off... nici nu stiu cum sa incep..am o relatie de la varsta de 17 ani cu o fata si de 3 ani locuim impreuna iar acum am 21 ani si pot sa spun ca sentimentele mele nu mai sunt nici de departe cele ce erau...pe zi ce trece atractia dintre noi este mai mica si am ajuns sa o vad ca pe o persoana oarecare si asta ca am incercat de foarte multe ori sa vb cu ea dar ea incepe sa planga mereu.
cred ca am ajuns aici si din cauza caracterului ei pt ca nu vrea sa se imprieteneasca cu nimeni dar nici cu familia mea nu vorbeste decat foarte rar si aceste lucruri au dus la risipirea sentimentelor mele.. poate ca si eu am avut o vina pt ca poate incercand mai mult sa vb cu ea se putea rezolva totul dar acum suntem impreuna doar din obisnuinta cred eu si nu stiu cum asi putea sa pun capat acestei relatii.
mi-asi dori sa se indragosteasca de altcineva si asa sa-mi faca mai usor momentul in care am sai spun ca nu mai putem continua impreuna...lucrul cel mai important este ca noi suntem in madrid si o despartire aici nu poate fi usoara pt ca ea nu cunoaste pe nimeni si nici nu ar putea sa se intoarca singura in tara...
va rog sa ma sfatuiti ce sa fac pt ca sunt intr-o situatie destul de grea. multumesc anticipat
Asa de pe margine imi este foarte la indemana sa spun ca o despartie amiabila ar fi poate in opinia mea cel mai bun lucru, dar acest lucru nu ar fi decat solutia mea la situatia descrisa. Solutie care nu se potriveste in mod neaparat cu persoana dvs. sau cu situatia dvs.
Solutia, cum probabil stiti, nu poate veni decat de la dvs., este o alegere pe care o faceti dupa ce puneti in balanta toate datele situatiei in care va aflati. Trebuie sa va dati raspunsul la cateva intrebari, unele ar fi Peste cinci ani ma vad tot aici?, Imi doresc sa investesc in acesta relatie sau as vrea sa incerc altceva?, Cum este mai corect fata de mine sa procedez in aceasta situatie? s.a.m.d.
Sunt convinsa ca va dati seama ca situatia la care sperati, ca ea sa isi gaseasca pe altcineva, nu este o solutie, ci gandire magica. Oare nu ar fi mai corect fata de partenera dvs. sa aveti o conversatie deschisa pe acest subiect? Cine stie, poate va va surprinde.
Daca sunteti ingrijorat cum se va descurca in Madrid o puteti sprijini o perioada pana va rezolvati problemele legate de locuit si altele. Insa, in primul rand, dvs. trebuie sa va dati seama ce va doriti cu adevarat si sa actionati in consecinta. Stiti cum este: dupa actiune si reactiune, asa ca este bine ca inainte de a actiona sa fiti convins ca acesta este lucrul pe care vi-l doriti.
Sunteti amandoi foarte tineri si aveti toata viata inainte sa vi-o construiti asa cum o doriti, insa doar dvs. stiti ce anume vreti, asa ca doar dvs. puteti decide ce si cum.
Mult succes!
uite perspectiva mea
Eu... am 20 de ani, si sunt intr-o relatie cu un tip de 3 ani (nu stam inca impreuna)... am ajuns sa ne vedem tot asa, din obisnuinta si... la un moment dat am constatat AMANDOI ca ne trebuie o schimbare... da, recunosc, am reactionat foarte "dramatic" cand mi-a spus ca ar vrea sa luam o pauza... dar cred ca saptamana aia in care nu ne-am vazut a fost cel mai bun lucru pt amandoi... el si-a dat seama ca nu poate sa se trezeasca dimineata fara mine iar eu... eu mi-am dat seama ca mai am sanse in viata sa il gasesc pe "THE ONE"... acum levitam, asteptam sa treaca BAC-ul si cel mai probabil dupa... o sa ne despartim... ce-as putea sa-ti spun eu tie e sa o respecti! si... poate din acest respect si din sinceritatea timpului petrecut impreuna, si ea o sa inteleaga ca tu nu o mai vezi pe ea ca "the one"... e ciudat, si eu am avut dificultati cu parintii lui, dar au trecut, timpul a rezolvat aproape totul... cred ca trebuie sa vorbiti sincer... sa discutati... eu consider ca cheia unei relatii de succes e comunicarea si sinceritatea... in cazul in care nu vrei sa traiesti alaturi de ea toata viata (si trust me, ea probabil ca s-a gandit de cel putin 3 ori la motive pt care stati impreuna si inca nu v-ati logodit; sincer, pt o fata logodna = siguranta = e al meu) nu ati mai avea nici-un motiv sa va chinuiti unul pe celalalt... gandeste-te ca poate acum nu vrea sa se uite dupa alti tipi din cauza ca e intr-o relatie... eu am patit ca mi s-au "ivit" mai multe hmmm... nici nu stiu cum sa le numesc... "ocazii" ... cat am fost cu el, dar am inchis ochii din cauza ca il respect, eram intr-o relatie de lunga durata (sincera, si inca sunt) si... pur si simplu nu puteam sa intorc o privire de la altul... Mult succes!
incearca sa o intelegi..
O inteleg perfect pt k si eu ma aflu intr-o situatie similara, doar k noi nu ne-am mutat inca impreuna dar nu am f multi prieteni si nu ma pot apropia de parintii prietenelui meu, motivul? pt ca sunt f reci stiu ca nu-si doresc ca noi sa ramanem impreuna si sunt falsi. Incearca sa vb cu ea, sigur te iubeste si cu putin efort ati putea deveni din nou cuplul care ati fost la inceput...bafta
Ea te iubeste...
Ea te iubeste asta e sigur.Lacrimile nu curg fara rost.Ea sufera pentru tine si asta ar trebui sa-ti dea de gandit.Conteaza in viata sa ai pe cineva langa tine care te iubeste cu toata fiinta ei.Ar trebui sa te consideri norocos,nu sa-ti pui atatea intrebari.Cat despre relatia ei cu parintii tai,mai dai timp si se va obisnui.Eu zic ca acum conteaza mai mult iubirea ei pentru tine,decat relatia cu parintii tai.Trebuie sa gandesti putin matur...gandeste ca tu traiesti cu ea si nu parintii tai.Cum ai iubit-o la inceput,asa o vei iubi si in continuare.De obicei dupa despartire iti dai seama de pierderea suferita,de iubirea neconditionata de care ai ai avut parte si vei suferi mult.Te-ai gandit ca poate si parintii tai au o vina in faptul ca nu se poate apropia de ei sufleteste?Este foarte verosimil acest fapt.Incearca si intelege-i sufletul pentru ca ea te iubeste adevarat si nu merita s-o ranesti.Esti norocos ca ai pe cineva langa tine care te iubeste asa mult...Nu renunta la iubire pentru ca vei regreta mai tarziu...Bafta!
Post new comment