ce sa fac? cum sa ies din starea in care sunt ?

eu am trecut prin ceva asemenator, dar fara infidelitate si bani pierduti cu nemiluita.poate s-ar fi ajuns la asta daca as fi cedat.cazul tau e mult mai grav, asa ca sfaturile mele s-ar putea sa nu se potriveasca, dar nu strica sa le incerci.

1.nu mai discuta cu parintii si alte rude despre problemele tale, pentru ca risti sa faci alegeri impotriva vointei tale(pe care nu o prea cunosti, pentru ca eziti sa iei o decizie in privinta divortului).

2.atunci cand apare o situatie aiurea, gandeste-te daca esti de acord cu adevarat (nu doar ca sa fie sotul multumit)si ce beneficii iti aduce tie personal propunerea sotului.daca te face nefericita(infidelitatea),te face sa pierzi bani (masina) e mai bine sa spui NU.sotul tau trebuie sa fie responsabil si sa isi finanteze singur dorintele(din salariul lui) sau sa apeleze la parintii lui.

3. apeleaza la un psihoterapeut specializat pe probleme de cuplu sau dependenta de relatii.

4.citeste cartea "femei care iubesc prea mult" de robin norwood.gasesti textul integral pe internet.

De ce ati acceptat atat de multe?

Aceasta imi pare o intrebare foarte importanta, al careia raspuns v-ar putea ajuta sa va intelegeti mai bine si sa alegeti ce este mai bine pentru dvs.

Parerea mea este sa te gandesti cel mai mult la copilul tau,ce fel de parinti crezi ca ar trebui sa aiba,iar din cate vad eu tatal nu este un exemplu demn de urmat.

Eu am suferit din cauza parintilor,si ei nici nu au constientizat asta nici chiar la o varsta avansata cand le-am spus ca majoritatea problemelor mele sunt din cauza lor.
I-am reporosat mamei mele ca s-a impacat cu tatal meu,pentru ca divortasera la un moment dat.Tatal meu era betiv,fumator,o insela pe mama mea,si era pus pe scandal si facea tot felul de amenintari.Si nu s-a schimbat nimic pana cand a avut un atac cerebral.

Foarte posibil ca si sotul tau sa aiba un caracter asemanator si sa nu vrea sa se schimbe,in cazul acesta eu cred ca e bine sa nu cresteti copilul impreuna,pentru ca daca e martor la lucruri peste puterea lui de intelegere,se va inchide in el(cum am facut eu).

Daca e sa se schimbe atunci el trebuie sa faca asta,tu nu poti face asta in locul lui.

Macar de dragul copilului,daca il iubeste ar trebui sa aiba puterea de a se schimba.

Punand in balanta tot ce oferi si tot ce primesti,ai mult de recuperat si sigur situatia asa va ramane! Ca el a devenit intre timp un infantil iresponsabil dornic de sex este doar vina lui!

Te-a inselat,te-a furat (minciuna cu cei 5000 de euro e chiar stupida),te-a santajat emotional,cat mai poti indura? In ceea ce priveste amenintarile lui ca se omoara daca divortezi...fiecare suporta consecintele a ceea ce face!

Spui ca la un moment dat ti s-a parut ca ai fi fost "dictatoare"! Eu zic sa analizezi in detaliu problema,sa vezi daca intr-adevar i-ai luat atat de mult din liberatate asa incat comportamentul lui sa fie justificat! Mi-e greu sa cred! Asta se putea rezolva mult mai usor "fara nervi",vorba parintilor tai!

Si daca tot ti-ai dorit un sfat...divorteaza! Mai gandeste-te si la tine,la linistea pe care o meritati tu si copilasul! Meriti sa-ti refaci viata,oricat de greu ar fi! Succes!

Nu merita sa oferi intelegerea de care ai dat dovada.Putini sant cei care gandesc sa faca ceva pentru familie.Esti singura in masura sa stii ce ai de facut.Prea multe poate indura si rabda o femeie insa de cele mai multe ori tot acolo ajungem.

Cei care au un caracter asemanator sotului tau nu pot sa cred ca il poate schimba.Ai acceptat situatia din dorinta de a continua casnicia chiar cu riscul de se ivii tot timpul ceva neprevazut si neplacut.Insa toate au un inceput si un sfarsit.Este greu insa este o realitate.A investii tot ce ai putut doar de dragul de a avea o famile nu este rau.

Insa atunci cand vezi ca de fapt tu faci totul si el nu stie sa valorifice este de prisos.Situatile sant diferite si este greu sa poti veni cu sfaturi sau propuneri pentru nu stiu ce incercare.Eu consider ca nu merita ........Aceasta problema te-a preocupat tot timpul si ai refuzat sa vezi ca pot exista solutii.Chiar si dupa atatea probleme nu poti sa-ti dai seama ce este mai bine de facut?Pentru ca de fapt el a profitat tot timpul de slabiciunea ta si asta o face in continuare.

Eu sant de alta parere un barbat care are astfel de comportamente nu are nici cel mai mic sentiment de regret nu mai spun de iubire.Posibil sa gresesc dar daca sa aventurat in atatea si cu usurinta ori are ceva psihic ,ori bea pana nu mai stie de el,ori este prost.Pareri pot fi diferite insa din prea multa atentie oferita barbatului acestia o iau razna.Si nu merita.

"Am facut asta ca sa fie bine", "am trecut si peste asta", "mi-e teama sa nu se intample ceva cu el" - cam asa ar spune cineva care, in ciuda greutatilor cauzate de partener, inca il mai iubeste.
Poate ca ar fi indicata o consiliere sau psihoterapie (de cuplu), in ideea ca se merita sa incerci sa salvezi cat poti si ce poti in aceste circumstante. Probabil ca sotul nu ar fi receptiv la asa ceva dar cred ca pentru tine ar fi util, ca sa intelegi cate ceva din situatia in care te afli si sa intelegi si cate ceva din motivele pentru care sotul se comporta asa. Dintre voi 2, am senzatia ca el are mai multa nevoie de ajutor, pentru ca pare depasit de situatie, dar e putin probabil ca se va lasa convins sa faca terapie, asa ca va depinde de tine sa il influentezi intr-un sens pozitiv.
Ai putea spune ca iubirii, dorintei tale de ordine in viata, seriozitatii, harniciei, rabdarii si sperantei tale, sotul opune infidelitate (lipsa de sinceritate), iresponsabilitate, dezordine, neincredere si multa impulsivitate. Sunt convins insa ca are si parti bune, calitati pe care insa le foloseste in alte domenii ale vietii. De exemplu, are incredere in sine, ceea ce i-a permis sa riste asa de mult. Oare cum ai putea folosi acest lucru? Apoi, faptul ca ti-a povestit despre problema lui cu tipa casatorita arata ca stie sa fie si sincer cu tine. Oare cum poti folosi aceasta sinceritate a lui? Aceste calitati ale lui pot fi exploatate, pentru ca daca te uiti la defecte nu faci altceva decat sa vezi prapastia dintre voi, si nu podurile care va unesc.
Undeva in mesaj afirmi ca ai nevoie sa te iubeasca. Oare? Chiar este atat de vital pentru tine - sa nu poti trai - ca el sa te iubeasca? Eu zic ca nu (faptul ca ai putut scrie pe internet povestea ta imi spune ca ai posibilitati de supravietuire si un acoperis deasupra capulu), si nu are rost sa faci o catastrofa din asta. Pana la urma el, ca fiinta independenta, este stapan pe ceea ce simte si ceea ce arata in exterior. Nu ai cum sa pretinzi acest lucru. Nu neg, este o situatie extrem de neplacuta cea in care ai ajuns, dar nu are rost sa intri in panica. Cu cat te anxietezi mai mult, cu atat vezi mai neclar situatia si oricum frica ta nu va schimba lucrurile. Daca ai rabdare si cauti ajutor specializat (ca nu toti ne-am nascut mari psihologi ca sa ne rezolvam singuri problemele), poti evita separarea si il poti ajuta si pe sot sa-si depaseasca problemele pe care le are. Nu uita: iubirea nu e necesara, dar este de dorit sa ai parte de ea; faptul ca sotul se comporta asa nu inseamna neaparat ca nu te iubeste, ci poate ca este suficient de dezorientat ca sa nu isi dea seama ce face.
Cam atat ma pricep eu sa te sfatuiesc...