. Inainte zicea: "avem de facut aia si aia" acum "trebuie sa-mi fac aia si aia" la locuinta de exemplu. Inainte: "m-a sunat X" acum "m-a sunat o colega" fara detalii. Inainte ma oboseau detaliile nesolicitate. Si mereu reprosuri, vechi si noi din partea ei. Acum sunt eu cel dornic de afectiune si ea mi-o refuza. Afirma ca nu ma mai iubeste. Am spionat-o, am cerut si primit ajutorul a doua cunostinte apropiate ei, dar a iesit un fiasco plin de umilinte si alte reprosuri. E ca in mlastina. Cu cat ma zbat cu atat ma afund. Recunosc ca e o doamna, nu-mi spune "du-te dracului" , dar imi spune ca nu ma mai iubeste dar ma respecta. Uneori radem si incheiem discutia telefonica cu "respectele mele" in loc de "te iubesc".

Am sarit peste o multime de amanunte care imi pareau esentiale , dar care ar face ca cineva care ne cunoaste si citeste ce am scris ne-ar recunoaste fara doar-si-poate...
La un moment dat eram la un pas de sinucidere. Acum mi-am mai revenit, dar sunt distrus fara afectiunea ei.

Cum as putea sa ii recastig afectiunea? Cum sa-i dovedesc ca nu am inselat-o? Si daca i-as putea dovedi, de fapt ar mai schimba ceva, sau tot degeaba? Mai exista o poveste legata de familia din partea mea, care sta intre noi, in care eu ma socotesc nevinovat, iar ea ma condamna mereu...

Oricum, am scris enorm de lung. Nu ma simt in stare sa scurtez. Cum sa-i recastig iubirea ?

Nu o vad altfel decat inainte, ci tot dificila si cicalitoare. Lucru arhicunoscut si reafirmat de cei care o cunosc,dar pe care il accept, spre mirarea celor care ne cunosc, dar nu pot trai fara afectiunea ei. Propriul nostru copil ma intreaba "cum o suporti?". Simplu: nu pot trai fara ea!

Orice sfat sau parere este binevenita !
Va multumesc pentru atentie!