Ce metode de internare se pot folosi daca pacientul nu accepta ca este bolnav?

Situatia descrisa de dumneavoastra necesita internare nevoluntara care se supune prevederilor “Legii nr.487 din 11 iulie 2002 a sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice”.

In textul de mai jos aveti paragraful din lege privind internarea nevoluntara care descrie toate modalitatile prin care puteti realiza internarea.

Dana Sichitiu
medic specialist psihiatru

Alte raspunsuri date de Dana Sichitiu

Internarea nevoluntara
ART. 44
Procedura de internare nevoluntara se aplica numai după ce toate incercarile de internare voluntara au fost epuizate.
ART. 45
O persoana poate fi internată prin procedura de internare nevoluntara numai dacă un medic psihiatru abilitat hotărăşte ca persoana suferă de o tulburare psihică şi considera ca:
a) din cauza acestei tulburări psihice exista pericolul iminent de vătămare pentru sine sau pentru alte persoane;
b ) în cazul unei persoane suferind de o tulburare psihică grava şi a carei judecata este afectată, neinternarea ar putea antrena o grava deteriorare a stării sale sau ar impiedica sa i se acorde tratamentul adecvat.
ART. 46
Internarea nevoluntara se realizează numai în spitale de psihiatrie care au condiţii adecvate pentru îngrijiri de specialitate în condiţii specifice.
ART. 47
(1) Solicitarea internării nevoluntare a unei persoane se realizează de către:
a) medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are în îngrijire aceasta persoana;
b ) familia persoanei;
c) reprezentanţii serviciilor abilitate ale administraţiei publice locale;
d) reprezentanţii poliţiei, jandarmeriei, parchetului sau ai pompierilor.
(2) Motivele solicitării internării nevoluntare se certifica sub semnatura de către persoanele menţionate la alin. (1), cu specificarea propriilor date de identitate, descrierea circumstanţelor care au condus la solicitarea de internare nevoluntara, a datelor de identitate ale persoanei în cauza şi a antecedentelor medicale cunoscute.
ART. 48
Transportul persoanei în cauza la spitalul de psihiatrie se realizează, de regula, prin intermediul serviciului de ambulanta. În cazul în care comportamentul persoanei în cauza este vadit periculos pentru sine sau pentru alte persoane, transportul acesteia la spitalul de psihiatrie se realizează cu ajutorul poliţiei, jandarmeriei, pompierilor, în condiţiile respectării tuturor măsurilor posibile de siguranta şi respectării integrităţii fizice şi demnităţii persoanei.
ART. 49
Medicul psihiatru, după evaluarea stării de sănătate mintală a persoanei aduse şi după aprecierea oportunităţii internării nevoluntare, are obligaţia de a informa imediat persoana respectiva cu privire la hotărârea de a o supune unui tratament psihiatric, precum şi de a informa reprezentantul personal sau legal al pacientului, în termen de cel mult 72 de ore, asupra acestei hotărâri.
ART. 50
Dacă medicul nu deţine informaţii referitoare la existenta sau la adresa unui reprezentant personal ori legal al pacientului, are obligaţia de a informa autoritatea tutelara.
ART. 51
Dacă medicul psihiatru considera ca nu exista motive medicale pentru internare nevoluntara, nu va retine persoana adusă şi va înscrie decizia sa, cu motivarea respectiva, în documentaţia medicală.
ART. 52
(1) Decizia de internare nevoluntara se confirma în termen de cel mult 72 de ore, pe baza notificării făcute de către medicul care a internat pacientul, de către o comisie de revizie a procedurii, alcătuită din 3 membri numiţi de directorul spitalului, şi anume: 2 psihiatri, pe cat posibil alţii decât cel care a internat persoana, şi un medic de alta specialitate sau un reprezentant al societăţii civile.
(2) Aceasta comisie procedează la examinarea periodică a pacientului internat nevoluntar, în termen de maximum 15 zile, sau la solicitarea medicului care are pacientul în îngrijire.
(3) Comisia are obligaţia de a consemna decizia luată în dosarul medical al pacientului şi de a informa pacientul şi reprezentantul sau personal sau legal asupra deciziei luate.
ART. 53
(1) Decizia de internare nevoluntara este notificată în cel mult 24 de ore şi este supusă revizuirii parchetului de pe lângă instanta judecătorească competenta. În acest scop unitatea spitaliceasca în care se afla internat pacientul este obligată sa pună la dispoziţie parchetului de pe lângă instanta judecătorească competenta documentele medicale referitoare la pacientul în cauza.
(2) În situaţia în care parchetul de pe lângă instanta judecătorească competenta considera ca internarea nevoluntara este nejustificată, se va dispune efectuarea unei noi examinari psihiatrice de către o alta comisie medico-legală, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.
ART. 54
(1) Impotriva hotărârii de internare nevoluntara pacientul, reprezentantul personal sau legal al acestuia poate sesiza instanta judecătorească competenta, potrivit legii. În cadrul procesului, dacă starea sa o permite, pacientul este audiat de către judecător; în situaţia în care acest lucru nu este posibil, judecătorul se deplaseaza la unitatea în care este internat pacientul pentru audieri. Judecarea se face în procedura de urgenta.
(2) Pacientul, familia sau reprezentantul sau legal ori personal are dreptul sa solicite efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.
ART. 55
În cazul în care un pacient internat voluntar îşi retrage consimţământul şi sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 45, medicul psihiatru curant declanseaza procedura de menţinere a internării nevoluntare.
ART. 56
În situaţia în care nu se mai constata condiţiile care au determinat hotărârea de internare nevoluntara, fapt confirmat şi de medicul psihiatru care are în îngrijire pacientul, comisia de revizie a procedurii decide externarea după examinarea directa a pacientului. În acest caz pacientul are dreptul de a părăsi imediat unitatea spitaliceasca sau poate solicita continuarea tratamentului în urma consimţământului scris.
ART. 57
(1) Dacă instanta judecătorească competenta nu autorizeaza internarea nevoluntara sau retrage autorizaţia, persoana în cauza are dreptul de a părăsi imediat unitatea spitaliceasca sau poate solicita, în urma consimţământului scris, continuarea tratamentului.
(2) Dacă o persoana aflată în procedura de internare nevoluntara părăseşte unitatea spitaliceasca fără sa existe decizia comisiei de revizie a procedurii sau hotărârea instanţei de judecata competente, unitatea spitaliceasca are obligaţia de a sesiza imediat organele de poliţie şi parchetul de pe lângă instanta judecătorească competenta, precum şi familia, reprezentantul personal sau legal al pacientului.
ART. 58
Pacientul internat nevoluntar este tratat în condiţii similare celor în care sunt ingrijiti ceilalţi pacienti din unitatea de psihiatrie respectiva, cu respectarea prevederilor art. 37.
ART. 59
(1) Restricţiile privind libertăţile individuale ale pacientului internat nevoluntar sunt limitate de starea sa de sănătate şi de eficienta tratamentului. Nu pot fi limitate drepturile pacientului privind:
a) comunicarea, conform dorintei sale, cu orice autoritate cu atribuţii în domeniul de competenta legat de situaţia sa, cu membrii familiei sau cu avocatul;
b ) accesul la corespondenta personală şi utilizarea telefonului în scop privat;
c) accesul la presa sau la publicaţii;
d) dreptul la vot, dacă nu se afla într-o situaţie de restrangere a drepturilor cetatenesti;
e) exercitarea libera a credinţei religioase.
(2) Pacientul internat nevoluntar are dreptul de a fi informat asupra regulamentului de funcţionare a unităţii spitaliceşti.
(3) Internarea nevoluntara nu constituie o cauza de restrangere a capacităţii juridice a pacientului.