Ce fel de mama sunt eu? nu am curaj

In viata asta,majoritatea lucrurilor nu sunt asa cum am vrea noi sa fie....parca cateodata,totul ne este impotriva,si cand cade si un asemenea necaz,parca vrem sa ne inghita pamantul...pierderea cuiva drag,mai ales a unui copilas,nu poate fi descrisa in cuvinte,cine nu trece prin asa ceva,nu are cum sa simta asta.....e adevarat,toti,de la adapostul implinirii lor prin copii sanatosi,mari ,realizati,sau din contra,a celoc care nu au (inca) copii,se pricep sa dea sfaturi,dar realitatea este ca,odata ce nu ai trecut printr-un necaz asemanator,nu ai cum sa intelegi prin ce trece un asemenea parinte.....e teribil....iar gandul sinuciderii e usor de judecat pentru cineva care nu a trecut prin asta,te inteleg perfect ce simti si nu te condamn pentru asta....pe scurt: pana nu ai trecut printr-un necaz asemanator,indiferent despre ce e vorba,nu ai cum sa intelegi.........

Eu nu voi incerca sa dau vreun sfat,mi se pare aiurea sa fac asta....nu am nici un drept.Imi voi spune doar punctul de vedere,si daca va ajuta cu ceva,voi fi foarte bucuros......

DE CE se intampla asemenea lucruri teribile,tragice...? De CE ????
De ce ne mor cei dragi din jurul nostru,de ce..?Bunici,parinti soti,sotii,copii,oameni dragi si apropiati..nu e corect. Asa este.

Problema e,draga sora,ca odata ce ne-am nascut in lumea asta,oricand spectrul mortii planeaza deasupra noastra....putem pleca oricand din lumea asta,in orice moment.Atunci cand cineva se decide sa faca un copil,trebuie sa se gandeasca si la asta....e greu dar trebuie.Pentru ca asa e viata asta facuta...nu avem ce face...ne nastem....murim.Si eu,si tu,si toti vom muri la un moment dat.E adevarat ca unii ,cum ar fi copii se duc mult mai repede decat ar fi normal...dar...ce este normal.?...ceea ce noi,oamenii consideram a fi normal.Dar oare ce consideram noi a fi normal e la fel si in fata lui Dumnezeu...? Greu de spus...

Tin sa precizez ca eu incerc sa fiu o persoana credincioasa,care incearca sa inteleaga intrucatva sensul vietii.Pana acum nu am inteles prea mult,dar ma straduiesc in continuare.......

Lumea asta nu e nici pe departe perfecta...lumea asta este nascuta din durere,esecuri neimpliniri,drame....cum este a ta.Asa ceva nu se poate uita niciodata,nu ar fi nici bine nici corect sa uiti,DAR:
Uite,eu nu pot sa iti vorbesc altfel decat ca un crestin care se adreseaza altui crestin...altfel ceea ce voi zice nu are nici un sens,iar pentru mine celelante variante ne-crestine nu valoreaza nimic......

Uite,in viziunea mea,copii care se duc la Domnul,sunt pure si cu sufletul,nu numai cu trupul....ei devin ingeri curati si nu fac altceva decat sa isi astepte dragii lor parinti alaturi de ei....
Deci daca vrei sa iti revezi copilul drag,trebuie sa renunti total si definitiv la varianta sinuciderii,pentru ca sinuciderea inseamna condamnare(dur,dar adevarat...),iar condamnarea inseamna despartire DEFINITIVA de Paradisul unde se afla copilasul tau...nu exista alta cale daca vrei aceasta sansa de a-ti revedea copilasu drag,decat sa iti duci lupta pe pamant pana la capat....atat cat vrea Domnul,nu cat vrei tu.E greu,dar nu ai de ales.....nu exista alta varianta,daca vrei sa iti pastrezi speranta revederii.....

Sa iti ajute Dumnezeu sa poti duce aceasta lupta curat,frumos,pana la capat,si atunci cand iti va veni vremea sa pleci,sa o faci cu zambetul pe buze...ca ti-ai revazut in sfarsit dragul tau copilas....

Cu incredere in Dumnezeu,mergem inainte pana la capat.......amin.

Apropo,adresa mea de mail este gabrielantoneac@yahoo.com pentru cine vrea sa intre in dialog cu mine.....mersi.

Lui Dumnezeu ii plac luptatorii ,nu cei care cedeaza !Mult succes!

nu avem cum sa intelegem voia Domnului imediat,sunt atatea explicatii doamna,dar nu vreau sa vi le dau eu ,caci poate nu le nimeresc cu mintea mea limitata.Dumnezeu este infinit,iubirea lui si intelegerea,compasiunea Lui sunt infinite,noi nu suntem asa.Asadar nu are rost sa ne intrebam de ce???

Sinuciderea este un pacat,deznadajduirea vine de la vrajmas,care incearca sa va slabeasca sufletul lovindu-va cu ganduri negre exact unde va doare.

Unele lucruri se intampla pt spalarea pacatelor noastre,altele pt pacatele stramosilor,altele pt evitarea unor lucruri nefaste care s-ar putea intampla in viitor.

Rugati-va Domnului,caci nu sunteti singura mama careia ii decedeaza copilul,si daca mai aveti posibilitatea,puneti nu unul,nu doi,ci trei sau cati copii vrea Dumnezeu.Faceti milostenie altora ,tineti post ,rugati-va neincetat,spovediti-va,gasiti-va un duhovnic aproape de sufletul d-stra si veti fi mai bine.Daca sunteti din bucuresti,va recomand un duhovnic cu har care va va unge sufletul cu cuvintele dumnealui.

M-am gandit dupa tragedia cu pruncii de la Giulesti,ce as face eu daca mi-as pierde copilul .Stiti ce as face? as spune :Tu Doamne mi l-ai dat,Tu ai dreptul sa mi-l iei.Nimic si nimeni de pe pamant nu ne apartine,toate sunt de la El,asa ca El are dreptul sa ni le ia.

"Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine."(Evanghelia dupa Matei )

Asadar capul sus ,inima spre Dumnezeu,gandurile mereu indreptate spre mila si puterea Lui si veti fi bine draga doamna.

Dumnezeu si mila Lui Iisus Hristos si pacea duhului sfant sa va ajute!

Sinteti o mama extraordinara, care sufera normal dupa pierderea botului ei de aur.

Din proprie experienta va recomand sa plingeti, sa urlati, sa vorbiti, sa spuneti tot ce aveti de spus. Daca ceilalti nu inteleg, e problema lor.

Pina va faceti curaj sa mergeti la un psihoterapeut, va recomand un loc nedorit, dar unde sinteti primita cu bratele deschise: organizatia emma.

Eu acolo mi-am gasit linistea si intelegerea de care aveam nevoie. http://www.organizatiaemma.ro/node/378

Durerea trece dar nu se uita...

Doamna incercati sa va rugati lui Dumnezeu pentru sufletul copilului si pentru linistea dumneavoastra.

Imi dau seama ca treceti prin momente care nu pot fi descrise in cuvinte...doar ca uneori nu putem intelege de ce pierdem anumiti oameni pe care iubim...nu va ganditi la gesturi necugetate... eu cred ca fiul dvs si-ar fi dorit sa mergeti mai departe... cum nu stiu sa va spun dar Dumnezeu va va arata o cale

Daca credeti in doctori incercati si terapie

Raluca